Unica modalitate de eradicare a urii

„Nu există ură fără teamă. . . . Urâm ceea ce ne cauzează teamă şi, astfel, unde este ură este şi teamă în spatele ei.“ — Cyril Connolly, Critic Literar Şi Editor De Carte.

MULŢI sociologi cred că ura este adânc înrădăcinată în subconştientul omului. „O mare parte din ea poate chiar să fie programată“, sădită în însăşi firea omului, a spus un specialist în ştiinţe politice.

Este lesne de înţeles că cercetătorii naturii umane ajung la astfel de concluzii. Singurele lor obiecte de studiu sunt bărbaţii şi femeile născuţi „în eroare“ şi „în păcat“, potrivit relatării inspirate a Bibliei (Psalmul 51:5, NW). Creatorul însuşi, examinând starea omului imperfect cu milenii în urmă, „a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toată imaginaţia gândurilor din inima lui era în fiecare zi numai răutate“. — Geneza 6:5.

Prejudecăţile, discriminarea şi ura generată de acestea sunt rezultate ale imperfecţiunii şi ale egoismului moştenite de om (Deuteronomul 32:5). Din nefericire, nici o organizaţie sau guvern omenesc, indiferent de politica pe care o promovează, nu a putut şi nu poate să legifereze o schimbare în inima oamenilor în această privinţă. Johanna McGeary, corespondenta în străinătate a revistei Time, a făcut următoarea remarcă: „Nici un jandarm al omenirii, oricât de puternic ar fi, nu ar putea interveni pentru a înlătura ura care a făcut ca în Bosnia, Somalia, Liberia, Caşmir şi Caucaz să curgă atâta sânge“.

Cu toate acestea, înainte de a începe să căutăm soluţii trebuie să dobândim o înţelegere fundamentală a ceea ce se află în spatele manifestărilor de ură.

Ură alimentată de teamă

Ura îmbracă numeroase forme. Scriitorul Andrew Sullivan a rezumat lucrurile într-un mod cât se poate de potrivit: „Există o ură căreia îi este teamă şi o ură care simte pur şi simplu dispreţ; există o ură care denotă putere şi o ură care provine din lipsa de putere; există răzbunare şi există ura care provine din invidie. . . . Există ura manifestată de opresor şi ura manifestată de victimă. Există ura care mocneşte şi ura care se stinge. Şi există ura care explodează şi ura care niciodată nu se aprinde“.

 Fără îndoială, unii dintre principalii factori care generează conflicte pline de ură în timpurile noastre sunt de ordin economic şi social. Prejudecăţile puternice şi izbucnirile de ură se găsesc de obicei în acele locuri unde clasa favorizată din punct de vedere economic este o minoritate. De asemenea, ura există de obicei acolo unde standardele de viaţă ale unei părţi din comunitate sunt ameninţate de afluenţa de străini.

Unii sunt, probabil, de părere că aceşti nou-veniţi vor concura pentru locuri de muncă, muncind pentru lefuri mai mici, sau vor determina scăderea valorii proprietăţii. Că aceste temeri sunt justificate sau nu este o altă chestiune. Teama de a suporta pierderi pe plan economic şi teama că standardele comunităţii sau ale stilului de viaţă vor avea de suferit stau la baza prejudecăţilor şi a urii.

Care ar trebui să fie primul pas spre eradicarea urii? O schimbare a atitudinii.

Schimbarea atitudinii

„Adevărata schimbare nu poate avea loc decât dacă naţiunile implicate vor acest lucru“, a remarcat McGeary. Şi cum poate fi schimbată voinţa oamenilor? Experienţa a arătat că Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, exercită cea mai puternică, cea mai stimulatoare şi cea mai durabilă influenţă împotriva manifestării urii. Aceasta deoarece „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, atât încheieturile cât şi măduva, şi judecă gândurile şi intenţiile inimii“. — Evrei 4:12.

După cum e de aşteptat, dezrădăcinarea prejudecăţilor şi a urii nu are loc automat, nici nu se întâmplă peste noapte. Dar poate fi făcută. Isus Cristos, marele stimulator al inimilor şi sensibilizator al conştiinţei a putut să-i facă pe oameni să se schimbe. Milioane de persoane au  reuşit să urmeze sfatul înţelept al lui Isus Cristos: „Continuaţi să-i iubiţi pe duşmanii voştri şi să vă rugaţi pentru cei care vă persecută“. — Matei 5:44, NW.

În conformitate cu învăţăturile sale, Isus l-a inclus în cercul său de prieteni de foarte mare încredere pe Matei, un fost încasator de impozite, persoană care, în societatea evreiască, era considerată un paria şi era ţinta urii (Matei 9:9; 11:19). Mai mult decât atât, Isus a instituit o cale a închinării pure pe care, în cele din urmă, mii de persoane dintre neevrei, care până atunci nu fuseseră acceptaţi să practice această închinare şi care erau urâţi, aveau să o adopte (Galateni 3:28). Oameni din întreaga lume cunoscută pe atunci au devenit continuatori ai lui Isus Cristos (Faptele 10:34, 35). Aceste persoane au ajuns cunoscute pentru iubirea lor nemărginită (Ioan 13:35). Când câţiva oameni motivaţi de ură l-au lapidat pe Ştefan, un discipol al lui Isus, ultimele sale cuvinte au fost: „Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta!“ Ştefan le dorea tot binele posibil celor ce îl urau. — Faptele 6:8–14; 7:54–60.

Adevăraţii creştini din zilele noastre au reacţionat în mod asemănător la sfatul lui Isus de a le face bine nu numai fraţilor lor creştini, ci chiar şi celor care îi urăsc (Galateni 6:10). Ei se străduiesc din răsputeri să elimine din viaţa lor ura distrugătoare. Fiind conştienţi de forţele puternice care pot da naştere la ură în inima lor, ei iau măsuri concrete şi înlocuiesc ura cu iubirea. Într-adevăr, aşa cum a spus un înţelept din vechime, „ura stârneşte certuri, dar dragostea acoperă toate greşelile“. — Proverbele 10:12.

Apostolul Ioan a afirmat: „Oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş; şi ştiţi că nici un ucigaş n-are viaţa veşnică rămânând în el“ (1 Ioan 3:15). Martorii lui Iehova cred aceste cuvinte. Prin urmare, ei alcătuiesc o comunitate unită, în care nu există ură, o fraternitate mondială autentică, formată din oameni provenind din toate mediile etnice, culturale, religioase şi politice. — Vezi chenarele aferente articolului.

Ura va fi eradicată!

Totuşi aceasta poate fi soluţia doar pentru persoanele care alcătuiesc această fraternitate, aţi putea spune, însă ea nu va face ca ura să dispară complet de pe pământ. Este adevărat, chiar dacă nu nutriţi sentimente de ură, puteţi fi totuşi o victimă a urii. De aceea, trebuie să căutăm la Dumnezeu adevărata soluţie la această problemă mondială.

 Dumnezeu intenţionează să şteargă în curând de pe pământ orice urmă de ură. Aceasta va avea loc sub domnia guvernului ceresc pentru care Isus ne-a învăţat să ne rugăm: „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ“. — Matei 6:9, 10.

Când la această rugăciune se va răspunde pe deplin, nu vor mai exista condiţii favorabile urii şi nici situaţii în care se profită de pe urma urii. Propaganda mincinoasă, ignoranţa şi prejudecăţile vor fi înlocuite de cunoaştere, adevăr şi dreptate. Apoi, într-adevăr, Dumnezeu ‘va şterge orice lacrimă, moartea nu va mai exista şi nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere’. — Apocalipsa 21:1–4.

Acum, veşti şi mai bune! Există dovezi incontestabile că trăim în „zilele din urmă“. Astfel, putem fi siguri că foarte curând vom asista la înlăturarea de pe pământ a urii nesfinte (2 Timotei 3:1–5; Matei 24:3–14). În lumea nouă promisă de Dumnezeu va exista un spirit de fraternitate autentic, deoarece omenirea va fi readusă la starea de perfecţiune. — Luca 23:43; 2 Petru 3:13.

Dar nu trebuie să aşteptaţi până atunci ca să vă bucuraţi de o fraternitate autentică. De fapt, aşa cum arată relatările aferente articolului, iubirea creştină a găsit deja loc în milioane de inimi, care, altfel, ar fi putut fi pline de ură. Şi dumneavoastră sunteţi invitat să faceţi parte din această fraternitate caracterizată prin iubire!

[Chenarul de la pagina 5]

„Ce ar fi făcut Isus?“

În iunie 1998, trei bărbaţi albi din zona rurală a Texasului (Statele Unite) l-au atacat pe James Byrd jr, un negru. Ei l-au dus într-un loc izolat şi părăsit, l-au bătut şi i-au legat picioarele cu lanţuri. Apoi l-au prins de o camionetă şi l-au târât pe drum cinci kilometri, până când corpul său s-a izbit de un canal. Aceasta a fost numită cea mai oribilă crimă a deceniului (anii ’90) săvârşită din ură.

Trei surori ale lui James Byrd sunt Martore ale lui Iehova. Care sunt sentimentele lor faţă de autorii acestei crime oribile? Într-o declaraţie comună, ele au spus: „Torturarea şi uciderea unei persoane mult îndrăgite ne-au făcut să simţim o foarte mare pierdere şi durere. Cum ar putea cineva să reacţioneze la un act atât de crud? Niciodată nu ne-am gândit să ne răzbunăm, să vorbim răutăcios sau să lansăm o propagandă motivată de ură. Noi am gândit în felul următor: Ce ar fi făcut Isus? Cum ar fi reacţionat el? Răspunsul a fost limpede ca cristalul. El ar fi rămas paşnic şi plin de speranţă“.

Dintre referinţele scripturale care le-au ajutat să împiedice dezvoltarea urii în inima lor a fost Romani 12:17–19. Apostolul Pavel a scris: „Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. . . . Dacă este cu putinţă, atât cât depinde de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi loc mâniei lui Dumnezeu; căci este scris: «Răzbunarea este a Mea, Eu voi răsplăti», zice DOMNUL“.

Ele au mai spus: „Ne aducem aminte afirmaţiile realiste făcute în publicaţiile noastre că unele nedreptăţi sau crime sunt atât de îngrozitoare, încât este mai greu să spui «te iert» şi efectiv să treci mai departe. În astfel de împrejurări, iertarea ar putea însemna doar înlăturarea resentimentelor pentru a putea merge înainte fără a te îmbolnăvi fizic sau mintal din cauza resentimentelor nutrite“. Ce mărturie elocventă în favoarea puterii Bibliei de a nu permite ca ura adâncă să prindă rădăcini!

[Chenarul de la pagina 6]

Animozitate transformată în prietenie

În ultimii ani, mii de imigranţi au venit în Grecia în căutare de lucru. Totuşi, înrăutăţirea condiţiilor economice a dus la reducerea ofertelor de muncă, iar aceasta a intensificat lupta pentru obţinerea unui loc de muncă. În consecinţă, în rândul diferitor grupuri etnice există o mare animozitate. Un exemplu tipic în acest sens este rivalitatea dintre emigranţii din Albania şi cei din Bulgaria. În multe regiuni ale Greciei există o mare rivalitate între membrii acestor două grupuri.

În oraşul Kiato, din nord-estul peninsulei Peloponez, o familie bulgară şi un bărbat albanez au început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova şi au ajuns să se cunoască unii pe alţii. Aplicarea principiilor biblice a dus la înlăturarea animozităţii existente între mulţi membri ai celor două grupuri etnice şi, de asemenea, a contribuit la legarea unor autentice relaţii de prietenie frăţească între aceştia. Ivan, bulgar de origine, chiar l-a ajutat pe Loulis, bărbatul albanez, să-şi găsească o locuinţă în apropierea casei sale. Cele două familii împart deseori între ele hrana şi puţinele lor bunuri. Ivan şi Loulis sunt acum Martori ai lui Iehova botezaţi şi colaborează strâns în lucrarea de predicare a veştii bune. Bineînţeles, această prietenie creştină nu trece neobservată de vecini.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Sub Regatul lui Dumnezeu, orice urmă de ură va fi ştearsă de pe pământ