Exemple Bune — Trageţi foloase din ele?

„AŢI ajuns un exemplu pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia.“ Apostolul Pavel le-a scris aceste cuvinte fidelilor creştini din Tesalonic. Exemplul pe care ei li-l dădeau colaboratorilor în credinţă era într-adevăr demn de laudă. Totuşi, tesalonicenii înşişi au reacţionat la exemplul dat de Pavel şi de tovarăşii săi. Pavel a spus: „Evanghelia noastră v-a fost adusă nu numai prin cuvânt, ci şi cu putere şi cu Duhul Sfânt şi cu o mare siguranţă. Căci ştiţi cum am fost noi, între voi, pentru voi. Şi voi înşivă aţi călcat pe urmele noastre [aţi devenit imitatorii noştri, NW]“. — 1 Tesaloniceni 1:5–7.

Da, Pavel a făcut mult mai mult decât să ţină predici. Însăşi viaţa lui a fost o predică — un exemplu de credinţă, perseverenţă şi spirit de sacrificiu. Din acest motiv, Pavel şi tovarăşii săi au ajuns să exercite o puternică influenţă asupra vieţii tesalonicenilor, determinându-i să accepte adevărul „în multe necazuri“. Totuşi, în mod categoric, nu numai Pavel şi colaboratorii săi au exercitat o influenţă pozitivă asupra acelor credincioşi. Exemplul altora care înduraseră necazuri era, de asemenea, o încurajare. Iată ce le-a scris Pavel tesalonicenilor: „Fraţilor, voi aţi călcat pe urmele bisericilor [aţi devenit imitatori ai congregaţiilor, NW] lui Dumnezeu care sunt în Iudeea în Hristos Isus, pentru că şi voi aţi suferit aceleaşi lucruri din partea celor de un neam cu voi, ca şi ele din partea iudeilor“. — 1 Tesaloniceni 2:14.

Isus Cristos — Exemplul suprem

Deşi Pavel a lăsat un exemplu demn de imitat, el nu a ezitat să îndrepte atenţia spre Isus Cristos ca exemplu principal pe care creştinii trebuie să-l urmeze (1 Tesaloniceni 1:6). Cristos a fost şi este Exemplul nostru suprem. Apostolul Petru a scris: „La aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat un exemplu, ca să călcaţi pe urmele Lui“. — 1 Petru 2:21.

Totuşi Isus şi-a încheiat viaţa ca om în urmă cu circa 2000 de ani. Acum el „locuieşte într-o lumină de care nu te poţi apropia“, ca creatură spirituală nemuritoare. Ca atare, „nici un om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea“ (1 Timotei 6:16). Atunci cum putem să-l imităm? O modalitate este studierea celor patru relatări biblice despre viaţa lui Isus. Evangheliile revarsă lumină asupra personalităţii sale, a modului său de viaţă şi a „atitudinii [sale] mintale“ (Filipeni 2:5–8, NW). O înţelegere suplimentară poate fi dobândită în urma studierii cu atenţie a cărţii Cel mai mare om care a trăit vreodată *, care prezintă în detaliu şi în ordine cronologică evenimentele din viaţa lui Isus.

Exemplul lui Isus în ce priveşte sacrificiul de sine a avut un efect puternic asupra apostolului Pavel. El le-a spus creştinilor din Corint: „Voi cheltui prea bucuros şi mă voi cheltui în totul şi pe mine însumi pentru sufletele voastre“ (2 Corinteni 12:15). El a manifestat într-un mod excelent o atitudine asemănătoare celei a lui Cristos. În timp ce medităm la exemplul perfect al lui Cristos, şi noi trebuie să ne simţim impulsionaţi să-l imităm în propriul nostru mod de viaţă.

 De exemplu, Isus ne-a învăţat că trebuie să avem încredere în promisiunea lui Dumnezeu că ne va asigura cele necesare din punct de vedere material. Totuşi Isus a făcut mult mai mult decât atât. El a demonstrat zilnic credinţă şi încredere în Iehova. El a spus: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde-Şi odihni capul“ (Matei 6:25; 8:20). Vă domină grijile materiale gândirea şi acţiunile? Sau, prin viaţa pe care o duceţi, demonstraţi că acordaţi prioritate intereselor Regatului? Dar care este atitudinea voastră faţă de serviciul adus lui Iehova? Este ea asemănătoare celei a Exemplului nostru, Isus? Biblia arată că Isus nu numai că a îndemnat la zel, dar a şi manifestat un zel arzător în multe situaţii (Ioan 2:14–17). Şi ce exemplu excelent de iubire a dat Isus! El şi-a sacrificat propria viaţă pentru discipolii săi (Ioan 15:13)! Îl imitaţi pe Isus arătându-le iubire fraţilor voştri creştini? Sau permiteţi ca imperfecţiunile unora să vă împiedice să manifestaţi iubire faţă de ei?

În strădania de a urma exemplul lui Cristos, deseori nu vom fi la înălţimea aşteptărilor. Dar în mod sigur Iehova se bucură când vede eforturile noastre de a ‘ne îmbrăca în Domnul Isus Hristos’. — Romani 13:14.

„Exemple turmei“

Sunt azi în congregaţie persoane care ne servesc drept exemple? Bineînţeles că da! Îndeosebi fraţii numiţi în poziţii de răspundere trebuie să fie un exemplu. Pavel i-a spus lui Tit, care slujea congregaţiilor din Creta şi numea supraveghetori, că fiecare bătrân numit trebuie să fie un „om liber de acuzaţie“ (Tit 1:5, 6, NW). În mod asemănător, apostolul Petru i-a îndemnat pe ‘bătrâni’ să devină „exemple turmei“ (1 Petru 5:1–3). Dar ce putem spune despre cei ce servesc ca slujitori ministeriali? Şi ei trebuie să fie bărbaţi „care slujesc excelent“. — 1 Timotei 3:13, NW.

Bineînţeles că nu este realist să aşteptăm ca fiecare bătrân sau slujitor ministerial să exceleze în toate aspectele ministerului creştin. Iată ce le-a spus Pavel creştinilor din Roma: „Având felurite daruri, după harul care ne-a fost dat“ (Romani 12:6). Fiecare frate excelează într-un anumit domeniu. Nu este raţional să aşteptăm ca bătrânii să facă sau să spună totul în mod perfect. „Toţi greşim în multe feluri“, se spune în Biblie în Iacov 3:2. „Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.“ Totuşi, în pofida imperfecţiunilor lor, bătrânii pot, ca şi Timotei, să devină un „model [exemple] pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie“ (1 Timotei 4:12). Când bătrânii fac acest lucru, membrii turmei vor aplica cu promptitudine îndemnul din Evrei 13:7: „Aduceţi-vă aminte de conducătorii voştri . . . şi privind deaproape sfârşitul vieţuirii lor, urmaţi-le credinţa“.

Alte exemple contemporane

Pe parcursul ultimelor decenii, multe alte persoane s-au dovedit a fi exemple bune. Ce putem spune despre miile de misionari cu spirit de sacrificiu care şi-au „lăsat case sau fraţi sau surori sau tată sau mamă sau soţie sau copii sau pământuri“ pentru a duce la îndeplinire misiunea creştină în teritorii din străinătate (Matei 19:29)? Să ne gândim şi la supraveghetorii itineranţi şi la soţiile lor, la bărbaţii şi femeile care slujesc ca voluntari la filialele Societăţii Watch Tower şi la pionierii care slujesc congregaţiilor. Pot aceste exemple să fie un îndemn pentru alţii? Un evanghelizator creştin din Asia îşi aduce aminte de un misionar, absolvent al celei de-a opta clase a Şcolii Biblice Galaad. El a spus că acest frate fidel era „dispus să înfrunte roiurile de ţânţari şi aerul umed înăbuşitor. . . . Totuşi, şi mai impresionantă a fost iscusinţa sa de a face prezentări atât în chineză, cât şi în malaieză, deşi era englez“.  Care a fost efectul acestui exemplu excelent? Fratele a spus: „Calmul şi siguranţa lui mi-au insuflat dorinţa de a deveni misionar când aveam să mă fac mare“. Nu este surprinzător că acest frate a devenit într-adevăr misionar.

Indexul publicaţiilor Watch Tower conţine o listă cu numeroase relatări autobiografice care au apărut în revistele Turnul de veghere şi Treziţi-vă! Aceste relatări sunt ale unor persoane care şi-au abandonat cariera şi obiectivele lumeşti, au înfruntat anumite slăbiciuni, au făcut schimbări radicale de personalitate, şi-au păstrat o dispoziţie pozitivă în faţa adversităţilor şi au dat dovadă de sârguinţă, răbdare, loialitate, umilinţă şi spirit de sacrificiu. Un cititor a scris cu privire la aceste relatări: „Faptul de a citi prin ce au trecut alţii mă face să fiu un creştin mai umil şi mai recunoscător şi mă ajută să nu mă mai gândesc prea mult la mine însumi sau să fiu egoist“.

În plus, să nu uităm exemplele excelente din congregaţia noastră: capii de familie care se îngrijesc neabătut atât de necesităţile materiale, cât şi de cele spirituale ale familiilor lor; surorile — printre care şi mamele fără partener conjugal — care înfruntă dificultăţile pe care le aduce cu sine creşterea unui copil în timp ce participă totuşi activ la minister; cei vârstnici şi infirmi care merg înainte cu fidelitate în pofida neputinţei pe care o simt tot mai mult şi a sănătăţii precare. Nu vă simţiţi impulsionaţi de aceste exemple?

Într-adevăr, lumea este plină de exemple negative (2 Timotei 3:13). Totuşi, să analizăm îndemnul dat de Pavel creştinilor din Iudeea. După ce a vorbit despre comportamentul exemplar al multor oameni ai credinţei din antichitate, atât bărbaţi, cât şi femei, apostolul Pavel le-a dat următorul îndemn: „De aceea şi noi, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să . . . alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte, privind ţintă la Isus, Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre“ (Evrei 12:1, 2). Şi creştinii de azi sunt înconjuraţi de un ‘nor mare’ de exemple bune — atât din vechime, cât şi din prezent. Trageţi cu adevărat foloase de pe urma lor? Puteţi, dacă sunteţi hotărâţi să ‘imitaţi nu ce este rău, ci ce este bine’. — 3 Ioan 11, NW.

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 20]

Nu este realist să aşteptăm ca fiecare bătrân sau slujitor ministerial să exceleze în toate aspectele ministerului creştin

[Legenda fotografiilor de la pagina 21]

Bătrânii trebuie să fie „exemple turmei“