De ce lipseşte respectul faţă de autoritate?

„Sfidarea autorităţii stabilite — religioase şi laice, sociale şi politice — ca fenomen mondial ar putea fi considerată într-o bună zi evenimentul marcant al ultimului deceniu.“

A TRECUT mult timp din anii ’60, deceniul la care s-a referit mai sus istoricul şi filozoful Hannah Arendt. Astăzi, tendinţa de a nu manifesta respect faţă de autoritate este mai accentuată ca oricând.

De exemplu, într-un articol apărut recent în ziarul The Times din Londra se spune: „Unii părinţi refuză să accepte autoritatea pe care profesorul o are asupra copilului lor, iar, când au loc unele tentative de disciplinare a copilului, se plâng“. De nenumărate ori, când copiii lor sunt disciplinaţi la şcoală, părinţii merg acolo nu doar pentru a-i ameninţa pe profesori, ci şi pentru a-i lovi.

O purtătoare de cuvânt a Asociaţiei Naţionale a Directorilor de Şcoală din Marea Britanie a afirmat: „Toată lumea spune: «Am drepturi», nu: «Am responsabilităţi»“. În afară de faptul că nu sădesc în copiii lor un respect sănătos faţă de autoritate, unii părinţi nu îşi corectează copiii — şi nu îi lasă nici pe alţii să o facă. Copiilor care îşi revendică „drepturile“ li se permite să respingă autoritatea, atât a părinţilor, cât şi a profesorilor, iar rezultatul poate fi anticipat: „o nouă generaţie fără nici un pic de respect faţă de autoritate şi fără noţiunea de bine şi rău“, a scris editorialista Margarette Driscoll.

În articolul „O generaţie disperată“, revista Time a scos în relief dezamăgirea multor tineri ruşi citându-l pe un renumit raper, care a spus: „Cum poate o persoană născută în această lume, unde nimic nu durează mult şi nimic nu este drept, să aibă încredere în societate?“ Sociologul Mikhail Topalov a sprijinit această opinie, spunând: „Puştii ăştia nu sunt proşti. Ei şi-au văzut părinţii înşelaţi de stat, i-au văzut pierzându-şi economiile şi locurile de muncă. Putem aştepta de la ei să respecte autoritatea?“

Totuşi ar fi greşit să tragem concluzia că neîncrederea în autoritate caracterizează numai generaţia mai tânără. Astăzi, oamenii de toate vârstele privesc orice fel de autoritate cu neîncredere, chiar cu dispreţ. Înseamnă aceasta că nu putem avea încredere în nici o autoritate? Dacă este exercitată corect, autoritatea, definită drept „puterea sau dreptul de a controla, judeca sau interzice acţiunile altora“, poate fi o forţă benefică. Ea poate fi de folos atât persoanelor individuale, cât şi comunităţii. Articolul următor va analiza cum este posibil acest lucru.