Ştiţi cum să aşteptaţi?

AVEŢI idee cam cât timp pierd oamenii în fiecare an aşteptând? Aşteptăm la rând într-un magazin sau la o benzinărie, aşteptăm ca să fim serviţi într-un restaurant, aşteptăm ca să fim examinaţi de un medic sau de un stomatolog, aşteptăm în staţia de autobuz sau în gări. Un om petrece un număr impresionant de ore din viaţă aşteptând anumite lucruri. Potrivit unor estimări, în fiecare an numai germanii pierd 4,7 miliarde de ore aşteptând în blocajele rutiere! S-a calculat că aceste ore reprezintă speranţa de viaţă însumată a aproximativ 7 000 de oameni.

Aşteptatul poate fi foarte enervant. În ziua de azi parcă nu avem niciodată suficient timp ca să le facem pe toate, iar faptul de a ne gândi la celelalte lucruri pe care ar trebui să le facem ar putea transforma aşteptarea într-un adevărat calvar. Scriitorul Alexander Rose a spus cândva: „Jumătate din agonia vieţii este aşteptare“.

Omul de stat american Benjamin Franklin a recunoscut că aşteptarea poate să fie şi costisitoare. Cu mai bine de 250 de ani în urmă, el a spus: „Timpul costă bani“. Din acest motiv, companiile caută metode prin care să evite întârzierile inutile în timpul lucrului. Cu cât se produc mai multe bunuri într-un timp mai scurt, cu atât profiturile sunt mai mari. Societăţile comerciale care deservesc publicul — cum sunt restaurantele fast-food, băncile drive-in ş.a.m.d. — încearcă să pună la dispoziţia clienţilor lor servicii rapide deoarece ştiu că a satisface clientul înseamnă, printre altele, a reduce din timpul în care acesta aşteaptă.

Cum ne irosim viaţa

Ralph Waldo Emerson, poet american din secolul al XIX-lea, se plângea odată: „Cât de mult ne irosim viaţa aşteptând!“ Mai aproape de zilele noastre, scriitorul Lance Morrow se plângea în legătură cu plictiseala şi disconfortul fizic cauzate de aşteptare. Apoi el a mai vorbit despre  „nefericirea ascunsă pricinuită de aşteptare“. Ce este aceasta? „Faptul de a şti că bunul cel mai de preţ al cuiva, timpul, o părticică din viaţa unui om, este furat, definitiv pierdut.“ E trist, dar adevărat. Timpul pierdut aşteptând ceva este pierdut pentru totdeauna.

Bineînţeles, dacă viaţa nu ar fi atât de scurtă, faptul de a aştepta nu ne-ar preocupa atât de mult. Dar viaţa este scurtă. Cu mii de ani în urmă, un psalmist al Bibliei a remarcat: „Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci, iar pentru cei mai tari la optzeci de ani; şi mândria lor este muncă şi deşertăciune, căci anii trec iute şi noi zburăm“ (Psalmul 90:10). Indiferent unde trăim şi indiferent cine suntem, viaţa noastră — zilele, orele şi minutele care ne stau înainte când ne naştem — este limitată. Cu toate acestea, nu putem face nimic pentru a evita situaţiile în care suntem obligaţi să irosim o parte din timpul nostru preţios aşteptând anumite persoane ori anumite evenimente.

Să învăţăm cum să aşteptăm

Mulţi dintre noi ne-am aflat probabil într-o maşină al cărei şofer încerca tot timpul să depăşească maşina din faţa lui. De multe ori, nu era nici o grabă — şoferul nu trebuia să ajungă urgent într-un anumit loc. Totuşi, el nu putea suporta ca „mersul“ lui să fie dictat de un alt şofer. Nerăbdarea lui era de fapt o dovadă că el nu a învăţat să aştepte. Nu a învăţat? Da, faptul de a şti cum să aşteptăm este un lucru care se învaţă. Nimeni nu ştie din naştere să aştepte. Copiilor mici li se acordă imediat atenţie când le e foame sau când au altă problemă. Numai odată cu trecerea anilor înţeleg ei că, uneori, trebuie să aştepte pentru lucrurile pe care şi le doresc. Într-adevăr, dat fiind că aşteptarea face parte în mod inevitabil din viaţă, a şti să aşteptăm cu răbdare, atunci când e necesar, este o trăsătură a omului matur.

Desigur, există şi situaţii excepţionale în care nerăbdarea este de înţeles. Un soţ tânăr care goneşte cu maşina ca să ajungă cât mai repede la spital deoarece soţia lui e gata să nască ar putea fi pe bună dreptate nerăbdător în privinţa oricărei întârzieri. Îngerii care i-au spus lui Lot să plece din Sodoma nu erau dispuşi să aştepte când Lot întârzia. Distrugerea era iminentă, iar viaţa lui Lot şi a familiei sale era ameninţată (Geneza 19:15, 16). Însă, în majoritatea cazurilor, oamenilor care sunt obligaţi să aştepte nu le este ameninţată viaţa. În aceste situaţii, lucrurile ar putea fi mult mai plăcute dacă fiecare ar învăţa să aibă răbdare — chiar dacă motivul aşteptării este incompetenţa sau dezinteresul cuiva. În plus, ar fi mai uşor să se aibă răbdare dacă fiecare ar învăţa cum să profite de timpul în care trebuie să aştepte. În chenarul de la pagina 5 sunt date câteva sugestii pentru ca aşteptarea să fie nu numai uşor de suportat, ci chiar un avantaj pentru noi.

Nu poate fi trecut cu vederea faptul că nerăbdarea ar putea trăda mândrie, sentimentul că cineva este prea important ca să fie lăsat să aştepte. E bine ca o persoană care manifestă această atitudine să ia în seamă următoarele cuvinte din Biblie: „Mai bun este cel răbdător decât cel îngâmfat“ (Eclesiastul 7:8). Îngâmfarea, sau mândria, este un defect grav de personalitate, iar proverbul biblic spune: „Orice inimă îngâmfată este o urâciune înaintea DOMNULUI“ (Proverbele 16:5). A învăţa răbdarea — a învăţa cum să aştepţi — ar putea pretinde din partea noastră a ne examina cu atenţie atât pe noi, cât şi relaţiile pe care le avem cu persoanele din jur.

Răbdarea va fi recompensată

De obicei ne este mai uşor să aşteptăm dacă avem convingerea că ceea ce aşteptăm merită întârzierea şi că, de fapt, aşteptarea nu este zadarnică. În această privinţă este bine să reflectăm la faptul că toţi închinătorii sinceri ai lui Dumnezeu aşteaptă împlinirea minunatelor sale promisiuni care se găsesc în Biblie. De exemplu, iată ce ni se spune într-un psalm scris sub inspiraţie divină: „Cei drepţi vor stăpâni pământul şi îl vor locui pe vecie“. Această promisiune a fost repetată de apostolul Ioan când a spus: „Cine face voinţa lui Dumnezeu rămâne pentru totdeauna“ (Psalmul 37:29; 1 Ioan 2:17). Evident, dacă am putea trăi veşnic, aşteptarea nu ar fi o problemă aşa de mare. În prezent însă, noi nu trăim veşnic. Dar cel puţin este realist să vorbim despre viaţă veşnică?

Înainte de a răspunde la această întrebare, gândiţi-vă că Dumnezeu i-a creat pe primii noştri  părinţi cu perspectiva de a trăi veşnic. Motivul pentru care atât ei, cât şi urmaşii lor — inclusiv noi — au pierdut această perspectivă este că primii noştri părinţi au păcătuit. Totuşi, imediat după ce au păcătuit, Dumnezeu a făcut cunoscut scopul său de a anula consecinţele neascultării lor. El a promis venirea unei ‘seminţe’, care s-a dovedit a fi Isus Cristos. — Geneza 3:15; Romani 5:18.

Depinde de hotărârea pe care o vom lua fiecare dacă vom beneficia de împlinirea promisiunilor sale. Pentru aceasta trebuie să avem răbdare. Pentru a ne ajuta să învăţăm să manifestăm răbdare în această privinţă, Biblia ne îndeamnă să ne gândim la ce face un agricultor. El seamănă sămânţa, după care nu poate face altceva decât să aştepte în mod răbdător — făcând tot ce îi stă în putinţă pentru a-şi proteja recolta — până la vremea strângerii roadelor. Apoi, când vede roadele muncii sale, răbdarea sa este recompensată (Iacov 5:7). Apostolul Pavel vorbeşte despre un alt exemplu de răbdare. El ne aminteşte de bărbaţii şi femeile fidele din vechime. Ei au dorit cu nerăbdare să vadă scopurilor lui Dumnezeu realizate, dar au trebuit să aştepte timpul fixat de El. Pavel ne îndeamnă să-i imităm pe aceştia, „care, prin credinţă şi răbdare, moştenesc promisiunile“. — Evrei 6:11, 12.

Într-adevăr, aşteptarea este un lucru inevitabil în viaţă. Însă ea nu trebuie să fie o permanentă sursă de stres. Pentru cei ce aşteaptă realizarea promisiunilor lui Dumnezeu, lucrul acesta poate fi o sursă de bucurie. În timp ce aşteaptă, ei îşi pot umple timpul cultivând relaţii strânse cu Dumnezeu şi înfăptuind lucrări care constituie o mărturie a credinţei lor. Iar, prin rugăciune, studiu şi meditare, ei pot cultiva o încredere de neclintit că orice promisiune a lui Dumnezeu se va împlini la timpul stabilit de el.

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 5]

SCURTAŢI AGONIA AŞTEPTĂRII!

Faceţi-vă din timp o planificare! Dacă ştiţi că veţi avea de aşteptat, pregătiţi-vă ceva de citit, de scris, de tricotat, de croşetat sau faceţi altă activitate utilă.

Folosiţi timpul pentru a medita, lucru care este din ce în ce mai greu de făcut în aceste timpuri trepidante.

Ţineţi lângă telefon un material de citit pe care să-l parcurgeţi dacă va fi nevoie să aşteptaţi la telefon; în cinci sau în zece minute puteţi citi câteva pagini.

Când aşteptaţi împreună cu un grup, folosiţi-vă de ocazie, dacă este potrivit, şi iniţiaţi conversaţii cu alţii, urmărind un schimb de idei încurajatoare.

Ţineţi în maşină un carneţel de notiţe sau un material de citit pentru momentele de aşteptare neprevăzute.

Închideţi ochii, relaxaţi-vă sau rugaţi-vă.

DACĂ VREŢI SĂ AŞTEPTAŢI FĂRĂ SĂ VĂ STRESAŢI, TREBUIE SĂ AVEŢI O ATITUDINE POTRIVITĂ ŞI SĂ FIŢI PREVĂZĂTORI.