Salt la conţinut

Salt la cuprins

Grădinile în vechime

Grădinile în vechime

Grădinile în vechime

TERMENUL ebraic gan şi cel grecesc képos se referă la o suprafaţă de pământ cultivată, adesea irigată. În timpurile biblice, grădinile erau de obicei suprafeţe împrejmuite cu un gard viu de spini sau cu un zid de piatră ori de noroi care avea probabil în vârf spini. — Cântarea Cântărilor 4:12.

În general, grădinile menţionate în Biblie se deosebesc foarte mult de grădinile obişnuite din Occident. Multe dintre ele se asemănau mai mult cu un parc cu diverse specii de arbori, printre care pomi fructiferi (Eclesiastul 2:5; Amos 9:14; Cântarea Cântărilor 6:11), precum şi cu mirodenii şi flori (Cântarea Cântărilor 6:2). Ele erau bine udate de râuri sau prin intermediul sistemelor de irigare, iar deseori erau traversate de poteci şerpuitoare. Familiile cultivau, probabil, grădini mai mici. Regele Ahab a spus că dorea via lui Nabot pentru a o transforma în grădină de legume. — 1 Împăraţi 21:2.

Aceste grădini asemănătoare cu nişte parcuri erau de obicei situate în afara oraşului, cu excepţia grădinilor regilor sau ale oamenilor foarte bogaţi. Grădina împăratului, aflată în apropiere de locul unde Zedechia şi oamenii săi au încercat să fugă din Ierusalim în timpul asediului caldeenilor, se afla, probabil, chiar în afara zidului dinspre S-E al oraşului (2 Împăraţi 25:4; Neemia 3:15). Grădina din Susa în care regele Ahaşveroş a dat un banchet mare ce a ţinut şapte zile, în timpul celui de-al treilea an al domniei sale, trebuie să fi fost vastă şi frumoasă. — Estera 1:1–5.