„Înţelepciunea este cu cei modeşti“

„Ce alta cere DOMNUL de la tine, decât . . . să umbli smerit [modest, NW] cu Dumnezeul tău?“ — MICA 6:8.

1, 2. Ce este modestia, şi cum diferă ea de îngâmfare?

UN APOSTOL proeminent refuză să se scoată în evidenţă. Un judecător israelit curajos spune despre sine că este cel mai mic din casa tatălui său. Cel mai mare om care a trăit vreodată recunoaşte că nu deţine autoritate supremă. Fiecare dintre aceşti bărbaţi dă dovadă de modestie.

² Modestia este opusul îngâmfării. Un om modest are o concepţie obiectivă despre capacităţile şi valoarea sa şi este lipsit de înfumurare sau de vanitate. Omul modest nu este orgolios, lăudăros sau stăpânit de ambiţie, ci este mereu conştient de limitele sale. Prin urmare, el respectă sentimentele şi concepţiile altora şi ţine cont de ele.

3. În ce sens este înţelepciunea „cu cei modeşti“?

³ Biblia afirmă pe bună dreptate: „Înţelepciunea este cu cei smeriţi [modeşti, NW]“ (Proverbele 11:2). Un om modest este înţelept deoarece urmează o cale aprobată de Dumnezeu şi evită îngâmfarea, care duce la dezonoare (Proverbele 8:13; 1 Petru 5:5). Modul de viaţă al multor slujitori ai lui Dumnezeu confirmă cât de înţelept este să fii modest. Să analizăm cele trei exemple menţionate în paragraful introductiv.

Pavel: ‘subordonat’ şi ‘administrator’

4. De ce privilegii unice s-a bucurat Pavel?

⁴ Pavel a fost un personaj de seamă printre creştinii din secolul I, şi acest lucru este lesne de înţeles dacă ne gândim că, în decursul ministerului său, el a călătorit mii de kilometri pe mare şi pe uscat şi a înfiinţat multe congregaţii. În plus, Iehova l-a binecuvântat pe Pavel cu viziuni şi cu darul vorbirii în limbi străine (1 Corinteni 14:18; 2 Corinteni 12:1–5). De asemenea, el l-a inspirat pe Pavel să scrie 14 scrisori care fac parte în prezent din Scripturile greceşti creştine. Evident, se poate spune că truda lui Pavel a fost mai mare decât cea a tuturor celorlalţi apostoli. — 1 Corinteni 15:10.

5. Cum a demonstrat Pavel modestie cu privire la sine?

⁵ Întrucât Pavel s-a aflat în fruntea activităţii creştine, unii ar putea crede că lui îi plăcea să fie  în centrul atenţiei, ba chiar să îşi etaleze autoritatea. Însă nu aşa au stat lucrurile, deoarece Pavel era un om modest. El s-a numit „cel mai mic dintre apostoli“ şi a adăugat: „Nu sunt vrednic să port numele de apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 15:9). Dat fiind că fusese un persecutor al creştinilor, Pavel nu a uitat niciodată că relaţiile sale cu Dumnezeu, ca să nu mai vorbim de privilegiile speciale de serviciu de care se bucura, erau în exclusivitate dovezi de bunătate nemeritată (Ioan 6:44; Efeseni 2:8). Aşadar, Pavel nu a considerat că realizările sale remarcabile în minister îl făceau superior altora. — 1 Corinteni 9:16.

6. Cum a dat Pavel dovadă de modestie în relaţiile cu corintenii?

⁶ Modestia lui Pavel a fost evidentă îndeosebi în relaţiile sale cu corintenii. După cât se pare, unii dintre aceştia erau impresionaţi de cei pe care ei îi considerau supraveghetori proeminenţi, de exemplu, Apolo, Chifa şi chiar Pavel (1 Corinteni 1:11–15). Însă Pavel nu a căutat să primească laude din partea corintenilor şi nici nu a profitat de admiraţia lor. Când i-a vizitat, el nu s-a recomandat „cu o vorbire sau înţelepciune strălucită“. Dimpotrivă, Pavel a spus despre el şi tovarăşii lui următoarele: „Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori [subordonaţi, NW] ai lui Hristos şi ca nişte administratori ai tainelor lui Dumnezeu“. * — 1 Corinteni 2:1–5; 4:1.

7. Cum a manifestat Pavel modestie chiar şi atunci când a dat sfaturi?

⁷ Pavel a manifestat modestie chiar şi atunci când a trebuit să dea sfaturi şi îndrumări ferme. El i-a implorat pe colaboratorii săi creştini „prin compasiunea lui Dumnezeu“ şi „în numele dragostei“, fără să facă apel la greutatea autorităţii sale de apostol (Romani 12:1, 2, NW; Filimon 8, 9). De ce a procedat Pavel astfel? Deoarece el s-a considerat într-adevăr un ‘colaborator’ al fraţilor lui, nu un ‘stăpân pe credinţa lor’ (2 Corinteni 1:24, NW). Fără îndoială, modestia lui Pavel l-a  făcut deosebit de drag membrilor congregaţiilor creştine din secolul I. — Faptele 20:36–38.

Să ne privim cu modestie privilegiile

8, 9. a) De ce ar trebui să avem un punct de vedere modest cu privire la noi înşine? b) Cum pot cei care au anumite responsabilităţi să manifeste modestie?

⁸ Pavel este un exemplu excelent pentru creştinii de astăzi. Indiferent de responsabilităţile care ne-au fost încredinţate, nici unul dintre noi nu ar trebui să se considere superior altora. „Dacă vreunul socoteşte că este ceva, măcar că nu este nimic — a scris Pavel — se amăgeşte singur“ (Galateni 6:3). De ce? Deoarece „toţi au păcătuit şi n-au ajuns la slava lui Dumnezeu“ (Romani 3:23, sublinierea noastră; 5:12). Într-adevăr, nu ar trebui să uităm niciodată că toţi am moştenit păcatul şi moartea de la Adam. Privilegiile speciale nu ne scot din umila noastră stare păcătoasă (Eclesiastul 9:2). La fel ca în cazul lui Pavel, oamenii pot lega relaţii cu Dumnezeu şi, mai mult decât atât, pot avea unele privilegii în serviciul său numai datorită bunătăţii sale nemeritate. — Romani 3:12, 24.

⁹ Fiind conştient de acest lucru, un om modest nu se mândreşte cu privilegiile sale şi nu se laudă cu realizările sale (1 Corinteni 4:7). Când dă sfaturi sau îndrumări, el o face ca un colaborator, nu ca un stăpân. Desigur, ar fi greşit ca cineva care excelează într-un anumit domeniu să caute să obţină laude de la colaboratorii săi în credinţă sau să profite de admiraţia lor (Proverbele 25:27; Matei 6:2–4). Laudele cu adevărat valoroase sunt cele adresate din proprie iniţiativă de alţii. Dacă suntem lăudaţi, nu ar trebui ca apoi să gândim despre noi mai mult decât trebuie. — Proverbele 27:2; Romani 12:3.

10. Explicaţi în ce fel unele persoane aparent simple pot fi cu adevărat „bogate în credinţă“.

¹⁰ Dacă ni s-a încredinţat o anumită responsabilitate, modestia ne va ajuta să nu ne scoatem în evidenţă în mod nepotrivit, creând impresia că congregaţia prosperă numai datorită eforturilor şi aptitudinilor noastre. De exemplu, poate că suntem foarte capabili în ce priveşte predarea (Efeseni 4:11, 12). Însă, dacă suntem modeşti, trebuie să recunoaştem că unele dintre cele mai importante lecţii primite la o întrunire a congregaţiei nu sunt cele prezentate de pe podium. De exemplu, nu vă simţiţi încurajaţi când observaţi că un părinte fără partener vine cu regularitate la întruniri însoţit de copiii săi sau când vedeţi că un suflet deprimat dă dovadă de fidelitate în ce priveşte prezenţa la întruniri în pofida faptului că trebuie să se lupte în permanenţă cu sentimente de inutilitate? Şi nu sunteţi încurajaţi când vedeţi că un tânăr face progrese spirituale constante în pofida influenţelor corupătoare de la şcoală sau de altundeva (Psalmul 84:10)? Poate că aceste persoane nu sunt în centrul atenţiei. Încercările la care este supusă integritatea lor trec în mare parte neobservate de alţii. Totuşi, ele pot fi la fel de „bogate în credinţă“ ca şi aceia care se remarcă mai mult (Iacov 2:5). În fond, cei care vor beneficia în cele din urmă de aprobarea lui Iehova vor fi cei fideli. — Matei 10:22; 1 Corinteni 4:2.

Ghedeon — „cel mai mic“ din casa tatălui său

11. Cum a dat Ghedeon dovadă de modestie când a vorbit cu îngerul lui Dumnezeu?

¹¹ Ghedeon, un tânăr neînfricat din tribul lui Manase, a trăit într-o perioadă agitată din istoria Israelului. De şapte ani, poporul lui Dumnezeu suferea sub jugul opresiv al madianiţilor. Venise însă timpul ca Iehova să-şi elibereze poporul. Prin urmare, un înger i-a apărut lui Ghedeon şi i-a spus: „DOMNUL este cu tine, războinic viteaz“. Deoarece era modest, Ghedeon nu a jubilat la auzul  acestui compliment neaşteptat, ci i-a spus cu respect îngerului: „Ah, Domnul meu, dacă DOMNUL este cu noi, pentru ce ni s-au întâmplat toate aceste lucruri?“ Îngerul a încercat să-l lămurească pe Ghedeon, spunându-i: „Vei scăpa pe Israel din mâna lui Madian“. Cum a reacţionat Ghedeon? În loc să accepte cu nerăbdare misiunea ca pe o ocazie de a deveni un erou naţional, Ghedeon a răspuns: „Ah, Domnul meu, cu ce să scap pe Israel? Iată că familia mea este cea mai săracă din Manase şi eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu“. Câtă modestie! — Judecătorii 6:11–15.

12. Cum a dat Ghedeon dovadă de discreţie când şi-a îndeplinit misiunea?

¹² Înainte de a-l trimite la luptă, Iehova l-a pus la încercare pe Ghedeon. Cum anume? El i-a spus să dărâme altarul pentru Baal al tatălui său şi să taie stâlpul sacru de lângă altar. Această misiune necesita curaj, însă, când a dus-o la îndeplinire, Ghedeon a dat dovadă şi de modestie şi discreţie. El nu a acţionat în văzul tuturor, ci noaptea, când putea foarte bine să treacă neobservat. În plus, Ghedeon şi-a îndeplinit misiunea cu prudenţa necesară. El a luat cu el zece slujitori, probabil pentru ca unii să poată sta de pază, iar ceilalţi să-l ajute să distrugă altarul şi stâlpul sacru. * În orice caz, graţie binecuvântării lui Iehova, Ghedeon şi-a îndeplinit misiunea, iar după un timp a fost folosit de Dumnezeu pentru a elibera Israelul de madianiţi. — Judecătorii 6:25–27.

Să manifestăm modestie şi discreţie

13, 14. a) Cum putem să manifestăm modestie când ni se acordă un privilegiu de serviciu? b) Ce exemplu excelent de modestie a dat fratele Alexander Macmillan?

¹³ Putem învăţa multe lucruri din exemplul de modestie dat de Ghedeon. De pildă, cum reacţionăm când primim un privilegiu de serviciu? Ne gândim în primul rând la onoarea sau prestigiul care vor  rezulta? Sau analizăm cu modestie şi sub rugăciune dacă ne vom putea achita de misiunea respectivă? Fratele Alexander Macmillan, care şi-a încheiat cursa pământească în 1966, a dat un exemplu excelent în această privinţă. Odată, Charles Taze Russell, primul preşedinte al Societăţii Watch Tower, l-a rugat pe fratele Macmillan să spună cine ar putea să răspundă de lucrare în absenţa sa. În discuţia care a urmat, fratele Macmillan nu s-a recomandat nici măcar o dată, deşi i-ar fi fost foarte uşor s-o facă. În final, fratele Russell l-a rugat pe fratele Macmillan să se gândească dacă dorea să accepte această responsabilitate. „Am rămas înmărmurit“, scria fratele Macmillan ani mai târziu. „M-am gândit foarte serios şi m-am rugat în legătură cu acest lucru un anumit timp înainte de a-i spune în cele din urmă că eram bucuros să fac tot ce puteam pentru a-l ajuta.“

¹⁴ Nu după mult timp, fratele Russell a murit, iar funcţia de preşedinte al Societăţii Watch Tower trebuia să fie preluată de altcineva. Întrucât fratele Macmillan era suplinitorul fratelui Russell în timpul ultimului tur de predicare al acestuia, un frate i-a spus următoarele: „Mac, ai mari şanse să fii numit preşedinte. Tu erai reprezentantul special al fratelui Russell când acesta era plecat, iar el ne-a spus tuturor să facem cum spui tu. Iată că el a plecat şi nu s-a mai întors. Se pare că tu eşti cel care trebuie să preia conducerea“. Fratele Macmillan a răspuns: „Frate, nu aşa trebuie privite lucrurile. Aceasta este lucrarea Domnului, şi singura poziţie pe care o obţii în organizaţia Domnului este aceea pe care Domnul găseşte de cuviinţă să ţi-o acorde; sunt sigur că nu eu sunt omul potrivit pentru această sarcină“. Apoi fratele Macmillan a recomandat pe altcineva pentru funcţia respectivă. La fel ca Ghedeon, el a avut un punct de vedere modest cu privire la sine, punct de vedere pe care este bine să ni-l însuşim şi noi.

15. Care sunt câteva modalităţi practice prin care putem da dovadă de discernământ când predicăm?

¹⁵ Şi noi trebuie să ne îndeplinim misiunea cu modestie. Ghedeon a fost discret şi s-a străduit să nu-i înfurie inutil pe opozanţii săi. În mod asemănător, când vorbim cu oamenii în lucrarea de predicare trebuie să fim modeşti şi discreţi. Este adevărat că participăm la un război spiritual pentru a răsturna ‘întărituri’ şi ‘raţionamente’ (2 Corinteni 10:4, 5). Însă nu trebuie să le vorbim de sus oamenilor, nici să le dăm vreun motiv întemeiat să se simtă jigniţi când le prezentăm mesajul nostru. Dimpotrivă, trebuie să le respectăm opiniile, să scoatem în evidenţă punctele pe care le avem în comun, iar apoi să ne concentrăm asupra aspectelor pozitive ale mesajului nostru. — Faptele 22:1–3; 1 Corinteni 9:22; Apocalipsa 21:4.

 Isus: Exemplul suprem de modestie

16. Cum a demonstrat Isus că avea un punct de vedere modest cu privire la sine?

¹⁶ Cel mai remarcabil exemplu de modestie este cel lăsat de Isus Cristos. * Deşi între el şi Tatăl său au existat întotdeauna relaţii foarte strânse, Isus nu a ezitat să recunoască faptul că unele lucruri depăşeau sfera sa de autoritate (Ioan 1:14). De exemplu, când mama lui Iacov şi a lui Ioan a cerut ca fiii ei să stea lângă Isus în regatul său, el a spus: „A sta la dreapta Mea şi la stânga Mea nu este un lucru pe care Eu să-l dau“ (Matei 20:20–23). Cu o altă ocazie, Isus a recunoscut fără ezitare: „Eu nu pot să fac nimic de la Mine Însumi; . . . nu caut voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis“. — Ioan 5:30; 14:28; Filipeni 2:5, 6.

17. Cum a manifestat Isus modestie în relaţiile cu alţii?

¹⁷ Isus le era superior oamenilor imperfecţi în toate privinţele. Tatăl său, Iehova, îi încredinţase o autoritate mai mare decât cea a oricărui alt om. Cu toate acestea, Isus s-a comportat cu modestie faţă de continuatorii săi. El nu i-a copleşit cu o etalare impresionantă de cunoştinţe. El a dat dovadă de sensibilitate şi compasiune şi a ţinut cont de necesităţile lor omeneşti (Matei 15:32; 26:40, 41; Marcu 6:31). Astfel, deşi a fost perfect, Isus nu a fost perfecţionist. El nu a cerut niciodată de la discipolii săi mai mult decât puteau să dea şi nu a pus niciodată pe umerii lor mai mult decât puteau să poarte (Ioan 16:12). Nu este de mirare că atât de mulţi oameni îl considerau înviorător! — Matei 11:29.

Să imităm exemplul de modestie al lui Isus

18, 19. Cum putem să imităm modestia lui Isus: a) în felul în care ne privim pe noi înşine, şi b) în felul în care îi tratăm pe alţii?

¹⁸ Dacă cel mai mare om care a trăit vreodată a manifestat modestie, cu atât mai mult noi ar trebui să manifestăm această calitate. Deseori, oamenii imperfecţi ezită să recunoască faptul că pur şi simplu nu posedă autoritate absolută. Însă, imitându-l pe Isus, creştinii se străduiesc să fie modeşti. Ei nu sunt prea mândri ca să le încredinţeze responsabilităţi celor care sunt calificaţi să le primească, nici nu sunt aroganţi sau refractari la îndrumarea pe care o dau cei cu autoritate. Manifestând spirit de colaborare, ei lasă ca toate lucrurile în congregaţie să se desfăşoare „în chip cuviincios şi cu rânduială“. — 1 Corinteni 14:40.

¹⁹ De asemenea, modestia ne va îndemna să fim rezonabili în privinţa a ceea ce aşteptăm de la alţii şi să ţinem cont de necesităţile lor (Filipeni 4:5). Poate că avem unele aptitudini şi unele puncte forte pe care alţii nu le au. Totuşi, dacă suntem modeşti, nu ne vom aştepta întotdeauna ca alţii să acţioneze aşa cum am dori noi. Cunoscând faptul că fiecare persoană are propriile limite şi dând dovadă de modestie, ne vom arăta îngăduitori faţă de slăbiciunile altora. Petru a scris: „Mai înainte de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o mulţime de păcate“. — 1 Petru 4:8.

20. Ce putem face pentru a învinge orice înclinaţie spre lipsă de modestie?

²⁰ Aşa cum am văzut, înţelepciunea este într-adevăr cu cei modeşti. Dar ce puteţi face dacă constataţi că sunteţi înclinaţi spre lipsă de modestie sau îngâmfare? Nu vă descurajaţi! Dimpotrivă, urmaţi exemplul lui David, care s-a rugat astfel: „Păzeşte . . . pe robul Tău de păcate de mândrie, ca să nu pună ele stăpânire pe mine!“ (Psalmul 19:13). Imitând credinţa unor oameni ca Pavel, Ghedeon şi, mai presus de toţi, Isus Cristos, vom ajunge să trăim personal adevărul cuvintelor: „Înţelepciunea este cu cei modeşti“. — Proverbele 11:2.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

• Ce este modestia?

• Cum putem să imităm modestia lui Pavel?

• Ce putem învăţa despre modestie din exemplul lui Ghedeon?

• Cum a dat Isus exemplul suprem de modestie?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Datorită modestiei sale, Pavel a fost îndrăgit de colaboratorii săi creştini

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

Ghedeon a dat dovadă de discreţie în înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Isus, Fiul lui Dumnezeu, manifestă modestie în tot ceea ce face