Speranţa învierii are putere

„Am acceptat pierderea tuturor lucrurilor . . . ca să-l cunosc pe [Isus Cristos] şi puterea învierii lui.“ — FILIPENI 3:8–10, NW.

1, 2. a) Cum a descris cu ani în urmă un preot învierea? b) Cum va avea loc învierea?

LA ÎNCEPUTUL ultimului deceniu al secolului al XIX-lea, ziarele au vorbit despre o predică neobişnuită ţinută de un preot în Brooklyn, New York (SUA). Preotul a afirmat că învierea va consta în reunirea şi reînsufleţirea tuturor oaselor şi a cărnii care au alcătuit cândva un corp uman, indiferent dacă acesta a fost ars sau a fost distrus într-un accident, dacă a fost mâncat de un animal sălbatic sau dacă s-a transformat în îngrăşământ. Predicatorul a susţinut că, într-o anume zi de 24 de ore, văzduhul se va întuneca din cauza apariţiei mâinilor, braţelor, picioarelor, degetelor, oaselor, muşchilor şi pielii miliardelor de oameni care au murit. Aceste părţi vor căuta alte părţi ale aceluiaşi corp. Apoi sufletele vor veni din cer sau din iad pentru a locui în aceste corpuri înviate.

² Este ilogic să ne gândim că învierea se va realiza prin reorganizarea atomilor iniţiali. În plus, oamenii nu au un suflet nemuritor (Eclesiastul 9:5, 10; Ezechiel 18:4). Iehova, Dumnezeul învierii, nu are nevoie să reunească atomii materiei din care se constituia corpul uman de altădată. El poate să le creeze corpuri noi celor înviaţi. Iehova i-a dat Fiului său, Isus Cristos, puterea de a învia morţii, aceştia având apoi posibilitatea de a trăi veşnic (Ioan 5:26). Aşadar, Isus a spus: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi“ (Ioan 11:25, 26). Ce promisiune încurajatoare! Ea ne întăreşte ca să suportăm încercări şi să înfruntăm chiar moartea ca Martori fideli ai lui Iehova.

3. De ce a trebuit Pavel să pledeze în favoarea învierii?

³ Învierea nu concordă cu învăţătura că oamenii au un suflet nemuritor, concepţie susţinută de filozoful grec Platon. Ca dovadă, să ne gândim  ce s-a întâmplat când apostolul Pavel, în timp ce le predica unor greci proeminenţi chiar pe Areopagul din Atena, a făcut aluzie la Isus, afirmând că Dumnezeu l-a înviat. Relatarea spune: „Când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc“ (Faptele 17:29–34). La data aceea mai erau în viaţă mulţi dintre cei care îl văzuseră pe înviatul Isus Cristos şi, în pofida ridiculizărilor, ei au depus mărturie că Isus fusese înviat. Însă nişte învăţători falşi care frecventau congregaţia din Corint negau învierea. Prin urmare, în 1 Corinteni capitolul 15, Pavel a pledat cu putere în favoarea acestei învăţături creştine. O analiză atentă a argumentelor sale dovedeşte fără putinţă de tăgadă caracterul sigur al speranţei învierii şi puterea ei.

Dovezi convingătoare ale învierii lui Isus

4. Ce martori oculari ai învierii lui Isus a menţionat Pavel ca dovadă că Isus a înviat?

⁴ Observaţi cum şi-a început Pavel pledoaria (1 Corinteni 15:1–11). Corintenii trebuiau să ţină cu tărie la vestea bună despre salvare deoarece, altminteri, ar fi devenit în zadar credincioşi. Cristos a murit pentru păcatele noastre, a fost înmormântat şi a fost sculat din morţi. De fapt, înviatul Isus i s-a arătat lui Chifa (Petru), „apoi celor doisprezece“ (Ioan 20:19–23). El a fost văzut de aproximativ 500 de discipoli, probabil când le-a poruncit: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici“ (Matei 28:19, 20). Iacov, precum şi toţi apostolii lui fideli l-au văzut (Faptele 1:6–11). În apropiere de Damasc, Isus i-a apărut lui Saul „ca unuia născut prematur“ (NW), ca şi cum Saul ar fi fost deja înviat la viaţă spirituală (Faptele 9:1–9). Corintenii au devenit credincioşi deoarece Pavel le-a predicat, iar ei au acceptat vestea bună.

5. Potrivit cu 1 Corinteni 15:12–19, ce argumentaţie foloseşte Pavel?

⁵ Observaţi argumentaţia lui Pavel (1 Corinteni 15:12–19). Din moment ce martorii oculari predică învierea lui Cristos, cum se poate spune că nu există înviere? Dacă Isus nu a fost înviat, predicarea şi credinţa noastră sunt zadarnice, iar noi suntem nişte mincinoşi care depun mărturie împotriva lui Dumnezeu afirmând că el l-a înviat pe Cristos. Dacă morţii nu vor fi înviaţi, ‘suntem încă în păcatele noastre’, iar cei care au adormit în comuniune cu Cristos au pierit. Mai mult decât atât, „dacă numai în viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai de plâns dintre oameni“.

6. a) Ce a spus Pavel pentru a susţine învierea lui Isus? b) Care este „vrăjmaşul cel din urmă“, şi cum va fi nimicit el?

⁶ Pavel susţine învierea lui Isus (1 Corinteni 15:20–28). Dat fiind că Isus este „pârga [primul rod al, NW]“ celor adormiţi în moarte, şi alţii vor fi înviaţi. Întrucât moartea a rezultat în urma neascultării omului Adam, învierea vine tot printr-un om, Isus. Cei care sunt ai lui aveau să fie înviaţi pe parcursul prezenţei sale. Cristos nimiceşte „orice domnie, orice stăpânire şi orice putere“ care se află în opoziţie cu suveranitatea lui Dumnezeu. El domneşte în calitate de rege până când Iehova îi pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele sale. Chiar şi „vrăjmaşul cel din urmă“, adică moartea moştenită de la Adam, va fi nimicit în virtutea valorii jertfei lui Isus. După aceea, Cristos va da regatul în mâinile Dumnezeului şi Tatălui său, supunându-se „Celui care I-a supus toate, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi“.

Botezaţi pentru cei morţi?

7. Cine sunt ‘botezaţi pentru a fi morţi’, şi ce înseamnă acest lucru pentru ei?

⁷ Cei ce contestă învierea sunt întrebaţi: „Ce vor face cei care se botează pentru a fi morţi?“ (1 Corinteni 15:29, NW). Pavel nu a vrut să spună că cei vii trebuie să fie botezaţi în locul celor morţi, deoarece pentru discipolii lui Isus faptul de a învăţa, de a crede şi de a fi botezaţi trebuie să constituie chestiuni personale (Matei 28:19, 20; Faptele 2:41). Creştinii unşi sunt „botezaţi pentru a fi morţi“ în sensul că sunt cufundaţi într-un mod de viaţă care duce la moarte şi înviere. Acest gen de botez începe când spiritul lui  Dumnezeu generează în ei speranţa cerească şi se termină când ei sunt sculaţi din moarte la viaţă spirituală nemuritoare în cer. — Romani 6:3–5; 8:16, 17; 1 Corinteni 6:14.

8. De ce anume pot fi siguri creştinii chiar dacă Satan şi slujitorii acestuia i-ar ucide?

⁸ După cum arată cuvintele lui Pavel, speranţa învierii le dă creştinilor puterea să înfrunte încontinuu pericolele şi moartea pentru a efectua lucrarea de predicare a Regatului (1 Corinteni 15:30, 31). Ei ştiu că, dacă ar fi ca Dumnezeu să le permită lui Satan şi slujitorilor acestuia să îi ucidă, Iehova îi poate învia. Numai Dumnezeu poate să le distrugă sufletul, sau viaţa, în Gheena, care simbolizează distrugerea eternă. — Luca 12:5.

Trebuie să fim vigilenţi

9. Ce trebuie să evităm dacă dorim ca speranţa învierii să ne susţină în viaţă?

⁹ Speranţa învierii l-a susţinut pe Pavel. Probabil că, atunci când s-a aflat în Efes, duşmanii săi l-au aruncat în arenă pentru a se lupta cu fiarele (1 Corinteni 15:32). Dacă acest lucru s-a întâmplat, el a fost eliberat, aşa cum Daniel a fost salvat când a fost aruncat în groapa cu lei (Daniel 6:16–22; Evrei 11:32, 33). Întrucât credea în înviere, Pavel nu a avut atitudinea apostaţilor din Iuda contemporani cu Isaia, care spuneau: „Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri!“ (Isaia 22:13). Dacă vrem ca speranţa învierii să ne susţină şi pe noi aşa cum l-a susţinut pe Pavel, trebuie să-i evităm pe cei care au un astfel de spirit nesănătos. „Nu vă înşelaţi“, a avertizat Pavel. „Prieteniile rele strică obiceiurile bune“ (1 Corinteni 15:33). Bineînţeles, acest principiu se aplică la diferite aspecte ale vieţii.

10. Cum putem să ne păstrăm vie speranţa învierii?

¹⁰ Pavel le-a spus celor ce puneau la îndoială învierea: „Treziţi-vă cum se cuvine şi nu păcătuiţi! Căci unii nu au cunoştinţă de Dumnezeu: spre ruşinea voastră o spun“ (1 Corinteni 15:34). În acest ‘timp al sfârşitului’, trebuie să acţionăm conform cunoştinţei exacte despre Dumnezeu şi Cristos (Daniel 12:4; Ioan 17:3). În felul acesta ne vom păstra vie speranţa învierii.

Cu ce corp vor fi înviaţi?

11. Cum a ilustrat Pavel învierea creştinilor unşi?

¹¹ În continuare, Pavel dă răspuns la unele întrebări (1 Corinteni 15:35–41). În încercarea de a semăna îndoieli cu privire la înviere, cineva ar putea întreba: „Cum înviază morţii? Şi cu ce fel de trup vor veni?“ După cum a arătat Pavel, o sămânţă semănată în pământ moare de fapt, în timp ce se transformă pentru a deveni o plantă tânără. În mod asemănător, o persoană născută de spirit trebuie să moară. Aşa cum o plantă iese dintr-o sămânţă ca un nou corp, tot aşa corpul înviat al unui creştin uns este diferit de un corp de carne. Deşi viaţa sa prezintă aceleaşi caracteristici pe care le-a avut înainte de a muri, el este sculat ca o creatură nouă cu un corp spiritual ce îi permite să trăiască în cer. Evident, cei care vor fi înviaţi pe pământ vor fi sculaţi în corpuri umane.

12. Ce se înţelege prin expresiile „corpuri cereşti“ şi „corpuri pământeşti“?

¹² Aşa cum a spus Pavel, carnea umană diferă de cea a animalelor. Chiar şi carnea animală diferă de la o specia la alta (Geneza 1:20–25). „Corpurile cereşti“ (NW) ale creaturilor spirituale diferă de „corpurile pământeşti“ (NW) de carne în ce priveşte gloria. Există, de asemenea, deosebiri în ce priveşte gloria soarelui, a lunii şi a stelelor. Însă cei unşi înviaţi au o glorie mult mai mare.

13. Conform cu 1 Corinteni 15:42–44, ce este semănat şi ce învie?

¹³ După ce a menţionat aceste diferenţe, Pavel a adăugat: „Aşa este şi învierea morţilor“ (1 Corinteni 15:42–44). El a spus: „Este semănat în putrezire şi înviază în neputrezire“. Poate că Pavel s-a referit aici la cei unşi ca grup. Semănat în putrezire la moarte, este înviat în neputrezire, liber de păcat. Deşi dezonorat de lume, este înviat la viaţă cerească şi dezvăluit împreună cu Cristos în glorie (Faptele 5:41; Coloseni 3:4). La moarte este semănat „corp fizic“ (NW) şi este înviat „corp spiritual“ (NW). Din moment ce acest lucru este posibil pentru creştinii născuţi de spirit, putem fi siguri că alţi oameni vor fi readuşi la viaţă pe pământ.

14. Ce contrast a realizat Pavel între Cristos şi Adam?

 ¹⁴ Apoi Pavel realizează un contrast între Cristos şi Adam (1 Corinteni 15:45–49). Primul om, Adam, „a fost făcut un suflet viu“ (Geneza 2:7). „Cel din urmă Adam“, Isus, a devenit „un duh dătător de viaţă“. El şi-a dat viaţa ca jertfă de răscumpărare, în primul rând în folosul continuatorilor săi unşi (Marcu 10:45). Ca oameni, ei ‘poartă chipul celui făcut din ţărână’, însă la înviere ei devin asemenea celui din urmă Adam. Bineînţeles, jertfa lui Isus le va aduce foloase tuturor oamenilor ascultători, inclusiv celor care vor fi înviaţi pe pământ. — 1 Ioan 2:1, 2.

15. De ce creştinii unşi nu sunt înviaţi în carne, şi cum sunt sculaţi ei pe parcursul prezenţei lui Cristos?

¹⁵ Când creştinii unşi mor, ei nu sunt înviaţi în carne (1 Corinteni 15:50–53). Un corp alcătuit din carne şi oase, supus putrezirii, nu poate să moştenească neputrezirea şi Regatul ceresc. Unii creştini unşi nu vor trebui să stea un timp îndelungat în somnul morţii. Cei ce îşi termină cu fidelitate cursa pământească pe parcursul prezenţei lui Isus, sunt „schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală din ochi“. Ei sunt sculaţi instantaneu la viaţă spirituală în neputrezire şi glorie. În final, „mireasa“ cerească a lui Cristos va fi alcătuită din 144 000 de membri. — Apocalipsa 14:1; 19:7–9; 21:9; 1 Tesaloniceni 4:15–17.

Victorie asupra morţii!

16. Potrivit celor spuse de Pavel şi de profeţii din antichitate, ce se va întâmpla cu moartea moştenită de la păcătosul Adam?

¹⁶ Pavel a declarat în mod triumfător că moartea va fi înghiţită pentru totdeauna (1 Corinteni 15:54–57, NW). Când ceea ce se descompune şi ceea ce este muritor se va îmbrăca în nedescompunere şi în nemurire, se vor împlini următoarele cuvinte: „«Moartea este înghiţită pentru totdeauna». «Moarte, unde îţi este victoria? Moarte, unde îţi este ghimpele?»“ (Isaia 25:8; Osea 13:14). Ghimpele care produce moartea este păcatul, iar puterea păcatului a fost Legea, care i-a condamnat la moarte pe păcătoşi. Însă graţie jertfei şi învierii lui Isus, moartea moştenită de la păcătosul Adam nu va mai ieşi victorioasă. — Romani 5:12; 6:23.

17. Cum se aplică astăzi cuvintele din 1 Corinteni 15:58?

¹⁷ „De aceea, fraţii mei iubiţi“, a spus Pavel, „fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului, ştiind că lucrarea voastră în Domnul nu este zadarnică“ (1 Corinteni 15:58). Aceste cuvinte se aplică atât la rămăşiţa unsă de astăzi, cât şi la „alte oi“ ale lui Isus, chiar dacă unii membri ai acestor clase mor în aceste ultime zile (Ioan 10:16). Eforturile pe care le depun ei ca proclamatori ai Regatului nu sunt zadarnice, deoarece ei vor avea parte de înviere. Aşadar, în calitate de slujitori ai lui Iehova, să ne menţinem ocupaţi în lucrarea Domnului în timp ce aşteptăm ziua în care vom putea striga plini de bucurie: „Moarte, unde îţi este victoria?“

Împlinirea speranţei învierii!

18. Cât de puternică era speranţa lui Pavel în înviere?

¹⁸ Cuvintele lui Pavel consemnate în 1 Corinteni capitolul 15 arată clar că speranţa învierii a avut putere în viaţa sa. El era absolut sigur că Isus a fost sculat dintre cei morţi şi că şi alţii urmau să fie eliberaţi din mormântul comun al omenirii. Aveţi şi voi această convingere fermă? Pavel a considerat profiturile egoiste „o grămadă de deşeuri“ şi ‘a acceptat pierderea tuturor lucrurilor’ ca să poată ‘cunoaşte pe Cristos şi puterea  învierii lui’. Apostolul a fost dispus să se supună unei morţi asemănătoare celei a lui Cristos în speranţa de a beneficia de ‘învierea timpurie’, sau „întâia înviere“, de care au parte cei 144 000 de continuatori unşi ai lui Isus. Da, ei sunt sculaţi la viaţă spirituală în cer, iar „ceilalţi morţi“ vor fi înviaţi pe pământ. — Filipeni 3:8–11, NW; Apocalipsa 7:4; 20:5, 6.

19, 20. a) Care sunt unele dintre personajele biblice care vor fi readuse la viaţă pe pământ? b) A cui înviere o aşteptaţi cu nerăbdare?

¹⁹ Speranţa învierii a devenit o realitate glorioasă pentru cei unşi care s-au dovedit fideli până la moarte (Romani 8:18; 1 Tesaloniceni 4:15–18; Apocalipsa 2:10). Supravieţuitorii ‘necazului celui mare’ vor vedea realizarea speranţei învierii pe pământ când ‘marea va da înapoi pe morţii care sunt în ea, iar Moartea şi Locuinţa Morţilor vor da înapoi pe morţii care sunt în ele’ (Apocalipsa 7:9, 13, 14; 20:13). Printre cei ce vor fi readuşi la viaţă pe pământ va fi Iov, care a suferit pierderea a şapte fii şi trei fiice. Imaginaţi-vă bucuria pe care o va simţi când îi va întâmpina şi cât de fericiţi vor fi aceştia să mai vadă alţi şapte fraţi şi încă trei surori încântătoare. — Iov 1:1, 2, 18, 19; 42:12–15.

²⁰ Ce binecuvântare va fi când Avraam şi Sara, Isaac şi Rebeca, da şi mulţi, mulţi alţii, inclusiv „toţi prorocii“, vor fi readuşi la viaţă pe pământ (Luca 13:28)! Unul dintre aceşti profeţi a fost Daniel, căruia i s-a promis că va fi înviat sub domnia mesianică. De aproximativ 2500 de ani, Daniel se odihneşte în mormânt, însă, prin puterea învierii, în curând el se va ‘ridica pentru partea sa’ ca unul dintre ‘prinţii de pe tot pământul’ (Daniel 12:13, NW; Psalmul 45:16, NW). Ce emoţionant va fi să-i întâmpinaţi nu numai pe cei fideli din antichitate, ci şi pe propriul vostru tată, mamă, fiu, fiică sau pe alte persoane dragi care v-au fost răpite de duşmanul omului, moartea!

21. De ce ar trebui să nu întârziem să le facem bine altora?

²¹ Poate că unii dintre prietenii şi cei dragi ai noştri îl slujesc pe Dumnezeu de zeci de ani, iar acum sunt foarte în vârstă. Poate că din cauza vârstei înaintate le este greu să facă faţă problemelor vieţii. Ce dovadă de iubire este să le dăm fără întârziere tot sprijinul de care au nevoie! Altminteri, dacă moartea îşi va cere tributul, răpindu-i, vom regreta că nu ne-am îndeplinit într-o anumită privinţă obligaţiile pe care le aveam faţă de ei (Eclesiastul 9:11; 12:1–7; 1 Timotei 5:3, 8). Putem fi siguri că Iehova nu va uita lucrurile bune pe care le facem pentru alţii, indiferent de vârsta lor sau de situaţia în care se află. „Cât avem ocazie“, a scris Pavel, „să facem bine la toţi, dar mai ales celor din casa credinţei“. — Galateni 6:10; Evrei 6:10.

22. Până va fi îndeplinită speranţa învierii, ce ar trebui să fim hotărâţi să facem?

²² Iehova este „Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri“ (2 Corinteni 1:3, 4). Cuvântul său ne mângâie şi ne ajută să-i mângâiem pe alţii cu puternica speranţă a învierii. Până când vom fi martori la îndeplinirea acestei speranţe — readucerea celor morţi la viaţă pe pământ —, să fim ca Pavel, care a avut credinţă în înviere. Să-l imităm îndeosebi pe Isus, a cărui speranţă în puterea lui Dumnezeu de a-l învia s-a realizat. Cei care se află în mormintele comemorative vor auzi în curând glasul lui Cristos şi vor ieşi din ele. Fie ca acest lucru să ne aducă mângâiere şi bucurie. Însă, lucrul cel mai important, să-i fim recunoscători lui Iehova, care a făcut posibilă victoria asupra morţii prin Domnul nostru Isus Cristos!

Cum aţi răspunde?

• Ce martori oculari ai învierii lui Isus a menţionat Pavel ca dovadă că Isus a înviat?

• Care este „vrăjmaşul cel din urmă“, şi cum va fi nimicit acesta?

• În cazul creştinilor unşi, ce este semănat şi ce învie?

• Cu care personaje biblice aţi dori să vă întâlniţi când vor fi readuse la viaţă pe pământ?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 16]

Apostolul Pavel a pledat cu putere în favoarea învierii

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 20]

Învierea lui Iov, a familiei lui şi a multor altora va fi un motiv de nemărginită bucurie!