Învierea: o speranţă sigură!
Învierea: o speranţă sigură!
„Am în Dumnezeu nădejdea . . . că va fi o înviere.“ — FAPTELE 24:15.
1. De ce putem nutri speranţa învierii?
IEHOVA ne-a dat motive întemeiate pentru a nutri speranţa învierii. El a promis că cei morţi vor învia, vor reveni la viaţă. Iar scopul său referitor la cei ce au adormit în moarte se va împlini cu siguranţă (Isaia 55:11; Luca 18:27). De fapt, Dumnezeu şi-a demonstrat deja puterea de a învia morţii.
2. Cum ne poate ajuta speranţa învierii?
2 Credinţa în măsura luată de Iehova referitoare la învierea morţilor prin intermediul Fiului său, Isus Cristos, ne poate susţine când trecem prin necazuri. De asemenea, caracterul sigur al speranţei învierii ne ajută să ne păstrăm integritatea faţă de Tatăl nostru ceresc chiar cu riscul vieţii. Foarte probabil că speranţa în înviere ne va fi întărită pe măsură ce vom analiza câteva relatări biblice despre readucerea la viaţă a unor persoane. Toate aceste miracole au fost înfăptuite prin puterea acordată de Suveranul Domn Iehova.
Şi-au primit morţii prin înviere
3. Ce a fost împuternicit Ilie să facă atunci când fiul unei văduve din Sarepta a murit?
3 Într-o evocare emoţionantă a credinţei manifestate de unii martori precreştini ai lui Iehova, apostolul Pavel a scris: „Femeile şi-au primit prin înviere pe morţii lor“ (Evrei 11:35; 12:1). Una dintre aceste femei a fost o văduvă săracă din oraşul fenician Sarepta. Întrucât a manifestat ospitalitate faţă de Ilie, profetul lui Dumnezeu, făina şi uleiul ei au fost reaprovizionate în mod miraculos în timpul unei foamete care i-ar fi putut răpune pe ea şi pe fiul ei. Mai târziu, când copilul a murit, Ilie l-a aşezat pe un pat, s-a rugat, s-a întins de trei ori peste copil şi a implorat: „DOAMNE Dumnezeul meu, Te rog fă să se întoarcă sufletul copilului în el!“ Iehova a făcut într-adevăr ca sufletul, sau viaţa, să se întoarcă în băiat (1 Împăraţi 17:8–24). Imaginaţi-vă bucuria pe care a simţit-o această văduvă când credinţa ei a fost răsplătită prin învierea fiului ei iubit, aceasta fiind chiar prima înviere consemnată vreodată!
4. Ce miracol a înfăptuit Elisei în Sunem?
4 O altă femeie dintre cele care şi-au primit morţii prin înviere locuia în oraşul Sunem şi avea un soţ în vârstă. Ea a manifestat bunătate faţă de profetul Elisei şi faţă de slujitorul acestuia şi, ca recompensă, a avut un fiu. Însă după câţiva ani, ea l-a chemat pe profet, deoarece băiatul murise. După ce Elisei s-a rugat şi a întreprins câţiva paşi, „trupul copilului s-a încălzit“. Copilul „a strănutat de şapte ori şi a deschis ochii“. Fără îndoială că această înviere le-a produs nespus de multă bucurie atât mamei, cât şi fiului ei (2 Împăraţi 4:8–37; 8:1–6). Însă ce fericire mult mai mare vor simţi ei când vor fi readuşi la viaţă pe pământ printr-o „înviere mai bună“, în urma căreia li se va oferi posibilitatea de a nu mai muri niciodată! Ce motiv de a-i fi recunoscători lui Iehova, Dumnezeul iubitor al învierii! — Evrei 11:35.
5. Ce miracol care are legătură cu Elisei a avut loc chiar şi după moartea profetului?
5 Chiar şi după moartea şi înmormântarea lui Elisei, Dumnezeu a dat forţă oaselor profetului prin spiritul sfânt. Iată ce citim: „Pe când [nişte israeliţi] îngropau un om, iată, au zărit una dintre aceste cete [de moabiţi] şi au aruncat pe omul acela în mormântul lui Elisei. Omul s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat în picioare“ (2 Împăraţi 13:20, 21). Cât de surprins şi de fericit trebuie să fi fost acel om! Imaginaţi-vă bucuria pe care o vom simţi când cei dragi ai noştri vor fi readuşi la viaţă în armonie cu scopul infailibil al lui Iehova Dumnezeu!
Fiul lui Dumnezeu a făcut învieri
6. Ce miracol a înfăptuit Isus în apropierea oraşului Nain, şi ce efect poate avea această întâmplare asupra noastră?
6 Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, ne-a dat motive întemeiate pentru a crede că morţii pot fi readuşi la viaţă, cu perspectiva de a trăi pentru totdeauna. O întâmplare care s-a petrecut în apropierea oraşului Nain ne poate ajuta să înţelegem că un astfel de miracol este posibil graţie puterii acordate de Dumnezeu. Într-o zi, Isus a întâlnit nişte persoane îndoliate care duceau corpul neînsufleţit al unui tânăr în afara oraşului pentru a-l înmormânta. Tânărul era unicul copil al unei văduve. Isus i-a spus femeii: „Nu plânge“. Apoi a atins năsălia şi a zis: „Tinere, scoală-te, îţi spun!“ Atunci tânărul s-a ridicat şi a început să vorbească (Luca 7:11–15). Cu certitudine, acest miracol ne întăreşte convingerea că speranţa învierii este sigură.
7. Cum s-au derulat lucrurile în cazul fiicei lui Iair?
7 Să analizăm, de asemenea, episodul cu Iair, preşedintele sinagogii din Capernaum. El l-a rugat pe Isus să vină pentru a o ajuta pe iubita lui fiică în vârstă de 12 ani, care era pe moarte. Însă nu după mult timp, Iair a fost informat că fetiţa murise. Îndemnându-l pe tatăl copleşit de durere să manifeste credinţă, Isus l-a însoţit până acasă, unde a găsit o mulţime de oameni care plângeau. Ei au râs de Isus când acesta le-a spus: „Copila n-a murit, ci doarme“. Ea era moartă cu adevărat, însă Isus urma să le arate celor prezenţi că oamenii pot fi readuşi la viaţă exact aşa cum pot fi treziţi dintr-un somn adânc. Luând-o pe fetiţă de mână, el a spus: „Copilă, scoală-te!“ Ea s-a ridicat numaidecât, iar „părinţii ei erau copleşiţi“ (NW) de exaltare (Marcu 5:35–43; Luca 8:49–56). Fără îndoială, membrii familiei vor fi „copleşiţi“ când cei dragi ai lor care au murit vor fi readuşi la viaţă pe un pământ paradiziac.
8. Ce a făcut Isus la mormântul lui Lazăr?
8 Lazăr era mort de patru zile când Isus s-a apropiat de mormânt şi a poruncit ca piatra de la intrare să fie dată la o parte. După ce s-a rugat în public, astfel încât cei prezenţi să ştie că el se baza pe puterea dată de Dumnezeu, Isus a strigat: „Lazăre, vino afară!“ Şi, într-adevăr, a venit! Mâinile şi picioarele îi erau legate încă cu fâşii de pânză, iar faţa îi era acoperită cu o pânză. „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!“, a spus Isus. Văzând acest miracol, mulţi dintre cei care se aflau acolo pentru a le consola pe Maria şi Marta, surorile lui Lazăr, şi-au pus credinţa în Isus (Ioan 11:1–45). Nu vă umple această relatare de speranţa că şi cei dragi ai voştri vor fi readuşi la viaţă în lumea nouă a lui Dumnezeu?
9. De ce putem spune cu certitudine că Isus are în prezent puterea de a învia morţii?
9 Când Ioan Botezătorul era în închisoare, Isus i-a trimis acest mesaj încurajator: „Orbii văd, . . . [iar] morţii sunt înviaţi“ (Matei 11:4–6). Din moment ce Isus a putut să învie morţii când a fost pe pământ, cu siguranţă că el poate să facă acelaşi lucru ca creatură spirituală puternică în virtutea autorităţii acordate lui de Dumnezeu. Isus este „învierea şi viaţa“ şi cât de mângâietor este să ştim că în viitorul apropiat „toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi din ele“! — Ioan 5:28, 29; 11:25.
Alte învieri ne întăresc speranţa
10. Cum aţi descrie prima înviere consemnată efectuată de un apostol?
10 Când şi-a trimis apostolii să predice Regatul, Isus le-a spus: „Înviaţi pe morţi“ (Matei 10:5–8). Desigur, pentru a face acest lucru, ei trebuiau să se bazeze pe puterea lui Dumnezeu. În anul 36 e.n., la Iope, o femeie credincioasă pe nume Dorca (Tabita) a adormit în moarte. Printre faptele ei bune se numărase şi confecţionarea de haine pentru văduvele nevoiaşe, care au plâns-o mult când a murit. Discipolii au pregătit-o pentru înmormântare şi l-au chemat pe apostolul Petru, probabil pentru a-i consola (Faptele 9:32–38). Petru i-a scos pe toţi afară din camera de sus, s-a rugat şi a spus: „Tabita, scoală-te!“ Ea a deschis ochii şi s-a ridicat în capul oaselor. Petru i-a dat mâna şi a ridicat-o. Aceasta a fost prima înviere făcută de un apostol care a fost consemnată. În urma acestei învieri mulţi au devenit credincioşi (Faptele 9:39–42). De asemenea, ea ne măreşte speranţa în înviere.
11. Care este ultima înviere consemnată în Biblie?
11 Ultima înviere consemnată în Scripturi a avut loc în Troa. Când a vizitat Troa, cu ocazia celei de-a treia călătorii misionare a sa, Pavel şi-a prelungit discursul până la miezul nopţii. Doborât de oboseală şi probabil din cauza căldurii degajate de numeroasele lămpi şi a atmosferei sufocante din acel loc de întrunire arhiplin, un tânăr pe nume Eutih a adormit şi a căzut de la o fereastră de la etajul doi. El „a fost ridicat mort“, nu doar în stare de inconştienţă. Pavel s-a aruncat peste Eutih, l-a cuprins în braţe şi le-a spus celor prezenţi: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el“. Pavel voia să spună că tânărului îi fusese redată viaţa. Cei de faţă „au fost foarte mângâiaţi“ (Faptele 20:7–12). În prezent, slujitorii lui Dumnezeu găsesc multă mângâiere în faptul de a şti că foştii lor colaboratori în serviciul adus lui Dumnezeu vor beneficia de împlinirea speranţei învierii.
Învierea: o speranţă străveche
12. Ce convingere şi-a exprimat Pavel când s-a aflat în faţa guvernatorului roman Felix?
12 Când era judecat în prezenţa guvernatorului roman Felix, Pavel a declarat: „Eu cred tot ce este scris în Lege şi în Proroci şi am în Dumnezeu nădejdea . . . că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi“ (Faptele 24:14, 15). Cum îndreaptă atenţia unele părţi din Cuvântul lui Dumnezeu, cum ar fi „Legea“, spre învierea morţilor?
13. De ce se poate spune că Dumnezeu a făcut aluzie la înviere când a rostit prima profeţie?
13 Dumnezeu însuşi a făcut aluzie la o înviere când a rostit prima profeţie în Eden. Când l-a condamnat pe „şarpele cel vechi“, Satan Diavolul, Dumnezeu a spus: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul“ (Apocalipsa 12:9; Geneza 3:14, 15). Zdrobirea călcâiului seminţei femeii a însemnat uciderea lui Isus Cristos. Pentru ca această Sămânţă să poată zdrobi ulterior capul şarpelui, Cristos trebuia să fie sculat din morţi.
14. În ce sens este Iehova „un Dumnezeu [nu] al celor morţi, ci al celor vii“?
14 Isus a declarat: „Dacă morţii înviază, a arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba despre «rug», când numeşte pe DOMNUL: «Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.» Dar El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii“ (Luca 20:27, 37, 38; Exodul 3:6). Avraam, Isaac şi Iacov erau morţi, însă împlinirea scopului lui Dumnezeu de a-i învia era atât de sigură, încât pentru el aceştia erau ca şi vii.
15. De ce avea Avraam motive să creadă în înviere?
15 Avraam avea motive întemeiate pentru a nutri speranţa învierii, deoarece atunci când el şi soţia lui, Sara, erau foarte bătrâni şi erau morţi în ce priveşte capacitatea de a procrea, Dumnezeu le-a restabilit în mod miraculos facultăţile de reproducere. Această acţiune a fost asemănătoare unei învieri (Geneza 18:9–11; 21:1–3; Evrei 11:11, 12). Când fiul lor, Isaac, avea în jur de 25 de ani, Dumnezeu i-a spus lui Avraam să-l jertfească. Însă, chiar în momentul în care Avraam a ridicat mâna ca să-l ucidă pe Isaac, îngerul lui Iehova l-a oprit. Avraam ‘socotise că Dumnezeu poate să-l învieze [pe Isaac] chiar şi dintre cei morţi; şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit’. — Evrei 11:17–19; Geneza 22:1–18.
16. Ce aşteaptă Avraam care în prezent doarme în moarte?
16 Avraam nutrea speranţa unei învieri sub guvernarea lui Mesia, Sămânţa promisă. Din poziţia pe care o avea înainte de a veni ca om pe pământ, Fiul lui Dumnezeu a remarcat credinţa lui Avraam. Prin urmare, când a fost pe pământ, omul Isus Cristos le-a spus evreilor: „Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că va vedea ziua Mea“ (Ioan 8:56–58; Proverbele 8:30, 31). În prezent, Avraam doarme în moarte, aşteptând să fie înviat pentru a trăi pe pământ sub Regatul mesianic al lui Dumnezeu. — Evrei 11:8–10, 13.
Dovezi din Lege şi din Psalmi
17. În ce mod ceea „ce este scris în Lege“ a indicat spre învierea lui Isus Cristos?
17 Speranţa învierii pe care o nutrea Pavel era în armonie cu „ce este scris în Lege“. Dumnezeu le-a spus israeliţilor: „Să aduceţi preotului un snop din cele dintâi roade ale secerişului vostru. [În 16 nisan] el să legene snopul într-o parte şi într-alta înaintea DOMNULUI, ca să fie primit“ (Leviticul 23:9–14). Gândindu-se, probabil, la această lege, Pavel a scris: „Hristos a înviat dintre cei morţi, pârga [primul rod al, NW] celor adormiţi“. Ca ‘prim rod’, Isus a fost înviat în data de 16 nisan, 33 e.n. Mai târziu, pe parcursul prezenţei sale, urma să aibă loc învierea ‘altor roade’, respectiv a continuatorilor săi unşi cu spirit. — 1 Corinteni 15:20–23; 2 Corinteni 1:21; 1 Ioan 2:20, 27.
18. Cum a arătat Petru că învierea lui Isus fusese profeţită în Psalmi?
18 Psalmii susţin şi ei învierea. În ziua Penticostei din anul 33 e.n., apostolul Petru a citat din Psalmul 16:8–11, spunând: „David zice despre El [Cristos]: «Eu aveam totdeauna pe Domnul [Iehova, NW] înaintea Mea, pentru că El este la dreapta Mea, ca să nu fiu clătinat. De aceea, Mi se bucură inima şi Mi se înveseleşte limba; chiar şi trupul Mi Se va odihni în nădejde, căci nu vei lăsa sufletul Meu Locuinţei Morţilor şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea»“. Petru a adăugat: „[David] văzând mai dinainte, a vorbit despre învierea lui Hristos, că sufletul Lui nu va fi lăsat Locuinţei Morţilor şi trupul Lui nu va vedea putrezirea. Dumnezeu a înviat pe acest Isus“. — Faptele 2:25–32.
19, 20. Cu ce ocazie a citat Petru din Psalmul 118:22, şi ce legătură există între acest verset şi moartea şi învierea lui Isus?
19 Câteva zile mai târziu, Petru a stat în faţa Sanhedrinului şi a citat din nou din Psalmi. Când a fost întrebat cum l-a vindecat pe un cerşetor orb, apostolul a răspuns: „S-o ştiţi toţi şi s-o ştie tot poporul lui Israel: omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos în Numele lui Isus Hristos Nazarineanul, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi. El [Isus] este «Piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.» În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi“. — Faptele 4:10–12.
20 Cu această ocazie, Petru a citat din Psalmul 118:22, aplicând acest verset la moartea şi învierea lui Isus. Instigaţi de conducătorii lor religioşi, evreii l-au respins pe Isus (Ioan 19:14–18; Faptele 3:14, 15). „Zidarii“ au respins piatra, ceea ce a dus la moartea lui Isus, dar ‘piatra a fost pusă în capul unghiului’, ceea ce a însemnat ridicarea lui Isus la glorie spirituală în cer. Aşa cum a profeţit psalmistul, „DOMNUL a făcut lucrul acesta“ (Psalmul 118:23). Faptul că „piatra“ a fost făcută Capul unghiului a însemnat înălţarea sa ca Rege desemnat. — Efeseni 1:19, 20.
Susţinuţi de speranţa învierii
21, 22. Potrivit cu Iov 14:13–15, ce speranţă şi-a exprimat Iov, şi cum îi poate mângâia ea în prezent pe cei îndoliaţi?
21 Deşi noi personal nu am văzut pe nimeni care a înviat din morţi, am observat unele relatări scripturale care ne întăresc încrederea în înviere. Putem, aşadar, să nutrim speranţa exprimată de integrul Iov. În timp ce suferea, el a implorat: „Ah! [Iehova] de ai voi să mă ascunzi în Locuinţa Morţilor, . . . de mi-ai rândui un timp şi apoi Îţi vei aduce iarăşi aminte de mine! Dacă omul odată mort ar putea să mai trăiască . . . Atunci m-ai chema şi Ţi-aş răspunde; şi Ţi-ar fi dor de lucrarea mâinilor Tale“ (Iov 14:13–15). Lui Dumnezeu ‘îi va fi dor de lucrarea mâinilor sale’, dorind cu ardoare să-l învie pe Iov. Ce speranţă ne dă acest lucru!
22 Un membru al familiei temător de Dumnezeu se poate îmbolnăvi grav, la fel ca Iov, şi poate fi răpus de duşmanul nostru, moartea. Probabil că cei îndoliaţi vor vărsa lacrimi de durere, la fel ca Isus care l-a plâns pe Lazăr (Ioan 11:35). Însă cât de mângâietor este să ştim că Dumnezeu îi va chema pe cei care se află în memoria sa, iar ei vor răspunde! Va fi ca şi cum s-ar întoarce dintr-o călătorie, nu bolnavi sau răniţi, ci perfect sănătoşi.
23. Cum şi-au exprimat unii încrederea în speranţa învierii?
23 Moartea unei creştine vârstnice fidele i-a îndemnat pe colaboratorii în credinţă să-i scrie fiicei ei următoarele: „Primeşte, te rugăm, condoleanţele noastre sincere pentru pierderea mamei tale. Ne desparte doar puţin timp de clipa în care o vom întâmpina, frumoasă şi plină de viaţă!“ Nişte părinţi care şi-au pierdut fiul au spus: „Cât de mult aşteptăm ziua în care Jason se va trezi! El se va uita în jur şi va vedea Paradisul pe care şi l-a dorit atât de mult. . . . Ce stimulent este acesta pentru aceia dintre noi care l-am iubit să ne dorim să fim acolo!“ Într-adevăr, şi cât de recunoscători putem fi că speranţa învierii este sigură!
Cum aţi răspunde?
• Cum ne poate fi utilă credinţa în măsura luată de Dumnezeu cu privire la învierea morţilor?
• Ce episoade scripturale ne dau motive să nutrim speranţa învierii?
• De ce se poate spune că învierea este o speranţă străveche?
• Ce speranţă mângâietoare putem nutri cu privire la cei morţi?
[Întrebări de studiu]
[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]
Prin puterea acordată de Iehova, Ilie l-a readus la viaţă pe tânărul fiu al unei văduve
[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]
Când Isus a înviat-o pe fiica lui Iair, părinţii ei au fost copleşiţi de exaltare
[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]
În ziua Penticostei din anul 33 e.n., apostolul Petru a declarat în mod curajos că Isus fusese înviat