Fericirea eternă — în cer sau pe pământ?

DEPINDE fericirea noastră în primul rând de locul unde trăim? Cei mai mulţi ar fi imediat de acord că fericirea depinde mai mult de factori cum ar fi o sănătate bună, un scop în viaţă şi relaţii excelente cu alţii. Un proverb biblic exprimă acest lucru în felul următor: „Mai bine un prânz de verdeţuri, şi dragoste, decât un bou îngrăşat, şi ură“. — Proverbele 15:17.

Totuşi, din nefericire, pământul, locuinţa noastră, are o lungă istorie în ce priveşte ura, violenţa şi alte forme de răutate. Dar ce putem spune despre cer, sau domeniul spiritual, unde mulţi oameni speră să meargă după ce mor? Este el dintotdeauna un loc în care domneşte pacea, fericirea şi liniştea, în care nu există nici un fel de tulburare, după cum se presupune în general?

Biblia ne învaţă că Dumnezeu locuieşte în cer împreună cu milioane de creaturi spirituale numite îngeri (Matei 18:10; Revelaţia 5:11). Aceştia sunt numiţi ‘fii ai lui Dumnezeu’ spirituali (Iov 38:4, 7). Şi îngerii, ca şi oamenii, sunt înzestraţi cu liber arbitru; ei nu sunt roboţi. De aici înţelegem, aşadar, că şi ei pot să aleagă să facă ce este bine sau ce este rău. Ar alege îngerii să facă ce este rău? Pe unii i-ar putea surprinde să afle că, cu mii de ani în urmă, un număr considerabil de îngeri chiar au păcătuit împotriva lui Dumnezeu — răzvrătindu-se împotriva lui! — Iuda 6.

Rebeli în cer

Păcatul a apărut în domeniul spiritual în urma răzvrătirii unui înger, care a ajuns să fie numit Satan (Împotrivitor) şi Diavol (Calomniator). Acest înger, cândva ascultător, a ales în mod deliberat să facă răul. Apoi, el a ajuns să exercite o influenţă corupătoare asupra altor creaturi spirituale, astfel încât, pe timpul lui Noe, înainte de Potop, un mare număr dintre aceste creaturi i s-au alăturat în răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu. — Geneza 6:2 (nota de subsol din NW); 2 Petru 2:4.

Aceşti îngeri decăzuţi nu au fost alungaţi din cer imediat. Dimpotrivă, accesul lor a fost tolerat — după cât se pare cu anumite restricţii — mii de ani. * Totuşi, când Dumnezeu nu i-a mai tolerat pe aceşti răufăcători, ei au fost „azvârliţi“ din cer, urmând în final să fie distruşi. Atunci, o voce din cer a spus: „Din acest motiv, bucuraţi-vă, ceruri şi voi care locuiţi în ele!“ (Revelaţia 12:7–12). Evident, îngerii fideli s-au bucurat foarte mult că, în sfârşit, cerurile au fost curăţate de acei instigatori josnici!

Reflectând asupra acestor detalii necunoscute în general, ajungem în mod clar la concluzia că nu poate exista pace adevărată când fiinţele inteligente nesocotesc legile şi principiile lui Dumnezeu (Isaia 57:20, 21; Ieremia 14:19, 20). În schimb, când toţi ascultă de legea lui Dumnezeu, pacea şi liniştea abundă (Psalmul 119:165; Isaia 48:17, 18). Aşadar, dacă toţi oamenii l-ar iubi şi l-ar asculta pe Dumnezeu şi s-ar iubi unii pe alţii, nu ar fi pământul o locuinţă cu adevărat încântătoare, în care ar abunda fericirea? Biblia răspunde afirmativ la această întrebare!

 Dar ce putem spune despre cei care refuză din egoism să-şi schimbe căile rele? Vor tulbura ei la nesfârşit pacea celor ce vor într-adevăr să facă voinţa lui Dumnezeu? Nu, Dumnezeu a luat măsuri împotriva îngerilor răi din cer şi la fel va proceda şi în cazul oamenilor răi de pe pământ.

Un pământ curăţat

„Cerurile sunt scaunul Meu de domnie şi pământul aşternutul picioarelor Mele“, a spus Dumnezeu (Isaia 66:1). Fiind sfânt în cel mai înalt grad, Dumnezeu nu va permite ca „aşternutul picioarelor“ sale să fie murdărit de răutate la nesfârşit (Isaia 6:1–3; Revelaţia 4:8). Aşa cum a curăţat cerurile de spiritele rele, tot aşa va curăţa şi pământul de toţi oamenii răi, după cum arată următoarele pasaje din Biblie:

„Făcătorii de rele vor fi nimiciţi, dar cei care nădăjduiesc în DOMNUL vor stăpâni pământul“. — Psalmul 37:9.

„Oamenii drepţi vor locui ţara şi oamenii integri vor rămâne în ea; dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.“ — Proverbele 2:21, 22.

„Este drept din partea lui Dumnezeu să-i răsplătească cu necaz pe cei care vă cauzează necaz, dar pe voi care suferiţi necaz, cu uşurare, împreună cu noi la revelarea Domnului Isus din cer cu îngerii săi plini de putere într-un foc arzător, când va aduce răzbunare asupra celor care nu-l cunosc pe Dumnezeu şi a celor care nu ascultă de vestea bună despre Domnul nostru Isus. Aceştia vor suferi pedeapsa judecătorească a distrugerii veşnice dinaintea feţei Domnului şi a gloriei forţei sale.“ — 2 Tesaloniceni 1:6–9.

„Lumea [oamenilor răi] trece, şi pofta ei, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.“ — 1 Ioan 2:17.

Va rămâne pământul un loc paşnic?

Deşi Scripturile arată cu claritate că Dumnezeu nu va tolera la nesfârşit răutatea, cum putem fi siguri că răul, odată eliminat, nu va mai reveni? La urma urmei, după Potopul din zilele lui Noe, răul a ieşit din nou la suprafaţă într-o măsură atât de mare, încât Dumnezeu a trebuit să zădărnicească planurile rele ale oamenilor încurcându-le limba. — Geneza 11:1–8.

Principalul nostru motiv de a avea încredere că răul nu va reveni este acela că pământul nu va mai fi guvernat de oameni, cum s-a întâmplat imediat după Potop, ci de Regatul lui Dumnezeu. Guvernând din cer, acest Regat va fi singurul guvern al pământului (Daniel 2:44; 7:13, 14). El va acţiona cu promptitudine împotriva oricui va încerca să reintroducă răul (Isaia 65:20). De fapt, el îl va distruge în cele din urmă chiar pe iniţiatorul răutăţii — Satan Diavolul — împreună cu demonii, îngerii răi care l-au urmat. — Romani 16:20.

În plus, oamenii nu vor mai avea nici un motiv să se neliniştească cu privire la hrană, la îmbrăcăminte, la adăpost şi la locul de muncă — lipsa acestora determinându-i azi pe unii să ducă o viaţă de delincvenţi. Da, întregul pământ va fi transformat într-un paradis productiv, în care toţi vor avea parte de belşug. — Isaia 65:21–23; Luca 23:43.

Dar ceea ce este şi mai important, Regatul îi va învăţa pe supuşii săi să ducă o viaţă paşnică, ridicându-i în acelaşi timp chiar la perfecţiune umană (Ioan 17:3; Romani 8:21). Apoi, oamenii nu vor mai trebui să lupte împotriva răutăţii şi a tendinţelor păcătoase, ceea ce va face ca ascultarea perfectă de Dumnezeu să fie atât posibilă, cât şi încântătoare, ca în cazul omului perfect Isus (Isaia 11:3). De fapt, Isus i-a rămas loial lui Dumnezeu chiar şi în faţa unor mari tentaţii şi suferinţe — lucruri pe care viaţa în Paradis nu le va cunoaşte nicidecum. — Evrei 7:26.

 De ce merg unii într-adevăr la cer

Totuşi, mulţi cititori ai Bibliei au remarcat cuvintele lui Isus: „În casa Tatălui meu sunt multe lăcaşuri. . . . mă duc să vă pregătesc un loc“ (Ioan 14:2, 3). Nu contrazic aceste cuvinte ideea vieţii veşnice pe un pământ paradiziac?

Aceste învăţături nu sunt contradictorii. De fapt, ele se sprijină reciproc. Mai întâi de toate, Biblia afirmă că numai un număr limitat de creştini fideli — adică 144 000 dintre ei — sunt înălţaţi ca creaturi spirituale pentru a trăi în cer. De ce li se dă această minunată recompensă? Deoarece ei alcătuiesc grupul pe care Ioan  l-a văzut într-o viziune „venind la viaţă şi domnind ca regi cu Cristos o mie de ani“ (Revelaţia 14:1, 3; 20:4–6). În comparaţie cu miliardele de oameni de pe pământ, cei 144 000 sunt într-adevăr o „turmă mică“ (Luca 12:32). Mai mult decât atât, după ce vor fi trecut prin problemele comune oamenilor, asemenea lui Isus, ei vor putea ‘să aibă compătimire pentru slăbiciunile noastre’ când vor supraveghea procesul de reabilitare a oamenilor şi a pământului. — Evrei 4:15.

Pământul — locuinţa eternă a oamenilor

Furnizând jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos, Dumnezeu a început strângerea celor 144 000 cu aproximativ 2 000 de ani în urmă, iar dovezile arată că acest grup este acum complet (Faptele 2:1–4; Galateni 4:4–7). Cu toate acestea, jertfa lui Isus nu a fost numai pentru păcatele celor 144 000, „ci şi pentru ale întregii lumi“ (1 Ioan 2:2). Aşadar, toţi cei ce exercită credinţă în Isus au perspectiva de a trăi veşnic (Ioan 3:16). Cei care dorm în morminte, dar care sunt în memoria lui Dumnezeu, vor fi înviaţi pentru a trăi nu în cer, ci pe un pământ curăţat (Eclesiastul 9:5; Ioan 11:11–13, 25; Faptele 24:15). Ce condiţii îi vor aştepta acolo?

Revelaţia 21:1–4 răspunde spunând: „Iată! Cortul lui Dumnezeu este cu oamenii . . . Şi el va şterge orice lacrimă din ochii lor, şi moartea nu va mai fi; nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile anterioare au trecut“. Imaginaţi-vă: oamenii vor fi eliberaţi de moarte, iar durerea şi strigătul cauzate de ea vor dispărea pentru totdeauna! Scopul iniţial al lui Iehova cu privire la pământ şi oameni va cunoaşte în sfârşit împlinirea sa glorioasă. — Geneza 1:27, 28.

Ce vom alege: viaţa sau moartea?

Lui Adam şi Evei nu li s-a dat niciodată posibilitatea de a alege să meargă la cer. Ei trebuiau să aleagă fie să asculte de Dumnezeu şi să trăiască etern pe un pământ paradiziac, fie să nu asculte de el şi să moară. Din nefericire, ei au ales neascultarea şi, astfel, s-au întors în „ţărâna“ pământului (Geneza 2:16, 17; 3:2–5, 19). Scopul lui Dumnezeu nu a fost niciodată acela ca familia umană, ca întreg, să moară şi să populeze cerul trecând mai întâi prin mormânt. Dumnezeu a creat miriade de îngeri care să trăiască în cer; aceste creaturi spirituale nu sunt oameni decedaţi care au fost înviaţi la viaţă în cer. — Psalmul 104:1, 4; Daniel 7:10.

Ce trebuie să facem pentru a primi binecuvântarea de a trăi pentru totdeauna în Paradis pe pământ? Primul pas este acela de a studia Cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Biblie. „Aceasta înseamnă viaţă veşnică“, a spus Isus într-o rugăciune, „ca ei să asimileze cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi despre acela pe care l-ai trimis tu, Isus Cristos“. — Ioan 17:3.

Punerea în practică a acestei cunoştinţe este un alt pas spre fericirea eternă în Paradis (Iacov 1:22–24). Cei ce trăiesc potrivit Cuvântului lui Dumnezeu au perspectiva de a vedea cu ochii lor împlinirea unor profeţii emoţionante ca aceea consemnată în Isaia 11:9, unde se spune: ‘[Oamenii] nu vor face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt; căci pământul va fi plin de cunoştinţa DOMNULUI, ca fundul mării de apele care-l acoperă’ (sublinierea noastră).

[Notă de subsol]

 [Legenda fotografiilor de la pagina 7]

„Cei drepţi vor stăpâni pământul şi îl vor locui pe vecie.“ — Psalmul 37:29