Un măslin verde în casa lui Dumnezeu

ÎN ISRAEL creşte un arbore aproape indestructibil. Chiar şi când este tăiat, rizomul său dă după puţin timp noi lăstari, iar, când fructele sale sunt recoltate, îşi răsplăteşte stăpânul cu ulei din abundenţă, care poate fi folosit la gătit, iluminat şi la fabricarea produselor pentru igienă şi a cosmeticelor.

Potrivit unei vechi parabole consemnate în cartea biblică Judecătorii, „copacii au plecat odată să ungă un împărat peste ei“. Pe care dintre copacii pădurii l-au ales ei primul? Pe nimeni altul decât pe vigurosul şi roditorul măslin. — Judecătorii 9:8.

Cu peste 3 500 de ani în urmă, profetul Moise a descris Israelul ca „o ţară bună, . . . ţară cu măslini“ (Deuteronomul 8:7, 8). Chiar şi în prezent, regiunea care se întinde de la poalele muntelui Hermon, în nord, până la marginile Beershebei, în sud, este presărată cu plantaţii de măslini. Ei împodobesc şi acum câmpia litorală a Saronului, coastele stâncoase ale Samariei şi văile fertile ale Galileii.

Scriitorii Bibliei au folosit deseori măslinul în mod figurativ. Caracteristicile acestui arbore au fost folosite pentru a ilustra îndurarea lui Dumnezeu, promisiunea învierii şi viaţa de familie fericită. O privire mai atentă asupra măslinului ne va ajuta să înţelegem aceste referinţe scripturale şi ne va spori aprecierea faţă de acest arbore unic care se alătură restului creaţiei în a-i aduce laude Făuritorului său. — Psalmul 148:7, 9.

Vigurosul măslin

La prima vedere, măslinul nu impresionează cu nimic. El nu ajunge la cer ca unii cedrii falnici din Liban. Lemnul său nu este atât de preţios ca cel al ienupărului, iar florile lui nu încântă privirea ca florile migdalului (Cântarea Cântărilor 1:17; Amos 2:9). Cea mai importantă parte a măslinului este ascunsă vederii — în pământ. Rădăcinile lui extinse, care în adâncime pot ajunge la 6 metri, iar pe orizontală pot atinge lungimi mult mai mari, sunt secretul generozităţii arborelui şi principalul factor care îl ajută să trăiască.

Aceste rădăcini le permit măslinilor de pe coastele stâncoase să supravieţuiască secetei, în timp ce pomii din vale au murit deja de sete. Rădăcinile îi permit măslinului să producă măsline secole la rând, chiar dacă trunchiul său noduros pare a fi bun doar pentru foc.  Tot ceea ce necesită acest arbore viguros este un loc unde să crească şi un sol aerat, ca să poată respira, fără buruieni sau alte plante, care ar putea adăposti paraziţi dăunători. În aceste condiţii uşor de asigurat, un măslin va furniza până la 57 de litri de ulei anual.

Fără îndoială, măslinul era îndrăgit de israeliţi datorită uleiului său preţios. Casele lor erau iluminate cu lămpi al căror fitil era înmuiat în ulei de măsline (Leviticul 24:2). Uleiul de măsline era nelipsit din mâncăruri. El proteja pielea împotriva soarelui, iar din el israeliţii îşi făceau săpun. Cerealele, vinul şi măslinele erau principalele produse ale ţării. Aşadar, compromiterea recoltei de măsline ar fi fost un dezastru pentru o familie israelită. — Deuteronomul 7:13; Habacuc 3:17.

Totuşi, de obicei, uleiul de măsline exista din abundenţă. Moise a făcut referire la Ţara Promisă numind-o o „ţară cu măslini“, probabil pentru că măslinul era cel mai cultivat pom din acea zonă. Naturalistul din secolul al XIX-lea H. B. Tristram a spus că măslinul era „singurul pom caracteristic ţării“. Datorită valorii şi abundenţei sale, uleiul de măsline servea în toată regiunea mediteraneană chiar şi ca mijloc de plată internaţional convenabil. Însuşi Isus Cristos a făcut referire la o datorie care era estimată la „o sută de măsuri de untdelemn [ulei de măsline, NW]“. — Luca 16:5, 6.

„Ca nişte lăstari de măslin“

Utilul măslin ilustrează într-un mod cât se poate de potrivit binecuvântările divine. Cum avea să fie recompensat un om temător de Dumnezeu? „Soţia ta va fi ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale“, a cântat psalmistul. „Copiii tăi vor sta ca nişte lăstari de măslin în jurul mesei tale“ (Psalmul 128:3). Ce sunt aceşti „lăstari de măslin“ şi de ce îi compară psalmistul pe copii cu ei?

Măslinul prezintă o caracteristică neobişnuită, şi anume că de la baza trunchiului său apar în permanenţă mlădiţe noi. * Când trunchiul principal nu mai produce roade ca înainte din cauză că este bătrân, cultivatorii lasă să crească câţiva lăstari, sau mlădiţe, până când devin o parte integrantă a pomului. După un timp, pomul iniţial va avea în jurul lui trei sau patru trunchiuri tinere şi viguroase, ca nişte copii care stau în jurul unei mese. Aceşti lăstari au acelaşi rizom şi produc o bună recoltă de măsline.

Această caracteristică a măslinului ilustrează foarte bine modul în care fiii şi fiicele pot creşte fermi în credinţă, graţie rădăcinilor spirituale puternice ale părinţilor lor. Pe măsură ce cresc, copiii au şi ei o contribuţie în ce priveşte producerea de roade şi sprijinirea părinţilor lor, care sunt fericiţi să-şi vadă copiii slujindu-i lui Iehova alături de ei. — Proverbele 15:20.

„Un copac, şi tot are nădejde“

Un tată în vârstă care îi slujeşte lui Iehova găseşte plăcere în copiii săi temători de Dumnezeu. Dar copiii sunt îndureraţi când, în cele din urmă, tatăl lor ‘pleacă pe calea pe care merge toată lumea’ (1 Împăraţi 2:2). Pentru a ne ajuta să facem faţă unei astfel de tragedii, Biblia ne dă asigurarea că va fi o înviere. — Ioan 5:28, 29; 11:25.

Iov, tată a mulţi copii, a fost perfect conştient de scurtimea vieţii omului. El a comparat-o cu o floare care se ofileşte repede (Iov 1:2; 14:1, 2). Pentru a scăpa de cumplita suferinţă prin care trecea, Iov a dorit să moară, considerând mormântul un ascunziş din care putea să se întoarcă. „Dacă un om robust moare, poate el să trăiască din nou?“ (NW), a întrebat Iov. Apoi el a răspuns plin de încredere: „Aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc. Atunci [Iehova] m-ai chema şi Ţi-aş răspunde; şi Ţi-ar fi dor de lucrarea mâinilor Tale“. — Iov 14:13–15.

Cum şi-a exprimat Iov încrederea că Dumnezeu îl va chema din mormânt? Făcând aluzie la un pom, după a cărui descriere înţelegem că Iov se referea, probabil, la un măslin. „Un copac, şi tot are nădejde“, a spus Iov. „Dacă este tăiat, înmugureşte din nou“ (Iov 14:7). Chiar dacă este tăiat, măslinul nu moare. Doar dacă este dezrădăcinat va muri. Dacă rădăcinile  rămân intacte, pomul va înmuguri din nou, cu o vigoare reînnoită.

Chiar dacă din cauza unei secete prelungite un măslin bătrân se usucă foarte tare, trunchiul uscat poate să revină la viaţă. „Deşi i-a îmbătrânit rădăcina în pământ şi îi piere trunchiul în ţărână, înverzeşte iarăşi la mirosul apei şi dă ramuri ca o plantă tânără“ (Iov 14:8, 9). Iov a trăit într-o zonă aridă şi plină de praf, unde a observat, probabil, multe trunchiuri de măslini bătrâni care arătau uscate şi lipsite de viaţă. Totuşi, când veneau ploile, un astfel de pom „mort“ revenea la viaţă, iar din rădăcinile lui ieşea un nou trunchi, ca şi cum ar fi fost o „plantă tânără“. Această revenire remarcabilă l-a determinat pe un horticultor tunisian să facă următoarea remarcă: „Se poate spune pe bună dreptate că măslinii sunt nemuritori“.

Aşa cum un agricultor tânjeşte să vadă că măslinii săi uscaţi înmuguresc din nou, tot aşa Iehova tânjeşte să-i învie pe slujitorii săi fideli. El aşteaptă cu nerăbdare timpul când persoane fidele ca Avraam şi Sara, Isaac şi Rebeca şi multe altele vor fi readuse la viaţă (Matei 22:31, 32). Cât de minunat va fi să-i întâmpinăm pe cei morţi şi să-i vedem că duc din nou o viaţă plină şi roditoare!

Măslinul simbolic

Îndurarea lui Dumnezeu se poate observa în imparţialitatea sa, precum şi în faptul că a luat măsuri pentru a învia morţii. Apostolul Pavel a ilustrat cu ajutorul măslinului modul în care îndurarea lui Iehova se extinde asupra oamenilor indiferent de rasa lor sau de mediul în care s-au născut. Secole la rând, evreii s-au mândrit că erau poporul ales al lui Dumnezeu, „sămânţa lui Avraam“. — Ioan 8:33; Luca 3:8.

Originea iudaică nu era în sine o cerinţă pentru obţinerea favorii divine. Totuşi, primii discipoli ai lui Isus au fost cu toţii evrei, iar ei au avut privilegiul de a fi primii oameni aleşi de Dumnezeu să formeze sămânţa promisă a lui Avraam (Geneza 22:18; Galateni 3:29). Pavel i-a asemănat pe aceşti discipoli evrei cu ramurile unui măslin simbolic.

Majoritatea evreilor naturali l-au respins pe Isus, ratând şansa de a fi viitori membri ai ‘turmei mici’, sau ai ‘Israelului lui Dumnezeu’ (Luca 12:32; Galateni 6:16). Astfel, ei au devenit asemenea unor ramuri de măslin simbolice care au fost tăiate. Cine avea să vină în locul lor? În anul 36 e.n., au fost aleşi şi neevrei ca să facă parte din sămânţa lui Avraam. Era ca şi cum Iehova ar fi altoit un măslin de grădină cu ramuri de măslin sălbatic. Printre cei ce aveau să alcătuiască sămânţa promisă a lui Avraam urmau să fie şi oameni ai naţiunilor. Creştinii neevrei puteau acum să devină ‘părtaşi rădăcinii şi grăsimii măslinului’. — Romani 11:17.

Pentru un agricultor era de neconceput şi „împotriva firii“ să altoiască un măslin de grădină cu ramuri de măslin sălbatic (Romani 11:24). „Altoieşte-l pe cel sălbatic cu cel bun, şi, aşa cum spun arabii, cel bun îl va învinge pe cel sălbatic“, se explică în lucrarea The Land and the Book, „dar nu poţi inversa procesul şi să ai succes“. Creştinii au fost la fel de uimiţi când Iehova pentru prima oară „Şi-a aruncat privirile ca să ia dintre neamuri un popor pentru Numele Său“ (Faptele 10:44–48; 15:14). Totuşi, acesta a fost un semn clar că îndeplinirea scopului lui Dumnezeu nu este condiţionată  de vreo naţiune. Nu, pentru că, „în orice popor, cine se teme de El şi practică dreptatea este primit de El“. — Faptele 10:35.

Pavel a arătat că, întrucât ramurile „infidele“ ale măslinului, reprezentate de evreii infideli, fuseseră tăiate, acelaşi lucru putea să se întâmple cu oricine altcineva care, din cauza mândriei şi a neascultării, nu rămânea în favoarea lui Iehova (Romani 11:19, 20). Aceasta ilustrează, cu siguranţă, că bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu nu trebuie niciodată să fie luată ca pe ceva de la sine înţeles. — 2 Corinteni 6:1.

Ungerea cu ulei

Scripturile se referă atât în sens literal, cât şi în sens figurativ la întrebuinţarea uleiului de măsline. În timpurile antice, rănile şi vânătăile erau ‘alinate cu untdelemn’ pentru a stimula procesul de vindecare (Isaia 1:6). Potrivit unei ilustrări făcute de Isus, bunul samaritean a pus pe rănile omului pe care îl întâlnise în drum spre Ierihon ulei de măsline şi vin. — Luca 10:34.

Ungerea capului cu ulei de măsline are un efect înviorător şi liniştitor (Psalmul 141:5). În plus, în rezolvarea cazurilor de îmbolnăvire spirituală, bătrânii creştini pot ‘să-l ungă [pe respectivul membru al congregaţiei] cu untdelemn, în Numele Domnului [al lui Iehova, NW]’ (Iacov 5:14). Sfaturile scripturale date cu iubire de bătrâni, precum şi rugăciunile sincere în favoarea colaboratorului lor în credinţă care este bolnav din punct de vedere spiritual sunt asemenea uleiului de măsline, care are un efect liniştitor. Este demn de reţinut că, potrivit unei expresii colocviale ebraice, un om bun este ca „uleiul de măsline pur“.

‘Un măslin verde în casa lui Dumnezeu’

Având în vedere ideile discutate înainte, nu este de mirare că slujitorii lui Dumnezeu pot fi asemănaţi cu măslinii. David a vrut să fie ‘un măslin verde în casa lui Dumnezeu’ (Psalmul 52:8). Aşa cum familiile israelite aveau adesea în jurul casei lor măslini, tot aşa şi David dorea să fie aproape de Iehova şi să producă roade spre lauda lui. — Psalmul 52:9.

Cât timp i-au fost fidele lui Iehova, cele două triburi ale regatului lui Iuda au fost asemenea unui „măslin verde, gras şi cu roade frumoase şi plăcute“ (Ieremia 11:15, 16). Dar membrii poporului lui Iuda şi-au pierdut acea poziţie privilegiată când „n-au vrut să asculte cuvintele Mele [ale lui Iehova, NW] şi s-au dus după alţi dumnezei“. — Ieremia 11:10.

Pentru a deveni un măslin verde în casa lui Dumnezeu, trebuie să ascultăm de Iehova şi să fim dispuşi să acceptăm disciplinarea prin intermediul căreia ne „curăţă“ ca să putem produce mai multe roade creştine (Evrei 12:5, 6). În plus, aşa cum un măslin natural are nevoie de rădăcini extinse pentru a supravieţui unei perioade de secetă, tot aşa şi noi trebuie să ne fortificăm rădăcinile spirituale pentru a suporta încercările şi persecuţiile. — Matei 13:21; Coloseni 2:6, 7.

Măslinul îl simbolizează foarte bine pe creştinul fidel, care poate că nu este cunoscut în lume, dar care este recunoscut de Dumnezeu. Dacă o astfel de persoană moare în acest sistem, ea va trăi din nou în lumea nouă care va veni. — 2 Corinteni 6:9; 2 Petru 3:13.

Măslinul, acest arbore aproape indestructibil, care continuă să producă roade an de an ne aduce aminte de promisiunea lui Dumnezeu: „Zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor“ (Isaia 65:22). Această promisiune profetică va fi îndeplinită în lumea nouă a lui Dumnezeu. — 2 Petru 3:13.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Un străvechi trunchi noduros găsit în Jávea, provincia Alicante (Spania)

 [Legenda fotografiilor de la pagina 26]

Plantaţii de măslini în provincia Granada (Spania)

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Un străvechi măslin din afara zidurilor Ierusalimului

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Biblia vorbeşte despre altoirea măslinului

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Acest măslin bătrân este înconjurat de lăstari