Păstori Creştini, ‘deschideţi-vă larg inima’!

„IEHOVA este Păstorul meu. Nu voi duce lipsă de nimic.“ Prin aceste cuvinte, David şi-a exprimat deplina încredere în Dumnezeul său. Iehova l-a condus, spiritual vorbind, la „păşuni pline de iarbă“ şi la „locuri de odihnă bine udate“, îndrumându-l pe „făgaşurile dreptăţii“. Când a fost înconjurat de împotrivitori, David a primit sprijin şi încurajare, ceea ce l-a îndemnat să-i spună lui Iehova următoarele: „Nu mă tem de nici un rău, deoarece tu eşti cu mine“. Având acest Păstor Suprem, David a fost hotărât să ‘locuiască în casa lui Iehova pentru lungimea zilelor’. — Psalmul 23:1–6, NW.

Fiul unic-născut al lui Dumnezeu a simţit şi el grija iubitoare a lui Iehova şi, la rândul său, a oglindit-o în mod perfect în relaţiile cu discipolii săi pe parcursul şederii sale pe pământ. Prin urmare, Isus este numit în Scripturi „Păstorul cel bun“, „marele Păstor“ şi „păstorul principal“. — Ioan 10:11; Evrei 13:20; 1 Petru 5:2–4, NW.

Iehova şi Isus Cristos continuă să-i păstorească pe cei care îi iubesc. O modalitate prin care fac aceasta este punerea la dispoziţie în mod iubitor de subpăstori în congregaţie. Adresându-li-se acestor subpăstori, Pavel a spus: „Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma în care v-a pus Duhul Sfânt supraveghetori, ca să păstoriţi biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu sângele Celui al Său“. — Faptele 20:28.

Păstorirea turmei în conformitate cu modelul stabilit de Iehova şi Cristos Isus nu este o sarcină uşoară, însă în prezent este mai importantă ca oricând. Gândiţi-vă la cei peste un milion de Martori care s-au botezat în ultimii trei ani! Aceşti noi fraţi şi surori nu au acea experienţă spirituală care se acumulează după ani de activitate. Gândiţi-vă, de asemenea, la acei Martori care sunt încă la vârsta copilăriei sau a adolescenţei. Ei au nevoie de atenţie nu numai din partea părinţilor lor, ci şi din partea subpăstorilor congregaţiei.

De fapt, fiecare creştin este supus la presiuni din exterior, cum ar fi presiunile din partea colegilor. Cu toţii trebuie să luptăm pentru a ne împotrivi puternicei influenţe de a imita stilul de viaţă axat pe plăceri al lumii. În unele ţări, unii vestitori ai Regatului se pot simţi descurajaţi din cauză că oamenii nu sunt receptivi la mesajul lor. Mulţi vestitori se confruntă cu grave probleme de sănătate. Dificultăţile financiare îi deposedează pe unii de imboldul interior de a căuta mai întâi Regatul. În realitate, toţi — inclusiv cei care sunt de mult timp la adevăr — avem nevoie şi merităm să primim ajutor din partea păstorilor iubitori.

Motivaţia corectă

Creştinii din secolul I au primit următorul sfat: ‘Deschideţi-vă larg inima’! (2 Corinteni 6:11–13, NW). Este bine ca bătrânii creştini să aplice acest sfat când se achită de responsabilităţile lor de păstori. Cum pot să facă acest lucru? Şi ce putem spune despre slujitorii ministeriali, dintre care mulţi vor fi în viitor păstori?

Dacă doresc să fie o binecuvântare pentru turmă, bătrânii creştini trebuie să aibă ca motivaţie mai mult decât simţul datoriei. Ei sunt sfătuiţi: „Păstoriţi turma lui Dumnezeu care este între voi, veghind asupra ei, nu fiind constrânşi, ci de bunăvoie; nu pentru un câştig ruşinos, ci cu dragă inimă [înflăcărare, NW]“ (1 Petru 5:2, sublinierea noastră). Aşadar, păstorirea eficientă izvorăşte din dorinţa de a le sluji altora şi este făcută cu înflăcărare (Ioan 21:15–17). Aceasta înseamnă  să observi necesităţile oilor şi să reacţionezi cu promptitudine. Înseamnă să manifeşti în relaţiile cu alţii calităţile creştine excelente cunoscute drept roadele spiritului lui Dumnezeu. — Galateni 5:22, 23.

Uneori păstorirea include vizitarea fraţilor. * Însă păstorii care ‘îşi deschid larg inima’ fac tot ce le stă în putinţă, adică nu se limitează la efectuarea ocazională a unor vizite de păstorire, ci profită de orice ocazie pentru a-i păstori pe cei din turmă.

Să-i instruim pe alţii să devină păstori

Indiferent de vârstă, orice frate care „aspiră la o sarcină de supraveghetor doreşte o lucrare excelentă“ (1 Timotei 3:1, NW). Mulţi slujitori ministeriali îşi demonstrează dorinţa de a primi privilegii suplimentare. Prin urmare, bătrânii îi ajută cu bucurie pe aceşti fraţi să ‘aspire la sarcina de supraveghetori’, instruindu-i să devină păstori eficienţi.

Întrucât congregaţia creştină a lui Iehova respectă cu scrupulozitate normele Sale înalte, ea nu a fost şi nu este subminată de păstori falşi asemenea celor descrişi în Ezechiel 34:2–6. Iehova îi dispreţuia pe acei păstori, şi pe bună dreptate. În loc să pască turma, ei se păşteau pe ei înşişi. Ei nu întăreau oile slabe, nu le vindecau pe cele bolnave, nu le pansau pe cele rănite şi nu le aduceau înapoi pe cele rătăcite sau pierdute. Ei oprimau oile, acţionând mai degrabă ca nişte lupi decât ca nişte păstori. Oile neglijate erau risipite, rătăcind încoace şi încolo fără ca cineva să le poarte de grijă. — Ieremia 23:1, 2; Naum 3:18; Matei 9:36.

Spre deosebire de aceşti păstori infideli, păstorii creştini urmează exemplul lui Iehova. În sens spiritual, ei conduc oile la „păşuni pline de iarbă“ şi la „locuri de odihnă bine udate“. Ei se străduiesc să le îndrume pe „făgaşurile dreptăţii“ ajutându-le să înţeleagă corect Cuvântul lui Iehova şi să-l aplice în viaţă. Ei pot să facă aceste lucruri cu eficienţă întrucât sunt „în stare să înveţe pe alţii“. — 1 Timotei 3:2.

O mare parte din activitatea de predare a bătrânilor este efectuată de pe podium în timpul întrunirilor congregaţiei. Însă bătrânii predau şi la nivel individual. Desigur, unii predau cu mai multă eficienţă în particular, în timp ce alţii sunt mai înzestraţi în ce priveşte prezentarea de cuvântări. Faptul că cineva este mai puţin capabil într-un anume aspect al predării nu înseamnă neapărat că el este nepotrivit să slujească în calitate de învăţător. Bătrânii predau folosindu-se de toate mijloacele care le stau la dispoziţie, neomiţând păstorirea. Activitatea de păstorire se efectuează, în parte, în mod organizat, de exemplu la vizitele de păstorire. Însă o mare parte a activităţii de păstorire poate fi efectuată într-un mod informal, ceea ce aduce, de asemenea, mari foloase.

Păstori şi învăţători tot timpul

Pentru a-şi profesa meseria, un medic trebuie să aibă cunoştinţe şi experienţă în domeniul medicinei. Însă pacienţii îi apreciază munca dacă el manifestă bunătate, compasiune, grijă şi interes sincer. Aceste calităţi trebuie să facă parte din personalitatea sa. În mod asemănător, aceste calităţi trebuie să devină o parte integrantă a personalităţii unui învăţător şi păstor bun, o parte a modului său de a fi în viaţa de toate zilele. Un învăţător adevărat este gata să-i instruiască pe cei din jur oricând este necesar. „Ce bun este un cuvânt spus la timpul potrivit! “, se afirmă în Proverbele 15:23. „Timpul potrivit“ poate fi când vorbeşte de pe podium, când predică din casă în casă sau când poartă o conversaţie la Sala Regatului sau la telefon. În mod similar, un păstor bun se străduieşte să manifeste calităţi excelente tot timpul, nu doar la vizitele de păstorire. Întrucât ‘şi-a deschis larg inima’, el va profita de orice ocazie de a păstori oile, acordându-le atenţia de care au nevoie la momentul potrivit. Iată de ce oile îl iubesc. — Marcu 10:43.

Wolfgang, care în prezent slujeşte ca bătrân, îşi aminteşte de o vizită amicală făcută familiei  lui de un slujitor ministerial şi soţia acestuia. El spune: „Copiii au fost foarte încântaţi de atenţia care li s-a acordat şi de momentele plăcute petrecute împreună. Şi-acum mai vorbesc despre acea vizită“. Acest slujitor ministerial a dovedit într-adevăr interes sincer. El şi-a ‘deschis larg inima’.

Avem, de asemenea, ocazia de a ne ‘deschide larg inima’ vizitându-i pe cei bolnavi, scriindu-le câteva cuvinte de încurajare sau dându-le telefon, toate acestea pentru a-i asigura că ţinem la ei! Ajutaţi-i când au nevoie. Dacă doresc să vorbească, ascultaţi-i cu atenţie. Discutaţi despre unele activităţi teocratice constructive, emoţionante din congregaţia voastră sau de altundeva. Ajutaţi-i să se concentreze asupra viitorului glorios rezervat celor ce îl iubesc pe Iehova. — 2 Corinteni 4:16–18.

Pe lângă vizitele de păstorire

Ţinând cont de scopul păstoririi, este evident că vizitele de păstorire, deşi sunt importante, reprezintă doar o parte a activităţii de păstorire. Un păstor iubitor ‘îşi deschide larg inima’ fiind abordabil în orice situaţie şi în orice moment. Relaţiile călduroase pe care un păstor le cultivă cu fraţii săi le oferă acestora asigurarea că, în timp de  primejdie, nu trebuie să se teamă de nici un rău, ştiind că fratele lor iubitor, păstorul creştin, are grijă de ei. — Psalmul 23:4.

Aşadar, voi păstori creştini, ‘deschideţi-vă larg inima’! Manifestaţi iubire sinceră pentru fraţii voştri încurajându-i, înviorându-i, întărindu-i spiritualiceşte prin toate mijloacele posibile. Ajutaţi-i să fie statornici în credinţă (Coloseni 1:23). Fiind binecuvântate cu păstori creştini care ‘îşi deschid larg inima’, oile nu vor duce lipsă de nimic. La fel ca David, ele vor fi hotărâte să locuiască în casa lui Iehova „pentru lungimea zilelor“ (Psalmul 23:1, 6, NW). Ce şi-ar putea dori mai mult un păstor iubitor?

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 30]

Păstorii creştini

• Slujesc de bunăvoie şi cu înflăcărare

• Hrănesc şi îngrijesc turma

• Îi ajută pe alţii să aspire la sarcina de păstori

• Îi vizitează pe cei bolnavi şi le poartă de grijă

• Sunt atenţi tot timpul să-şi ajute fraţii

[Legenda fotografiilor de la pagina 31]

Indiferent că se află în serviciul de teren, la întruniri sau în ocazii recreative, bătrânii sunt întotdeauna păstori