„Încă nu-i sosise ceasul“

„Nici unul nu a pus mâna pe el, deoarece încă nu-i sosise ceasul.“ — IOAN 7:30.

1. Care sunt cei doi factori care au guvernat acţiunile lui Isus?

„FIUL omului a venit nu să fie slujit, ci să slujească şi să-şi dea sufletul ca răscumpărare în schimbul multora“, le-a spus Isus Cristos apostolilor săi (Matei 20:28). Adresându-se guvernatorului roman Ponţiu Pilat, el a spus: „Pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume: ca să depun mărturie despre adevăr“ (Ioan 18:37). Isus ştia cu exactitate de ce urma să moară şi ce lucrare trebuia să efectueze până la moartea sa. El ştia, de asemenea, în cât timp trebuia să-şi îndeplinească misiunea. Ministerul pe care urma să-l desfăşoare pe pământ în calitate de Mesia trebuia să dureze numai trei ani şi jumătate. Acest minister a început la botezul său în râul Iordan (în 29 e.n.), moment care a marcat intrarea în cea de-a şaptezecea săptămână simbolică, şi a luat sfârşit odată cu moartea sa pe un stâlp de tortură la jumătatea acelei săptămâni (în 33 e.n.) (Daniel 9:24–27; Matei 3:16, 17; 20:17–19). Prin urmare, toate acţiunile întreprinse de Isus când a fost pe pământ au fost, în esenţă, guvernate de doi factori: scopul venirii sale şi o noţiune exactă a timpului.

2. Cum este prezentat Isus în Evanghelii, şi cum a arătat el că era conştient de misiunea sa?

² Evangheliile îl prezintă pe Isus Cristos ca pe un om de acţiune care a străbătut Palestina în lung şi-n lat, anunţând vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu şi înfăptuind multe lucrări de putere. Pe parcursul primei părţi a ministerului dinamic al lui Isus, s-a spus despre el că  „încă nu-i sosise ceasul“. Chiar Isus a afirmat: „Timpul stabilit pentru mine încă nu a venit pe deplin“. Spre sfârşitul ministerului său, el a folosit expresia: „A sosit ceasul“ (Ioan 7:8, 30; 12:23). Conştientizarea ceasului, sau a timpului, stabilit pentru lucrarea care-i fusese încredinţată, inclusiv pentru moartea sa de jertfă, trebuie să-i fi influenţat lui Isus cuvintele şi acţiunile. Dacă înţelegem cum a fost el influenţat în acest sens, vom putea să cunoaştem mai bine personalitatea sa şi modul său de a gândi, ceea ce ne va ajuta să ‘urmăm şi mai îndeaproape paşii lui’. — 1 Petru 2:21.

Hotărât să înfăptuiască voinţa lui Dumnezeu

3, 4. a) Ce se întâmplă la o petrecere de nuntă în Cana? b) De ce Fiul lui Dumnezeu obiectează când Maria îi sugerează să facă ceva în privinţa lipsei de vin, şi ce putem învăţa de aici?

³ Este anul 29 e.n. Au trecut doar câteva zile de când Isus şi-a ales personal primii discipoli. Acum ei au venit cu toţii în localitatea Cana din districtul Galileii pentru a participa la o petrecere de nuntă. Aici este prezentă şi Maria, mama lui Isus. Vinul este pe sfârşite. Sugerându-i fiului ei că ar trebui să facă ceva, Maria îi spune: „Nu au vin“. Însă Isus răspunde: „Ce am eu de-a face cu tine, femeie? Încă nu mi-a sosit ceasul“. — Ioan 1:35–51; 2:1–4.

⁴ Răspunsul lui Isus, „ce am eu de-a face cu tine, femeie?“, este o formulă interogativă veche care exprimă o obiecţie la ceea ce s-a sugerat sau propus. De ce obiectează Isus la cuvintele Mariei? Ei bine, el este acum în vârstă de 30 de ani. Au trecut doar câteva săptămâni de când Isus a fost botezat, uns cu spirit sfânt şi prezentat de Ioan Botezătorul drept „Mielul lui Dumnezeu care înlătură păcatul lumii“ (Ioan 1:29–34; Luca 3:21–23). Acum directivele pe care le primeşte trebuie să vină neapărat de la Autoritatea Supremă care l-a trimis (1 Corinteni 11:3). Nimănui, nici măcar unui membru apropiat al familiei, nu-i este permis să se amestece în lucrarea pentru care a venit Isus pe pământ. Ce hotărâre de a înfăptui voinţa Tatălui său vădeşte răspunsul pe care Isus i-l dă Mariei! Să fim şi noi la fel de hotărâţi să ne îndeplinim „întreaga obligaţie“ faţă de Dumnezeu! — Eclesiastul 12:13, NW.

5. Ce miracol înfăptuieşte Isus Cristos în Cana, şi ce efect are acesta asupra altora?

⁵ Prinzând sensul cuvintelor rostite de fiul ei, Maria se retrage imediat şi le spune servitorilor: „Orice vă va spune, faceţi“. Iar Isus rezolvă problema. El le spune servitorilor să umple vasele cu apă, iar apoi transformă apa în vin de cea mai bună calitate. Acesta este un preludiu la manifestările puterii miraculoase a lui Isus, dovedind că spiritul lui Dumnezeu este peste el. Când noii discipoli văd acest miracol, credinţa li se întăreşte. — Ioan 2:5–11.

Zelos pentru casa lui Iehova

6. De ce este Isus indignat de ceea ce vede în templul din Ierusalim, şi ce acţiune întreprinde el?

⁶ Se apropie primăvara anului 30 e.n., iar Isus şi însoţitorii săi se îndreaptă spre Ierusalim pentru a sărbători Paştele. Acolo, discipolii îl văd pe Conducătorul lor acţionând într-o manieră probabil nouă pentru ei. Nişte comercianţi iudei lacomi vând animale şi păsări pentru jertfă chiar în templu. Ei le cer închinătorilor iudei fideli preţuri foarte mari. Cuprins de indignare, Isus trece la acţiune. El face un bici din frânghii şi îi izgoneşte din templu pe vânzători. El împrăştie monedele schimbătorilor de bani şi le răstoarnă mesele. „Luaţi aceste lucruri de aici!“, le porunceşte el celor ce vând porumbei. Când discipolii îl văd acţionând cu atâta fervoare, ei îşi amintesc următoarea profeţie privitoare la Fiul lui Dumnezeu: „Zelul pentru casa ta mă va devora“ (Ioan 2:13–17; Psalmul 69:9). Şi noi trebuie să dăm dovadă de zel, fiind atenţi să nu permitem ca tendinţele lumeşti să ne contamineze închinarea.

7. a) De ce se simte Nicodim îndemnat să-l viziteze pe Mesia? b) Ce putem învăţa din relatarea despre mărturia pe care Isus i-o depune unei femei samaritene?

⁷ În Ierusalim, Isus face semne remarcabile, şi mulţi oameni îşi pun credinţa în el. Chiar şi Nicodim, un membru al Sanhedrinului, curtea supremă iudaică, este impresionat şi vine la Isus noaptea pentru a afla mai multe lucruri. După  aceea, Isus şi discipolii săi rămân în „ţinutul Iudeii“ aproximativ opt luni, predicând şi făcând discipoli. Însă, după ce Ioan Botezătorul este întemniţat, ei pleacă din Iudeea în Galileea. În timp ce traversează districtul Samaria, Isus profită de ocazie şi îi depune o mărturie temeinică unei femei samaritene. Drept urmare, multor samariteni li se oferă posibilitatea de a deveni credincioşi. Fie ca şi noi să sesizăm ocaziile de a vorbi despre Regat. — Ioan 2:23; 3:1–22; 4:1–42; Marcu 1:14.

O amplă activitate de predare în Galileea

8. Ce lucrare începe Isus în Galileea?

⁸ Până la sosirea „ceasului“ morţii sale, Isus are multe de făcut în serviciul Tatălui său ceresc. În Galileea, Isus începe un minister de o amploare şi mai mare decât cel efectuat în Iudeea şi Ierusalim. El începe „să străbată toată Galileea, predând în sinagogile lor, predicând vestea bună a regatului şi vindecând tot felul de boli şi tot felul de infirmităţi din mijlocul poporului“ (Matei 4:23). În tot districtul răsună cuvintele stimulatoare ale lui Isus: „Căiţi-vă, căci regatul cerurilor s-a apropiat“ (Matei 4:17). După câteva luni, când doi discipoli ai lui Ioan Botezătorul vin pentru a obţine un raport despre Isus direct de la sursă, el le spune: „Duceţi-vă şi informaţi-l pe Ioan despre ceea ce aţi văzut şi auzit: orbii îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud, morţii sunt sculaţi, săracilor le este anunţată vestea bună. Şi fericit este cel care nu s-a poticnit în legătură cu mine“. — Luca 7:22, 23.

9. De ce vin mulţimile la Cristos Isus, şi ce lecţie putem desprinde de aici?

⁹ ‘Cuvintele favorabile referitoare la el se răspândesc prin tot ţinutul dimprejur’ şi mari mulţimi vin la el — din Galileea, Decapole, Ierusalim, Iudeea şi de pe celălalt mal al râului Iordan (Luca 4:14, 15; Matei 4:24, 25). Oamenii vin la el nu numai datorită vindecărilor miraculoase pe care le  face, ci şi datorită învăţăturilor sale minunate. Mesajul său este plăcut şi încurajator (Matei 5:1—​7:27). Cuvintele lui Isus sunt pline de farmec (Luca 4:22). Mulţimile sunt „uluite de modul său de predare“, deoarece el vorbeşte din Scripturi cu autoritate (Matei 7:28, 29; Luca 4:32). Cine nu s-ar simţi atras spre un asemenea om? Fie ca şi noi să cultivăm arta de a preda, astfel încât persoanele cu inima sinceră să fie atrase la adevăr.

10. De ce încearcă locuitorii oraşului Nazaret să-l ucidă pe Isus, şi de ce eşuează tentativa lor?

¹⁰ Însă nu toţi ascultătorii lui Isus sunt receptivi. Chiar la începutul ministerului său, în timp ce predă în sinagoga din Nazaret, oraşul în care a crescut, unii încearcă să-l ucidă. Deşi se minunează de „cuvintele [sale] pline de farmec“, locuitorii oraşului vor să vadă miracole. Isus nu înfăptuieşte multe lucrări de putere aici, ci, mai degrabă, demască egoismul şi lipsa lor de credinţă. Plini de furie, cei din sinagogă se ridică, pun mâna pe Isus şi îl duc în grabă pe versantul unui munte ca să-l arunce cu capul în jos de pe stâncă. Însă el scapă nevătămat din mâna lor şi dispare. „Ceasul“ morţii sale nu a sosit încă. — Luca 4:16–30.

11. a) De ce vin unii conducători religioşi să-l asculte pe Isus? b) De ce este acuzat Isus că încalcă Sabatul?

¹¹ De multe ori, şi conducătorii religioşi — scribii, fariseii, saducheii şi alţii — sunt de faţă acolo unde predică Isus. Mulţi dintre ei se află acolo nu pentru a asculta şi a învăţa, ci pentru a căuta greşeli şi pentru a încerca să-l prindă în capcană (Matei 12:38; 16:1; Luca 5:17; 6:1, 2). De exemplu, în timp ce se află la Ierusalim pentru Paştele din anul 31 e.n., Isus vindecă un om care de 38 ani este bolnav. Conducătorii religioşi iudei îl acuză pe Isus că încalcă Sabatul. El le răspunde: „Tatăl meu a lucrat încontinuu până acum, şi eu lucrez încontinuu“. Acum iudeii îl acuză de blasfemie deoarece susţine că este Fiul lui Dumnezeu numindu-l pe Dumnezeu Tatăl său. Ei caută să-l ucidă pe Isus, însă el şi discipolii săi pleacă din Ierusalim şi se duc în Galileea. În mod asemănător, noi dăm dovadă de înţelepciune dacă evităm confruntările inutile cu opozanţii în timp ce ne folosim energia în lucrarea de predicare a Regatului şi de facere de discipoli. — Ioan 5:1–18; 6:1.

12. În ce măsură parcurge Isus teritoriul din Galileea?

¹² Apoi, aproximativ un an şi jumătate, Isus îşi desfăşoară ministerul aproape numai în Galileea, vizitând Ierusalimul doar pentru a lua parte la cele trei sărbători anuale ale iudeilor. În total, el întreprinde în Galileea trei turnee de predicare: în primul este însoţit de 4 noi discipoli, în al doilea de cei 12 apostoli, iar în cel de-al treilea, un turneu mai mare, sunt trimişi şi apostolii care au fost instruiţi. Ce amplă mărturie cu privire la adevăr este depusă în Galileea! — Matei 4:18–25; Luca 8:1–3; 9:1–6.

El predică plin de curaj în Iudeea şi în Pereea

13, 14. a) Cu ce ocazie caută iudeii să-l prindă pe Isus? b) De ce ofiţerii nu îl arestează pe Isus?

¹³ Este toamna anului 32 e.n., iar „ceasul“ lui Isus încă nu a sosit. Se apropie Sărbătoarea Tabernacolelor. Acum, fraţii vitregi ai lui Isus îl îndeamnă astfel: „Pleacă de aici şi du-te în Iudeea“. Ei vor ca Isus să-şi arate puterile miraculoase înaintea tuturor celor adunaţi la sărbătoarea din Ierusalim. Însă Isus îşi dă seama de pericol. Prin urmare, el le spune fraţilor săi: „Eu încă nu urc la această sărbătoare, pentru că timpul stabilit pentru mine încă nu a venit pe deplin“. — Ioan 7:1–8.

¹⁴ După ce zăboveşte un anumit timp în Galileea, Isus urcă la Ierusalim „nu pe faţă, ci ca în secret“. Într-adevăr, iudeii îl caută la sărbătoare, spunând: „Unde este omul acela?“ Pe la jumătatea sărbătorii, Isus intră în templu şi, plin de curaj, începe să predea. Ei caută să-l prindă, probabil ca să-l întemniţeze sau să-l ucidă. Totuşi, ei nu reuşesc deoarece ‘încă nu i-a sosit ceasul’. Acum mulţi oameni îşi pun credinţa în Isus. Chiar şi ofiţerii pe care fariseii i-au trimis să-l prindă se întorc cu mâinile goale, spunând: „Nici un alt om nu a mai vorbit vreodată în felul acesta“. — Ioan 7:9–14, 30–46.

15. De ce iau iudeii pietre ca să arunce în Isus, şi ce campanie de predicare întreprinde el după aceea?

¹⁵ Confruntările dintre Isus şi opozanţii săi iudei continuă pe măsură ce el predă despre Tatăl  său la templu în timpul sărbătorii. În ultima zi a sărbătorii, înfuriaţi la auzul afirmaţiilor lui Isus referitoare la existenţa sa preumană, iudeii iau pietre ca să arunce în el. Însă el se ascunde şi scapă nevătămat (Ioan 8:12–59). Rămânând în afara Ierusalimului, Isus întreprinde o intensivă campanie de mărturie în Iudeea. El alege 70 de discipoli şi, după ce le dă instrucţiuni, îi trimite doi câte doi să lucreze teritoriul. Aceştia merg înaintea lui Isus în toate locurile şi oraşele pe unde intenţionează el să meargă, însoţit de apostolii săi. — Luca 10:1–24.

16. Din ce situaţie periculoasă scapă Isus la Sărbătoarea Dedicării, şi cu ce lucrare este el ocupat din nou?

¹⁶ Este iarna anului 32 e.n. „Ceasul“ lui Isus se apropie. El vine la Ierusalim pentru a participa la Sărbătoarea Dedicării. Iudeii caută încă să-l omoare. În timp ce Isus se plimbă prin colonada templului, ei îl înconjoară. Acuzându-l din nou de blasfemie, ei iau pietre ca să-l ucidă. Însă, ca şi în ocaziile precedente, Isus scapă. Nu după mult timp el este pe drum, de data aceasta în districtul Pereea (situat în vecinătatea Iudeii, dincolo de Iordan), predând din oraş în oraş şi din sat în sat. Şi mulţi oameni îşi pun credinţa în el. Însă o veste despre prietenul său drag Lazăr îl va aduce din nou în Iudeea. — Luca 13:33; Ioan 10:20–42.

17. a) Ce mesaj urgent primeşte Isus în timp ce predică în Pereea? b) De unde ştim că Isus este conştient de scopul acţiunii pe care trebuie s-o întreprindă şi de timpul alocat evenimentelor?

¹⁷ Mesajul urgent este de la Marta şi Maria, surorile lui Lazăr, care locuiesc în Betania din Iudeea. „Doamne, iată, cel pentru care ai afecţiune este bolnav“, relatează mesagerul. „Această boală nu este spre moarte“, răspunde Isus, „ci este pentru gloria lui Dumnezeu, ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin intermediul ei“. În vederea realizării acestui scop, Isus rămâne intenţionat două zile în locul unde se află. După aceea, el le spune discipolilor săi: „Să mergem din nou în Iudeea“. Plini de scepticism, ei răspund: „Rabi, nu demult cei din Iudeea căutau să te lapideze, şi tu mergi din nou acolo?“ Însă Isus este conştient că „orele de lumină“ rămase, sau timpul pe care Dumnezeu l-a alocat ministerului său pământesc, sunt puţine. El ştie precis ce trebuie să facă şi de ce. — Ioan 11:1–10.

Un miracol pe care nimeni nu-l poate ignora

18. Care este situaţia în Betania la sosirea lui Isus, şi ce se întâmplă după aceea?

¹⁸ În Betania, Marta este prima care îl întâmpină pe Isus, spunând: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit“. Ulterior sosesc şi Maria şi cei care veniseră la casa lor. Toţi aceştia plâng. „Unde l-aţi pus?“, întreabă Isus. Ei răspund: „Doamne, vino şi vezi“. Când ajung la mormântul de amintire, care este, de fapt, o peşteră la intrarea căreia e pusă o piatră, Isus spune: „Luaţi piatra“. Neînţelegând ce anume intenţionează Isus să facă, Marta obiectează: „Doamne, deja trebuie să miroasă, căci este a patra zi“. Însă Isus întreabă: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?“ — Ioan 11:17–40.

19. De ce se roagă Isus în public înainte de a-l învia pe Lazăr?

¹⁹ După ce piatra de la intrarea mormântului lui Lazăr este dată la o parte, Isus se roagă cu voce tare pentru ca oamenii să ştie că ceea ce urmează să facă va fi înfăptuit prin puterea lui Dumnezeu. Apoi el strigă cu voce tare: „Lazăr, vino afară!“ Lazăr iese având mâinile şi picioarele legate  încă cu fâşii, iar faţa acoperită cu o pânză. „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă“, spune Isus. — Ioan 11:41–44.

20. Cum reacţionează cei care văd că Isus l-a înviat pe Lazăr?

²⁰ Văzând acest miracol, mulţi dintre iudeii care au venit să le consoleze pe Marta şi pe Maria îşi pun credinţa în Isus. Alţii se duc la farisei să le spună ce s-a întâmplat. Cum reacţionează aceştia? Imediat, ei şi preoţii de seamă convoacă de urgenţă Sanhedrinul. Alarmaţi, aceştia se plâng astfel: „Ce trebuie să facem, pentru că acest om face multe semne? Dacă îl lăsăm aşa, toţi îşi vor pune credinţa în el, şi vor veni romanii şi ne vor lua atât locul, cât şi naţiunea“. Însă marele preot Caiafa le spune: „Voi . . . nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru popor şi nu să fie distrusă întreaga naţiune“. Din ziua aceea deci, ei se sfătuiesc să-l omoare pe Isus. — Ioan 11:45–53.

21. La ce este un preludiu miracolul învierii lui Lazăr?

²¹ Aşadar, întârziind să sosească în Galileea, Isus are posibilitatea să înfăptuiască un miracol pe care nimeni nu-l poate ignora. Prin puterea dată de Dumnezeu, Isus învie un om mort de patru zile. Chiar şi prestigiosul Sanhedrin se vede constrâns să ia notă de cele întâmplate şi să pronunţe condamnarea la moarte a Înfăptuitorului de miracole! Prin urmare, acest miracol este un preludiu la un punct de cotitură din ministerul lui Isus — o trecere de la perioada când „încă nu-i sosise ceasul“ la timpul când „a sosit ceasul“.

Cum aţi răspunde?

• Cum a arătat Isus că era conştient de lucrarea pe care i-o încredinţase Dumnezeu?

• De ce obiectează Isus la sugestia mamei sale referitoare la vin?

• Ce putem învăţa din modul în care a tratat Isus adesea cu opozanţii săi?

• De ce întârzie Isus să acţioneze când află că Lazăr este bolnav?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 12]

Isus şi-a dedicat energia îndeplinirii responsabilităţii pe care i-a încredinţat-o Dumnezeu