Un strigăt de ajutor

„M-A UITAT Dumnezeu!“, a strigat o braziliancă plângând cu amar. După moartea subită a soţului ei, ea simţea că viaţa ei nu mai avea nici un sens. Aţi încercat vreodată să consolaţi pe cineva care este atât de îndurerat sau care strigă, probabil, după ajutor?

Unii ajung atât de deprimaţi, încât îşi pun capăt vieţii. Dintre aceştia, mulţi sunt tineri. Potrivit ziarului Folha de S. Paulo, un studiu efectuat în Brazilia arată că „numărul cazurilor de sinucidere în rândul tinerilor a crescut cu 26%“. Pentru a exemplifica, să luăm cazul lui Walter *, un tânăr din São Paulo. El nu avea nici părinţi, nici casă, nici intimitate, nici prieteni pe care să conteze. Ca să pună capăt suferinţei sale, Walter s-a decis să se arunce de pe un pod.

Edna, o mamă fără partener, avea deja doi copii când a cunoscut un alt bărbat. După numai o lună, ei au început să convieţuiască în casa mamei lui, care practica spiritismul şi era alcoolică. Edna a mai născut un copil, a început să consume alcool în exces şi a ajuns atât de deprimată, încât a încercat să se sinucidă. În cele din urmă, ea a pierdut dreptul de a-şi creşte copiii.

Ce putem spune despre persoanele în vârstă? Maria era o persoană vorbăreaţă, căreia îi plăceau distracţiile. Însă, pe măsură ce înainta în vârstă, ea îşi făcea tot mai multe griji în legătură cu munca ei de infirmieră, deoarece se temea că va face greşeli. Din acest motiv, ea a ajuns deprimată. După ce a încercat să se trateze singură, ea a cerut ajutor din partea unui medic, iar tratamentul primit părea să dea rezultate. Totuşi, când şi-a pierdut locul de muncă la vârsta de 57 de ani, stările depresive au revenit cu o intensitate atât de mare, încât nu a mai întrezărit nici o cale de ieşire. Maria se gândea să se sinucidă.

„Aproximativ 10% dintre persoanele deprimate încearcă să se sinucidă“, a spus profesorul José Alberto Del Porto, de la Universitatea din São Paulo. „Este greu de crezut că numărul celor care se sinucid este mai mare decât cel al persoanelor asasinate, totuşi este un adevăr trist“, a spus ministrul american al sănătăţii, dr. David Satcher.

Uneori, tentativa de sinucidere este, de fapt, un strigăt de ajutor. Şi, cu siguranţă, membrii familiei şi prietenii vor să acţioneze în mod potrivit faţă de persoana care şi-a pierdut orice speranţă. Bineînţeles că nu va fi de nici un ajutor să folosim exprimări de  felul: „Încetează să-ţi mai plângi de milă“, „Sunt o mulţime de oameni care se află într-o situaţie mai critică decât a ta“ sau „Toţi avem o zi proastă când şi când“. În loc să folosim astfel de expresii, de ce să nu fim un prieten adevărat şi un bun ascultător? Da, să încercăm să-i ajutăm pe cei deznădăjduiţi să înţeleagă că viaţa merită să fie trăită!

Scriitorul francez Voltaire a scris: „Acela care astăzi, într-o criză de melancolie, s-ar sinucide, şi-ar dori mult să trăiască dacă ar mai aştepta o săptămână“. Ei bine, cum pot oamenii cuprinşi de disperare să descopere că viaţa merită trăită?

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 3]

Un număr tot mai mare de tineri şi adulţi se sinucid

[Legenda fotografiei de la pagina 4]

Cum puteţi ajuta o persoană care şi-a pierdut orice speranţă?