Întrebări de la cititori

Isaia capitolul 53 conţine o celebră profeţie mesianică. Versetul 10 spune: „Iehova însuşi a găsit plăcere în a-l zdrobi; l-a făcut să se îmbolnăvească“ (NW). Ce semnificaţie au aceste cuvinte?

Nu este greu de înţeles motivul pentru care Isaia 53:10 poate da naştere la întrebări. Adevăraţii creştini nu cred că Dumnezeul nostru plin de compasiune şi tandreţe ar găsi plăcere în zdrobirea cuiva sau provocarea unei boli. Biblia ne oferă o bază pentru a crede că Dumnezeu nu găseşte plăcere în chinuirea persoanelor nevinovate (Deuteronomul 32:4; Ieremia 7:30, 31). Din înţelepciune şi iubire, de-a lungul secolelor, Iehova a permis uneori suferinţa. Totuşi, cu siguranţă, el nu i-a cauzat suferinţă Fiului său iubit, Isus. Atunci ce vrea să spună de fapt acest pasaj scriptural?

Ei bine, putem discerne semnificaţia lui dacă analizăm versetul în întregime, remarcând cele două ocurenţe ale cuvântului „plăcere“. Iată ce se spune în Isaia 53:10: „Iehova însuşi a găsit plăcere în a-l zdrobi; l-a făcut să se îmbolnăvească. Dacă vei pune sufletul său ca ofrandă pentru vină, el îşi va vedea descendenţa, îşi va lungi zilele, iar în mâna lui va reuşi ceea ce e plăcerea lui Iehova“ (NW).

Întregul mesaj biblic arată că „plăcerea lui Iehova“, despre care se vorbeşte la sfârşitul versetului, constă în primul rând în îndeplinirea scopului său prin intermediul Regatului. Acţionând astfel, Iehova îşi va justifica suveranitatea şi va face posibilă eliberarea oamenilor ascultători din sclavia păcatului moştenit, respectiv a păcatelor noastre (1 Cronici 29:11; Psalmul 83:18; Faptele 4:24; Evrei 2:14, 15; 1 Ioan 3:8). În vederea realizării tuturor acestor lucruri, Fiul lui Dumnezeu a trebuit să devină om şi să ofere jertfa de răscumpărare. După cum ştim, în cadrul acestei acţiuni, Isus a suferit într-adevăr. Biblia ne spune că el „a învăţat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit“. Deci Isus chiar a tras foloase din acea suferinţă. — Evrei 5:7–9.

Isus ştia dinainte că acea cale nobilă pe care avea să o urmeze presupunea suportarea unor chinuri cumplite. Acest lucru reiese cu claritate din cuvintele sale consemnate în Ioan 12:23, 24, unde citim: „A sosit ceasul să fie preamărit Fiul Omului. Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce multă roadă“. Da, Isus ştia că trebuia să-şi păstreze integritatea chiar până la moarte. Relatarea spune în continuare: „«Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice? . . . Tată, scapă-Mă din ceasul acesta? . . . Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta. Tată, preamăreşte Numele Tău!» Şi din cer s-a auzit un glas, care zicea: «L-am şi preamărit şi Îl voi mai preamări»“. — Ioan 12:27, 28; Matei 26:38, 39.

Numai din acest context putem înţelege Isaia 53:10. Iehova ştia bine că încercarea prin care urma să treacă Fiul său avea să includă zdrobirea acestuia într-un anumit sens. Totuşi, având în vedere rezultatele glorioase şi de proporţii care urmau să se obţină, Iehova a găsit plăcere în aceasta. Prin urmare, Iehova ‘a găsit plăcere în zdrobirea’ lui Mesia, iar Isus a găsit şi el plăcere în ceea ce putea să realizeze şi chiar a realizat. Într-adevăr, aşa cum încheie Isaia 53:10, ‘în mâna sa, ceea ce este plăcerea lui Iehova a reuşit’.