Nunţi pline de bucurie care îl onorează pe Iehova

Welsh şi Elthea s-au căsătorit în Soweto (Africa de Sud) în 1985. Din când în când ei se uită pe albumul lor de nuntă împreună cu fiica lor, Zinzi, şi retrăiesc acea zi plină de bucurie. Lui Zinzi îi place să-i identifice pe oaspeţii de la nuntă şi să se uite îndeosebi la fotografiile în care apare mama ei îmbrăcată foarte frumos.

NUNTA a început cu o cuvântare de căsătorie ţinută în Soweto, într-o sală publică. Apoi, un cor de tineri creştini a intonat pe patru voci cântări de laudă la adresa lui Dumnezeu. După aceea, nuntaşii s-au bucurat să ia masa împreună pe fondul melodiilor Regatului înregistrate pe casete, care se auzeau în surdină. Nu s-au servit nici un fel de băuturi alcoolice, nu a fost muzică dată la volum mare şi nu s-a dansat. În schimb, oaspeţii au avut bucuria de a sta unii în compania altora şi de a-i felicita pe miri. În total, evenimentul a durat aproximativ trei ore. „A fost o nuntă care întotdeauna îmi va trezi amintiri frumoase“, a spus Raymond, un bătrân creştin.

Când s-au căsătorit, Welsh şi Elthea erau slujitori voluntari la filiala din Africa de Sud a Watch Tower Bible and Tract Society. Ei nu şi-au permis decât o nuntă modestă. Unii creştini au ales să renunţe la ministerul cu timp integral pentru o muncă laică cu scopul de a acoperi cheltuielile impuse de o nuntă somptuoasă. Cu toate acestea, Welsh şi Elthea nu regretă că au ales să aibă o nuntă modestă, deoarece aceasta le-a permis să continue să-i slujească lui Dumnezeu ca miniştri cu timp integral până când a venit pe lume Zinzi.

Dar ce se poate spune despre cazul în care unii viitori miri ar alege ca la nunta lor să se asculte muzică laică şi să se danseze? Şi ce se poate spune despre situaţia în care ei decid să servească vin sau alte băuturi alcoolice? Dar dacă ei îşi permit o nuntă mare şi somptuoasă? Cum pot fi ei siguri că evenimentul se va dovedi o ocazie fericită, potrivită pentru închinătorii lui Dumnezeu? Acest gen de întrebări necesită o analiză atentă, pentru că Biblia porunceşte: „Fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu“. — 1 Corinteni 10:31.

Să evităm chefurile

Este greu să ne imaginăm o nuntă de la care să lipsească bucuria. Există însă un pericol mult mai mare în ce priveşte căderea în cealaltă extremă, ajungându-se astfel la chefuri scăpate de sub control. La numeroase nunţi ale persoanelor care nu sunt Martore, au loc lucruri care îl dezonorează pe Dumnezeu. De exemplu, deseori se consumă alcool în exces. Din nefericire, acest lucru s-a întâmplat chiar şi la unele nunţi creştine.

Biblia avertizează că „băuturile tari sunt gălăgioase“ (Proverbele 20:1). Dacă alcoolul poate face ca o persoană să fie gălăgioasă, imaginaţi-vă ce i-ar putea face acesta unei mulţimi de oameni care se întâlnesc şi beau prea mult! Evident, aceste ocazii pot degenera uşor în „beţii, petreceri dezmăţate [chefuri, NW] şi alte lucruri asemănătoare cu acestea“, care sunt enumerate în Biblie printre „lucrările cărnii“ (NW). Astfel de practici îi împiedică pe toţi cei care nu se căiesc să moştenească viaţa veşnică sub guvernarea Regatului lui Dumnezeu. — Galateni 5:19–21.

Termenul grecesc redat prin „chef“ era folosit pentru a descrie o procesiune stradală gălăgioasă  la care luau parte tineri pe jumătate beţi, care cântau vocal şi instrumental şi dansau. Dacă la o nuntă se consumă alcool fără nici o reţinere şi dacă muzica este dată la volum ridicat şi se dansează într-un stil frenetic, există un adevărat pericol ca acea ocazie să se transforme în ceva ce poate semăna cu un chef. Într-o astfel de atmosferă, persoanele mai slabe din punct de vedere moral şi spiritual pot să cadă cu uşurinţă în ispită şi să comită alte lucrări ale cărnii, cum ar fi „fornicaţia, necurăţia, conduita libertină, [sau să aibă] accese de mânie“ (NW). Ce se poate face pentru a nu permite ca aceste lucrări ale cărnii să strice bucuria unei nunţi creştine? Pentru a răspunde la această întrebare, să vedem ce spune Biblia despre o anumită nuntă.

O nuntă la care a asistat Isus

Isus şi discipolii săi au fost invitaţi să asiste la o nuntă din Cana Galileii. Ei au acceptat invitaţia, iar Isus chiar a contribuit la bucuria acelui eveniment. Când vinul s-a terminat, el a produs în mod miraculos o cantitate suplimentară de vin de cea mai bună calitate. După nuntă, ceea ce a rămas a satisfăcut, cu siguranţă, necesităţile mirelui recunoscător şi ale familiei sale o anumită perioadă. — Ioan 2:3–11.

Din nunta la care a luat parte Isus putem învăţa câteva lecţii. În primul rând că Isus şi discipolii săi nu au venit la ospăţul de nuntă neinvitaţi. Biblia afirmă în mod clar că ei au fost invitaţi (Ioan 2:1, 2). În mod asemănător, în două ilustrări în care se face referire la ospeţe de nuntă, Isus a spus în mod repetat că oaspeţii erau prezenţi pentru că fuseseră invitaţi. — Matei 22:2–4, 8, 9; Luca 14:8–10.

În unele ţări se obişnuieşte ca toţi membrii comunităţii să fie bine veniţi la un ospăţ de nuntă, indiferent că sunt invitaţi sau nu. Totuşi, acest lucru poate cauza probleme financiare. În cazul în care mirii nu au posibilităţi materiale prea mari, aceştia ar putea să-şi facă datorii pentru a se asigura că este suficientă mâncare şi băutură pentru un număr de persoane nelimitat. Prin urmare, dacă mirii creştini decid să facă o recepţie modestă, cu un număr de oaspeţi determinat, acest lucru ar trebui înţeles şi respectat de colaboratorii creştini care nu sunt invitaţi. Un bărbat care s-a căsătorit în Cape Town (Africa de Sud) îşi aminteşte că a invitat 200 de persoane la nunta sa. Cu toate acestea, au venit 600 de persoane, iar ei au rămas după puţin timp fără mâncare. Printre cei neinvitaţi au fost toţi pasagerii unui autocar care trecea întâmplător prin Cape Town în week-end-ul în care s-a ţinut nunta. Ghidul acestui grup era o rudă îndepărtată a miresei care credea că era îndreptăţit să aducă cu el întregul grup, fără ca măcar să se consulte cu mirele sau cu mireasa!

Dacă nu s-a anunţat că la recepţie poate participa oricine, un continuator adevărat al lui Isus nu va asista la o petrecere de nuntă neinvitat şi nu va consuma din mâncarea şi băutura oferite pentru oaspeţii invitaţi. Cei care sunt tentaţi să meargă neinvitaţi ar trebui să se întrebe: Nu ar vădi prezenţa mea la această petrecere de nuntă o lipsă de iubire pentru tinerii căsătoriţi? Nu aş putea cauza inconveniente şi nu aş reduce din bucuria acestui eveniment? În loc să se simtă jignit pentru că nu a fost invitat, un creştin înţelegător ar putea să trimită cu iubire un mesaj pentru a-i felicita pe miri şi a le ura să fie binecuvântaţi de Iehova. El ar putea chiar să se gândească să ajute perechea căsătorită trimiţând un cadou pentru a spori fericirea zilei lor de căsătorie. — Eclesiastul 7:9; Efeseni 4:28.

Cine este responsabil?

În unele zone ale Africii se obişnuieşte ca rudele mai în vârstă să se ocupe de pregătirile de nuntă. Mirii se simt probabil recunoscători pentru acest lucru, întrucât îi scuteşte de obligaţiile financiare. Ei ar putea, de asemenea, să considere că acest lucru îi absolvă de orice răspundere pentru ceea ce s-ar putea întâmpla. Cu toate acestea, înainte de a accepta orice formă de ajutor din partea rudelor bine intenţionate, mirii trebuie să se asigure că le vor fi respectate dorinţele personale.

Deşi Isus a fost Fiul lui Dumnezeu care „S-a coborât din cer“, nu există nici un indiciu că el ar fi răspuns de nunta din Cana şi ar fi dirijat majoritatea lucrurilor la această nuntă (Ioan 6:41).  Dimpotrivă, relatarea biblică ne spune că altcineva a fost numit să fie ‘directorul petrecerii’ (Ioan 2:8, NW). La rândul său, acest bărbat era răspunzător înaintea capului noii familii, adică mirele. — Ioan 2:9, 10.

Rudele creştine trebuie să respecte capul noii familii, care este numit de Dumnezeu (Coloseni 3:18–20). El este cel care trebuie să-şi asume răspunderea pentru ceea ce se petrece la nunta sa. Evident, mirele trebuie să fie rezonabil şi, dacă este posibil, să ţină cont şi de dorinţele miresei, ale părinţilor şi ale socrilor. Totuşi, dacă rudele insistă să organizeze lucrurile contrar dorinţei mirilor, aceştia vor trebui să refuze cu amabilitate ajutorul rudelor şi să-şi achite cheltuielile pentru modesta lor nuntă. În acest fel nu va avea loc nimic care să-i lase perechii căsătorite amintiri neplăcute. De exemplu, la o nuntă creştină din Africa, o rudă necredincioasă care a fost prezentatorul programului de nuntă a toastat în onoarea strămoşilor decedaţi!

Uneori, o pereche căsătorită pleacă în luna de miere înainte de terminarea petrecerii de nuntă. În acest caz, mirele trebuie să ia măsuri ca persoanele care primesc anumite responsabilităţi la nuntă să aibă grijă să fie respectate normele biblice şi ca petrecerea să se termine la o oră rezonabilă.

O planificare atentă şi echilibru

Evident, la nunta la care a asistat Isus a fost mâncare din belşug, pentru că Biblia o descrie ca pe o petrecere de nuntă. După cum s-a menţionat, a fost şi belşug de vin. Nu încape îndoială că a fost o muzică potrivită şi dansuri pline de demnitate, deoarece aceasta era o trăsătură comună a vieţii sociale evreieşti. Isus a arătat acest lucru în renumita sa ilustrare despre fiul risipitor. Bogatul tată din această relatare a fost atât de fericit că fiul său penitent se întorsese, încât a spus: „Să mâncăm şi să ne înveselim“. Potrivit cuvintelor lui Isus, petrecerea a inclus „concert de muzică şi dansuri“. — Luca 15:23, 25, NW.

Totuşi, este demn de remarcat că Biblia nu vorbeşte în mod clar despre muzica şi dansul de la nunta din Cana. De fapt, despre dans nu se menţionează nimic în nici una dintre relatările biblice despre nunţi. După cât se pare, printre slujitorii fideli ai lui Dumnezeu din timpurile biblice, dansul era un aspect incidental, şi nu principala caracteristică a nunţilor lor. Putem învăţa ceva de aici?

La unele nunţi creştine din Africa se folosesc instalaţii de amplificare puternice. Muzica poate fi dată la un volum atât de ridicat, încât oaspeţii nu pot să converseze în tihnă. Uneori lipseşte în mod vădit mâncarea, însă nu şi dansul, care scapă uşor de sub control. În loc să fie o petrecere de nuntă, aceste ocazii pot fi pur şi simplu o scuză pentru o petrecere dansantă. Mai mult decât atât, muzica tare atrage deseori persoane care tulbură liniştea, străini care vin pur şi simplu neinvitaţi.

Faptul că relatările biblice despre nunţi nu scot în evidenţă aspectul legat de muzică şi dans nu ar trebui oare să fie o linie directoare pentru mirii care organizează o nuntă ce îi va aduce onoare lui Iehova? Cu toate acestea, recent, în pregătirea câtorva nunţi din Africa de Sud, tinerii creştini care au fost aleşi ca domnişoare şi cavaleri de onoare au petrecut ore în şir exersând paşi de dans complicaţi. Câteva luni la rând, ei au folosit în acest fel o perioadă exagerat de mare din timpul lor. Totuşi, creştinii trebuie să ‘răscumpere timpul’ pentru „lucrurile mai importante“, cum ar fi lucrarea de evanghelizare, studiul personal şi asistarea la întrunirile creştine. — Efeseni 5:16; Filipeni 1:10, NW.

Având în vedere cantitatea de vin pe care a furnizat-o Isus, se pare că nunta din Cana a fost o nuntă mare, somptuoasă. Totuşi, putem fi siguri că acel eveniment nu a fost gălăgios şi că oaspeţii nu au consumat alcool în exces, cum se întâmpla la unele nunţi evreieşti (Ioan 2:10). De ce putem fi siguri de acest lucru? Deoarece Domnul Isus Cristos a fost unul dintre invitaţi. Dintre toţi  invitaţii, Isus ar fi respectat cu cea mai mare stricteţe porunca lui Dumnezeu referitoare la asocierile rele: „Nu fi printre cei ce beau vin“. — Proverbele 23:20.

Aşadar, dacă mirii decid să servească vin sau alte băuturi alcoolice la nunta lor, ei trebuie să ia măsuri ca acest lucru să fie ţinut cu stricteţe sub control de persoanele care se ocupă cu supravegherea nunţii. Şi, dacă decid să aibă muzică, trebuie să aleagă melodii potrivite şi să existe o persoană care să răspundă de reglarea volumului. Nu trebuie să li se permită oaspeţilor să preia controlul şi să introducă o muzică discutabilă sau să mărească volumul la un nivel nerezonabil. Dacă se va dansa, acest lucru poate fi făcut într-un mod demn şi cumpătat. Dacă unele rude necredincioase sau creştini imaturi folosesc mişcări senzuale sau obscene, mirele va trebui să schimbe genul de muzică sau să ceară cu tact să nu se mai danseze. Altminteri, nunta s-ar putea transforma într-o petrecere destrăbălată şi i-ar putea face pe unii să se poticnească. — Romani 14:21.

Din cauza pericolelor inerente pe care le prezintă unele genuri de dansuri moderne, din cauza muzicii date la un volum ridicat şi a consumului excesiv de alcool, mai mulţi miri creştini au hotărât să nu includă aceste lucruri în nunta lor. Unii au fost criticaţi pentru aceasta, însă ar trebui să fie mai degrabă lăudaţi pentru dorinţa lor de a evita orice ar putea să aducă oprobriu asupra numelui sfânt al lui Dumnezeu. În schimb, unii miri au hotărât să pună o muzică potrivită, să se consume alcool cu moderaţie şi au stabilit un moment în care să se danseze. În ambele situaţii, mirele este răspunzător pentru ceea ce permite să aibă loc la nunta sa.

În Africa, unele persoane imature privesc cu dispreţ nunţile creştine pline de demnitate şi spun că sunt ca înmormântările. Totuşi acesta nu este un punct de vedere rezonabil. Lucrările păcătoase ale cărnii pot aduce o plăcere de moment, dar ele îi lasă pe creştini cu o conştiinţă încărcată şi aduc oprobriu asupra numelui lui Dumnezeu (Romani 2:24). Spre deosebire de acestea, spiritul sfânt al lui Dumnezeu produce o bucurie autentică (Galateni 5:22). Multe perechi creştine căsătorite îşi amintesc cu plăcere de ziua nunţii lor, ştiind că a fost o ocazie fericită, şi nu „un prilej de poticnire“. — 2 Corinteni 6:3.

Welsh şi Elthea îşi amintesc şi acum de numeroasele remarce favorabile ale rudelor necredincioase care au asistat la nunta lor. Una dintre acestea a spus: „Suntem sătui de nunţile zgomotoase care se ţin în prezent. A fost atât de plăcut să asistăm la o nuntă decentă, pentru variaţie!“

Lucrul cel mai important este că nunţile creştine care sunt pline de bucurie şi demnitate îl onorează pe Fondatorul căsătoriei, Iehova Dumnezeu.

[Chenarul de la pagina 22]

CÂND ORGANIZAŢI O PETRECERE DE NUNTĂ, ÎNTREBAŢI-VĂ:

• Dacă invit o rudă necredincioasă pentru a spune câteva cuvinte, m-am asigurat că aceasta nu va prezenta anumite tradiţii necreştine?

• Dacă se va asculta muzică, am ales numai melodii potrivite?

• Va fi muzica dată la un volum rezonabil?

• Dacă va fi permis să se danseze, se va face acest lucru într-un mod demn?

• Se vor servi băuturi alcoolice numai cu moderaţie?

• Se vor îngriji persoanele însărcinate cu supravegherea nunţii de modul în care se vor distribui acestea?

• Am fixat o oră rezonabilă la care să se termine petrecerea?

• Vor fi prezente persoane care se vor ocupa de păstrarea ordinii până la sfârşitul nunţii?