De ce atâta corupţie?

„Să nu primeşti daruri; căci darurile orbesc pe cei ce au ochii deschişi şi sucesc hotărârile celor drepţi.“ — Exodul 23:8.

ACUM trei mii cinci sute de ani, Legea lui Moise condamna mituirea. De atunci, de-a lungul secolelor, legile anticorupţie au proliferat. Cu toate acestea, legislaţiile nu au reuşit să stopeze corupţia. Milioane de cazuri de mituire au loc în fiecare zi şi miliarde de oameni suferă consecinţele.

Corupţia a ajuns atât de răspândită şi de subtilă, încât ameninţă să ruineze însăşi structura societăţii. În unele ţări, aproape nimic nu se face dacă nu se dă mită. Dată la cine trebuie, mita îl ajută pe cel ce mituieşte să treacă un examen, să obţină permisul de conducere, să încheie un contract sau să câştige un proces. „Corupţia este ca poluarea densă şi apăsătoare care îi deprimă pe oameni“, s-a plâns Arnaud Montebourg, un avocat parizian.

Mituirea predomină îndeosebi în lumea comerţului. Unele companii îşi folosesc o treime din totalul profitului pentru a-i mitui pe birocraţii guvernamentali corupţi. Potrivit revistei britanice The Economist, 10 la sută din cele 25 de miliarde de dolari americani cheltuiţi în fiecare an în comerţul internaţional cu arme servesc la mituirea potenţialilor clienţi. Pe măsură ce corupţia ia proporţii, consecinţele devin catastrofale. Se spune că, în ultimii zece ani, „nepotismul“ capitalist — practicile comerciale necinstite ce favorizează o minoritate privilegiată care are relaţii — a ruinat economia multor ţări.

În mod inevitabil, cei ce suferă cel mai mult din cauza corupţiei şi a devastării economice pe care o produce aceasta sunt săracii — cei care rareori au posibilitatea să mituiască pe cineva. Aşa cum se arată pe scurt în The Economist, „corupţia nu este decât o formă de oprimare“. Poate fi eliminat acest gen de oprimare sau este corupţia de neînlăturat? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie ca mai întâi să stabilim câteva dintre cauzele principale ale corupţiei.

De ce există corupţie?

De ce preferă oamenii să fie mai degrabă corupţi decât cinstiţi? Pentru unii, faptul de a fi corupţi este cea mai simplă cale, dacă nu singura, de a obţine ceea ce vor. Uneori, mita poate constitui un mijloc convenabil de evitare a pedepsei. Mulţi oameni care observă că politicienii, poliţiştii şi judecătorii par să ignore corupţia sau chiar o practică nu fac altceva decât să le urmeze exemplul.

Pe măsură ce corupţia ia amploare, ea ajunge să fie tot mai agreată, devenind în cele din urmă chiar un mod de viaţă. Oamenii cu salarii de nimic ajung să creadă că nu au de ales. Ei trebuie să pretindă mită dacă vor să ducă o viaţă decentă.  Iar, când cei ce iau mită sau dau mită pentru a obţine un avantaj necinstit rămân nepedepsiţi, puţini sunt gata să combată corupţia. „Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău“, a spus regele Solomon. — Eclesiastul 8:11.

Flacăra corupţiei este întreţinută de două forţe puternice: egoismul şi lăcomia. Mistuiţi de focul egoismului, oamenii corupţi închid ochii în faţa suferinţei pe care corupţia lor le-o produce altora, iar ei scuză mituirea pentru simplul fapt că trag foloase de pe urma ei. Cu cât obţin mai multe foloase materiale, cu atât mai lacomi devin cei ce practică corupţia. „Cine iubeşte argintul nu se satură niciodată de argint“, a remarcat Solomon, „şi cine iubeşte bogăţia multă nu trage folos din ea [nu se va sătura de ea, NW]“ (Eclesiastul 5:10). Într-adevăr, lăcomia poate fi bună pentru a face bani, dar, fără nici o excepţie, închide ochii în faţa corupţiei şi a ilegalităţii.

Un alt aspect care nu ar trebui trecut cu vederea este rolul conducătorului invizibil al acestei lumi, pe care Biblia îl numeşte Satan Diavolul (1 Ioan 5:19; Apocalipsa 12:9). Satan promovează în mod energic corupţia. Cea mai mare mită care se cunoaşte a fost cea pe care Satan i-a oferit-o lui Cristos. ‘Toate împărăţiile lumii . . . ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca înaintea mea şi Te vei închina mie.’ — Matei 4:8, 9.

Cu toate acestea, Isus a fost incoruptibil, iar el i-a învăţat pe continuatorii lui să aibă o conduită asemănătoare. Ar putea învăţăturile lui Cristos să fie un instrument eficient în câştigarea luptei împotriva corupţiei azi? În articolul următor se va analiza această întrebare.