‘Salvaţi-vă pe voi înşivă şi pe cei care vă ascultă’

„Fii în mod constant atent la tine însuţi şi la predare. . . . Făcând aceasta, te vei salva atât pe tine însuţi, cât şi pe cei care te ascultă.“ — 1 TIMOTEI 4:16, NW.

1, 2. Ce anume îi îndeamnă pe creştinii adevăraţi să continue lucrarea lor salvatoare de vieţi?

ÎNTR-UN sat izolat din nordul Thailandei, un cuplu de Martori ai lui Iehova încearcă să-şi folosească cunoştinţele de limbă, recent acumulate, pentru a discuta cu membrii unui trib dintr-o regiune montană. Pentru a le predica sătenilor vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu, cei doi au început de curând să înveţe limba lahu.

² „Este greu să exprimăm în cuvinte bucuria şi satisfacţia pe care le avem lucrând printre aceşti oameni deosebiţi“, spune soţul. „Simţim, într-adevăr, că luăm parte la împlinirea profeţiei din Apocalipsa 14:6, 7, declarând ştiri îmbucurătoare «la orice naţiune şi trib şi limbă» (NW). Au mai rămas puţine teritorii unde vestea bună să nu fi pătruns, iar acesta este, cu siguranţă, unul dintre ele. Aproape că nu mai facem faţă solicitărilor de studii biblice.“ Fără îndoială că aceşti doi creştini speră să se salveze nu numai pe ei înşişi, ci şi pe cei care îi ascultă. Nu este aceasta şi speranţa noastră, a tuturor, în calitate de creştini?

‘Fiţi în mod constant atenţi la voi înşivă’

3. Ce trebuie să facem mai întâi pentru a-i salva pe alţii?

³ Apostolul Pavel l-a sfătuit pe Timotei: „Fii în mod constant atent la tine însuţi şi la predare“. Sfatul său este valabil pentru toţi creştinii (1 Timotei  4:16, NW). Într-adevăr, ca să-i ajutăm pe alţii să obţină salvarea, trebuie mai întâi să fim atenţi la noi înşine. Cum putem face acest lucru? În primul rând, trebuie să fim conştienţi de timpurile în care trăim. Isus a dat un semn compozit, astfel încât continuatorii săi să ştie când urma să aibă loc „încheierea sistemului de lucruri“. Însă Isus a mai spus că noi nu vom şti cu exactitate când va veni sfârşitul (Matei 24:3, 36). Cum ar trebui să reacţionăm în faţa acestui fapt?

4. a) Ce atitudine ar trebui să adoptăm în ce priveşte timpul rămas pentru acest sistem? b) Ce atitudine trebuie să evităm?

⁴ Fiecare dintre noi s-ar putea întreba: Folosesc eu timpul care a mai rămas pentru acest sistem, indiferent cât ar fi el, ca să mă salvez pe mine şi pe cei ce mă ascultă? Sau mă gândesc că, întrucât nu ştim cu exactitate când va veni sfârşitul, nu este cazul să mă preocupe acest lucru? Cea de-a doua concepţie este periculoasă. Ea se află în totală contradicţie cu următorul îndemn dat de Isus: „Fiţi gata, căci Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi“ (Matei 24:44). Cu certitudine, nu este momentul să ne pierdem entuziasmul pentru serviciul lui Iehova sau să ne bizuim pe lume pentru siguranţă ori satisfacţie. — Luca 21:34–36.

5. Ce exemplu au dat martorii precreştini ai lui Iehova?

⁵ O altă modalitate prin care putem demonstra că suntem atenţi la noi înşine este aceea de a persevera cu fidelitate ca creştini. Slujitorii din trecut  ai lui Dumnezeu au perseverat, fie că au aşteptat o eliberare imediată, fie că nu. După ce a menţionat câteva exemple de martori precreştini ai lui Iehova, ca Abel, Enoh, Noe, Avraam şi Sara, Pavel a făcut următoarea remarcă: „[Ei nu au] primit lucrurile făgăduite, ci doar le-au văzut şi le-au salutat de departe, mărturisind că erau străini şi călători pe pământ“. Ei nu au cedat nici unei dorinţe de a duce o viaţă de huzur şi nici presiunilor imorale din jurul lor, ci au aşteptat cu nerăbdare „lucrurile făgăduite“. — Evrei 11:13; 12:1.

6. Cum a influenţat punctul de vedere al creştinilor despre salvare modul lor de viaţă?

⁶ Creştinii din secolul I s-au considerat şi ei „străini“ în această lume (1 Petru 2:11). Chiar şi după ce au fost salvaţi când Ierusalimul a fost distrus în anul 70 e.n., creştinii adevăraţi nu au încetat să predice şi nu s-au întors la un mod de viaţă lumesc. Ei ştiau că pe toţi cei care rămâneau fideli îi aştepta o salvare măreaţă. De fapt, chiar şi mai târziu, în anul 98 e.n., apostolul Ioan a scris: „Lumea trece, şi pofta ei, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac“. — 1 Ioan 2:17, 28.

7. Cum au dat dovadă de perseverenţă Martorii lui Iehova din timpurile moderne?

⁷ Şi Martorii lui Iehova din timpurile moderne au perseverat în lucrarea creştină, chiar dacă s-au confruntat cu persecuţii crunte. A fost perseverenţa lor zadarnică? Cu certitudine nu, deoarece Isus ne-a asigurat că, „cel care va fi perseverat până la sfârşit, acela va fi salvat“, indiferent că este vorba despre sfârşitul acestui sistem vechi sau despre sfârşitul vieţii prezente a cuiva. Când va avea loc învierea, Iehova îşi va aminti de toţi slujitorii săi fideli care au murit şi îi va răsplăti. — Matei 24:13, NW; Evrei 6:10.

8. Cum putem arăta că apreciem perseverenţa creştinilor din trecut?

⁸ Mai mult decât atât, suntem bucuroşi că creştinii fideli din trecut nu au fost preocupaţi doar de propria lor salvare. Noi, care am învăţat despre Regatul lui Dumnezeu graţie eforturilor lor, suntem cu siguranţă recunoscători că au perseverat în îndeplinirea misiunii date de Isus: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate popoarele . . . Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit!“ (Matei 28:19, 20). Putem să ne demonstrăm recunoştinţa predicându-le altora care nu au auzit încă vestea bună, atât timp cât mai avem această posibilitate. Însă predicarea reprezintă doar primul pas spre facerea de discipoli.

‘Fiţi atenţi la predare’

9. Cum ne poate ajuta o atitudine optimistă să iniţiem studii biblice?

⁹ Pe lângă predicare, misiunea noastră include şi predarea. Isus ne-a dat misiunea de a-i învăţa pe oameni să respecte toate lucrurile poruncite de el. Este adevărat că, în unele teritorii, puţini par dornici să înveţe despre Iehova. Însă o concepţie negativă cu privire la teritoriu poate constitui un obstacol în calea eforturilor noastre de a iniţia studii biblice. Yvette, care slujeşte ca pionieră într-un teritoriu considerat de unii neproductiv, a remarcat că cei ce făceau vizite în zonă fără să aibă o atitudine negativă reuşeau să iniţieze studii biblice. După ce a adoptat o concepţie mai optimistă, Yvette a găsit şi ea oameni dornici să studieze Biblia.

10. Care este, în esenţă, rolul nostru ca învăţători ai Bibliei?

¹⁰ Poate că unii creştini ezită să se ofere să studieze Biblia cu persoane interesate deoarece consideră că nu sunt capabili să conducă un studiu. Este adevărat că avem capacităţi diferite. Însă nu trebuie să fim deosebit de iscusiţi ca să avem succes ca învăţători ai Cuvântului lui Dumnezeu. Mesajul pur pe care îl conţine Biblia este puternic, iar Isus a spus că cei asemănători oilor cunosc glasul Păstorului adevărat când îl aud. Aşadar, obligaţia noastră este pur şi simplu aceea de a transmite mesajul Păstorului excelent, Isus, cât mai clar posibil. — Ioan 10:4, 14.

11. Cum puteţi să fiţi mai eficienţi când îl ajutaţi pe un elev care studiază Biblia?

¹¹ Cum puteţi transmite mesajul lui Isus cu mai multă eficienţă? Pentru început, familiarizaţi-vă cu ceea ce spune Biblia despre subiectul în discuţie. Ca să le puteţi preda altora un subiect, trebuie, mai întâi, să-l înţelegeţi voi înşivă. De asemenea, încercaţi să păstraţi în timpul studiului o atmosferă demnă, dar şi amicală. Elevii, inclusiv cei  foarte tineri, învaţă mai bine dacă sunt relaxaţi şi dacă cel care predă îi tratează cu respect şi amabilitate. — Proverbele 16:21.

12. Cum puteţi să vă asiguraţi că elevul înţelege ceea ce îi predaţi?

¹² Ca învăţători, nu dorim să prezentăm adevăruri pentru simplul motiv ca elevul să le repete mecanic. Ajutaţi-l pe elev să înţeleagă ceea ce învaţă. Înţelegerea lui este influenţată de nivelul său de instruire, de experienţa sa de viaţă şi de măsura în care este familiarizat cu Biblia. Ca urmare, v-aţi putea întreba: Înţelege el semnificaţia versetelor biblice menţionate în materialul de studiu? Puteţi să vă daţi seama de acest lucru punându-i întrebări la care nu se poate răspunde printr-un simplu „da“ sau „nu“, ci care necesită o explicaţie (Luca 9:18–20). De asemenea, unii elevi se reţin să-i pună întrebări celui care predă. Astfel, poate că ei trec mai departe fără să înţeleagă pe deplin ceea ce li s-a predat. Îndemnaţi-l pe elev să pună întrebări şi să vă spună când nu a înţeles pe deplin o idee. — Marcu 4:10; 9:32, 33.

13. Cum îl putem ajuta pe elev să devină învăţător?

¹³ Când conducem un studiu biblic, un obiectiv important este acela de a-l ajuta pe elev să devină învăţător (Galateni 6:6). În acest scop, ca o recapitulare a studiului, l-aţi putea ruga să vă explice o anumită idee în cuvinte simple, ca şi cum i-ar explica-o cuiva care nu cunoaşte ideea respectivă. Mai târziu, când el va putea să participe la minister, îl puteţi invita să vă însoţească pe teren. Probabil că, atunci când veţi lucra împreună, el se va simţi mai în largul său, iar experienţa acumulată îl va ajuta să fie tot mai sigur pe sine până când va putea să se descurce singur în minister.

Să-l ajutăm pe elev să şi-l facă prieten pe Iehova

14. Care este principalul nostru obiectiv ca învăţători, şi ce anume va contribui la atingerea acestui obiectiv?

¹⁴ Obiectivul principal al fiecărui învăţător creştin este acela de a-l ajuta pe elev să câştige prietenia lui Iehova. Putem realiza acest lucru nu doar prin cuvinte, ci şi prin fapte. Exemplul nostru are un efect puternic asupra inimii elevilor. Acţiunile pot fi cu adevărat mai elocvente decât cuvintele, îndeosebi când este vorba despre sădirea unor calităţi morale şi stimularea zelului elevului. Dacă el observă că cuvintele şi faptele noastre reflectă relaţii bune cu Iehova, s-ar putea simţi mai îndemnat să cultive el însuşi astfel de relaţii.

15. a) De ce este important ca elevul să cultive o motivaţie corectă în ce priveşte serviciul adus lui Iehova? b) Cum îl puteţi ajuta pe elev să continue să progreseze pe plan spiritual?

¹⁵ Noi dorim ca elevul să îl slujească pe Iehova din iubire, nu din dorinţa de a nu fi distrus la Armaghedon. Dacă îl ajutăm să cultive o motivaţie corectă, înseamnă că zidim cu materiale rezistente la foc care vor supravieţui încercărilor credinţei sale (1 Corinteni 3:10–15). O motivaţie greşită, cum ar fi o dorinţă nepotrivită de a vă egala pe voi sau pe vreun alt om, nu îi va da nici forţa de a se împotrivi influenţelor necreştine, nici curajul de a face ceea ce este drept. Nu uitaţi că nu veţi fi pentru totdeauna învăţătorul său. Atât timp cât aveţi ocazia, îndemnaţi-l să se apropie de Iehova citind în fiecare zi din Cuvântul Său şi meditând la el. Procedând astfel, el va continua să-şi însuşească ‘modelul cuvintelor sănătoase’ din Biblie şi din publicaţiile bazate pe Biblie chiar şi după încheierea studiului pe care l-aţi ţinut cu el. — 2 Timotei 1:13.

16. Cum îl puteţi învăţa pe elev să se roage din inimă?

¹⁶ De asemenea, îl puteţi ajuta pe elev să se apropie de Iehova învăţându-l să se roage din inimă. Cum puteţi face acest lucru? I-aţi putea îndrepta atenţia spre rugăciunea model dată de Isus, precum şi spre numeroasele rugăciuni spuse din inimă care au fost consemnate în Biblie, cum ar fi cele din psalmi (Psalmii 17; 86; 143; Matei 6:9, 10). În plus, când elevul aude rugăciunile voastre la începutul şi la sfârşitul studiului, el percepe sentimentele voastre faţă de Iehova. Prin urmare, rugăciunile voastre trebuie să reflecte întotdeauna sinceritate, precum şi echilibru spiritual şi emoţional.

Să lucrăm pentru a ne salva copiii

17. Cum pot părinţii să-şi ajute copiii să rămână pe calea salvării?

¹⁷ Printre cei pe care dorim să-i salvăm se află, bineînţeles, membrii familiei noastre. Mulţi  dintre copiii care au părinţi creştini sunt sinceri şi „tari în credinţă“. Alţii însă nu au adevărul adânc înrădăcinat în inimă (1 Petru 5:9; Efeseni 3:17; Coloseni 2:7). Mulţi dintre aceşti tineri părăsesc calea creştină când se apropie de majorat sau când ajung la această vârstă. Dacă sunteţi părinţi, ce puteţi face pentru a reduce riscul unui asemenea deznodământ? În primul rând, vă puteţi strădui să creaţi o atmosferă sănătoasă în sânul familiei. O viaţă de familie bună pune temelia unui punct de vedere corespunzător în ce priveşte autoritatea, a aprecierii adevăratelor valori şi a unor relaţii bune cu alţii (Evrei 12:9). Astfel, relaţiile apropiate din sânul familiei pot constitui solul potrivit în care se poate dezvolta prietenia copilului cu Iehova (Psalmul 22:10). Familiile puternice efectuează activităţi împreună, ca echipă, chiar dacă aceasta presupune din partea părinţilor să sacrifice timp pe care l-ar putea folosit pentru interese personale. Procedând astfel, îi puteţi învăţa prin exemplu pe copii să ia decizii corecte în viaţă. Părinţi, copiii au nevoie cel mai mult nu de bunuri materiale, ci de voi — de timpul, energia şi iubirea voastră. Le daţi copiilor voştri aceste lucruri?

18. Care sunt unele întrebări la care părinţii trebuie să-şi ajute copii să găsească răspuns?

¹⁸ Părinţii creştini nu trebuie să presupună niciodată că automat şi copiii lor vor deveni creştini. Daniel, bătrân de congregaţie şi tată a cinci copii, spune: „Părinţii trebuie să-şi facă timp pentru a-i ajuta pe copii să-şi risipească îndoielile cu  care, în mod inevitabil, vin de la şcoală sau de altundeva. Ei trebuie să-şi ajute cu răbdare copii să găsească răspunsurile la întrebări ca: Trăim cu adevărat în timpul sfârşitului? Există într-adevăr doar o religie adevărată? De ce un anumit coleg care pare drăguţ nu constituie o asociere bună? Este greşit să ai relaţii sexuale înainte de căsătorie indiferent de situaţie?“ Părinţi, puteţi fi siguri că Iehova vă va binecuvânta eforturile, deoarece şi el le doreşte copiilor voştri binele.

19. De ce este cel mai bine ca părinţii înşişi să studieze cu copiii lor?

¹⁹ Poate că unii părinţi nu se simt competenţi când este vorba de a studia cu copiii lor. Însă nu ar trebui să vă simţiţi astfel, deoarece voi sunteţi cei mai în măsură să vă instruiţi copiii (Efeseni 6:4). Studiind cu copiii voştri veţi putea afla în mod direct ce este în inima şi în mintea lor. Se exprimă ei din inimă sau în mod mecanic? Cred ei cu adevărat ceea ce învaţă? Este Iehova real pentru ei? Răspunsurile la aceste întrebări, precum şi la alte întrebări esenţiale le puteţi afla doar dacă studiaţi voi înşivă cu copiii voştri. — 2 Timotei 1:5.

20. Cum pot părinţii să facă studiul în familie plăcut şi util?

²⁰ Ce puteţi face pentru ca studiul în familie să fie ţinut cu regularitate? Joseph, bătrân de congregaţie şi tată a doi copii mici, un băiat şi o fată, spune: „La fel ca orice studiu biblic, studiul în familie trebuie să fie plăcut, o ocazie pe care toţi s-o aştepte cu nerăbdare. Dacă vrem să ne atingem acest obiectiv în familia noastră, nu putem fi rigizi în privinţa duratei studiului. Studiul poate dura o oră, însă, alteori, studiem chiar şi numai zece minute. Copiii consideră studiul în familie un moment important al săptămânii deoarece, printre altele, punem în scenă unele relatări din Cartea mea cu relatări biblice *. Efectul profund asupra copiilor şi înţelegerea pe care o dobândesc în urma studiului sunt mult mai importante decât numărul de paragrafe pe care le parcurgem“.

21. Când pot părinţii să-şi instruiască copiii?

²¹ Bineînţeles, copiii pot fi învăţaţi nu numai cu ocazia studiului în familie (Deuteronomul 6:5–7). Martorul din Thailanda citat la începutul articolului spune: „Îmi amintesc foarte bine că tata obişnuia ca, atunci când mergeam în lucrarea de predicare cu bicicletele, să mă ducă până la cele mai îndepărtate colţuri ale teritoriului congregaţiei noastre. Ceea ce ne-a ajutat să intrăm în serviciul cu timp integral au fost, fără îndoială, exemplul excelent dat de părinţi şi faptul că ne-au învăţat în orice situaţie. Iar lecţiile pe care le-am primit de la ei ne prind bine şi acum. Continuu să lucrez în colţurile cele mai îndepărtate ale terenului“.

22. Care va fi rezultatul dacă vei ‘fi atent la tine însuţi şi la predare’?

²² În curând, exact la momentul potrivit, Isus va veni să execute judecata lui Dumnezeu asupra acestui sistem. Acest eveniment măreţ va intra apoi în istoria universală, însă slujitorii fideli ai lui Iehova vor continua să-i slujească cu perspectiva salvării eterne. Nutreşti speranţa de a te număra printre ei, împreună cu copii şi elevii tăi? Dacă da, nu uita: „Fii în mod constant atent la tine însuţi şi la predare. Perseverează în aceste lucruri, căci, făcând aceasta, te vei salva atât pe tine însuţi, cât şi pe cei care te ascultă“. — 1 Timotei 4:16, NW.

[Notă de subsol]

Puteţi să explicaţi?

• Întrucât nu ştim momentul exact al executării judecăţii lui Dumnezeu, care ar trebui să fie atitudinea noastră?

• În ce moduri putem să ‘fim atenţi la predare’?

• Cum îl putem ajuta pe elev să şi-l facă prieten pe Iehova?

• De ce este important ca părinţii să-şi facă timp să-i înveţe pe copiii lor?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Într-o atmosferă demnă, dar şi amicală se poate învăţa mai uşor

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Faptul de a pune în scenă relatări biblice, cum ar fi cea despre judecata făcută de Solomon în cazul celor două prostituate, face ca studiul în familie să fie mai plăcut