„Păzeşte poruncile mele şi vei trăi!“

EL ERA tânăr, inteligent, „frumos la statură şi frumos la înfăţişare“. Soţia stăpânului său era senzuală şi îndrăzneaţă. Simţindu-se atrasă într-un mod irezistibil de acest tânăr, ea încerca zilnic să-l seducă. „Într-o zi, când intrase în casă ca să-şi facă lucrul şi când nu era acolo nici unul din oamenii casei, ea l-a apucat de haină, zicând: «Culcă-te cu mine!»“ Dar Iosif, fiul patriarhului Iacov, şi-a lăsat haina şi a fugit de soţia lui Potifar. — Geneza 39:1–12.

Bineînţeles, nu toţi fug de o situaţie în care sunt ispitiţi să comită un păcat. Să luăm, de exemplu, cazul unui tânăr pe care regele Solomon al Israelului antic l-a văzut noaptea pe stradă. După ce a fost sedus de o femeie depravată, „deodată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie“. — Proverbele 7:21, 22.

Creştinii sunt sfătuiţi să ‘fugă de fornicaţie’ (1 Corinteni 6:18). Apostolul Pavel i-a scris următoarele tânărului discipol creştin Timotei: „Fugi de dorinţele proprii tinereţii“ (2 Timotei 2:22). Când ne confruntăm cu situaţii în care am putea fi ispitiţi să comitem fornicaţie, adulter sau alte păcate de ordin moral, şi noi trebuie să fugim cu hotărâre de astfel de lucruri, aşa cum a fugit şi Iosif de soţia lui Potifar. Ce anume ne va ajuta să fim hotărâţi să facem acest lucru? În capitolul 7 al cărţii biblice Proverbele, Solomon ne oferă câteva sfaturi preţioase. El nu numai că vorbeşte despre învăţăturile care ne apără de tertipurile oamenilor imorali, dar şi demască modul lor de acţiune, descriind cu claritate o scenă în care un tânăr este sedus de o femeie depravată.

‘Leagă poruncile mele la degete’

Regele începe cu următorul sfat părintesc: „Fiul meu, păstrează cuvintele mele şi ţine la poruncile mele. Ţine poruncile mele şi vei trăi; păzeşte învăţăturile mele ca lumina ochilor“. — Proverbele 7:1, 2.

Dumnezeu le-a acordat părinţilor, îndeosebi taţilor, responsabilitatea de a-i învăţa pe copiii lor normele lui Dumnezeu cu privire la ce este bine şi ce este rău. Iată ce i-a îndemnat Moise pe taţi: „Poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta; să le întipăreşti fiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula“ (Deuteronomul 6:6, 7). Iar apostolul Pavel a scris: „Voi, taţilor, nu-i iritaţi pe copiii voştri, ci continuaţi să-i creşteţi în disciplina şi normele de gândire ale lui Iehova“ (Efeseni 6:4). Aşadar, instrucţiunile unui părinte, la care copilul trebuie să ţină, sau pe care trebuie să le preţuiască foarte mult, includ, bineînţeles, avertismentele, poruncile şi legile consemnate în Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia.

Educaţia dată de părinţi poate include şi alt gen de instrucţiuni — regulile din cadrul familiei. Acestea sunt spre binele membrilor familiei. Este adevărat, regulile pot varia de la o familie la alta, în funcţie de necesităţi. Totuşi, părinţii au datoria de a decide ce este cel mai bine pentru familia lor, iar regulile pe care le stabilesc sunt, de obicei, o expresie a iubirii şi a grijii lor autentice. Sfatul pe care trebuie să-l urmeze tinerii este de a se conforma acestor reguli şi învăţăturilor scripturale primite de la părinţii lor. Da, aceste instrucţiuni trebuie să fie ca „lumina ochilor“ noştri — să le ocrotim cu cea mai mare grijă. Aşa putem evita efectele fatale ale ignorării normelor lui Iehova şi, astfel, „să trăim“.

 „Leagă . . . [poruncile mele] la degete“, spune Solomon în continuare, „scrie-le pe tăbliţa inimii tale“ (Proverbele 7:3). Aşa cum degetele se află întotdeauna sub privirea noastră şi sunt indispensabile îndeplinirii obiectivelor pe care ni le-am fixat, tot aşa şi lecţiile desprinse în urma unei educaţii bazate pe Scripturi sau dobândirea cunoştinţei biblice trebuie să fie o permanentă aducere-aminte şi un permanent ghid în tot ceea ce facem. Trebuie să le scriem pe tăbliţa inimii noastre, făcându-le o parte componentă a firii noastre.

Având în vedere importanţa înţelepciunii şi a înţelegerii, regele ne îndeamnă: „Zi înţelepciunii: «Tu eşti sora mea!» şi numeşte priceperea [înţelegerea, NW] prietena ta“ (Proverbele 7:4). Înţelepciunea este capacitatea de a folosi corect cunoştinţa furnizată de Dumnezeu. Noi trebuie să iubim înţelepciunea ca pe o soră foarte îndrăgită. Ce este înţelegerea? Este capacitatea de a privi un lucru în profunzimea lui şi de a-i pătrunde semnificaţia sesizând relaţia dintre părţile lui componente şi întreg. Înţelegerea trebuie să ne fie la fel de apropiată ca un prieten intim.

De ce trebuie să aderăm la instruirea scripturală şi să ţinem strâns la înţelepciune şi înţelegere? Ca să ne „ferească de femeia necunoscută, de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare“ (Proverbele 7:5). Într-adevăr, dacă vom proceda astfel, ne vom păzi de căile înşelătoare şi convingătoare ale unei persoane necunoscute, sau străine * — adică ale unei persoane imorale.

Tânărul întâlneşte ‘o femeie şireată’

Regele Israelului descrie apoi o scenă la care a fost el însuşi martor: „De la fereastra casei mele mă uitam printre zăbrele şi am zărit printre cei neîncercaţi, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte. Trecea pe stradă, la colţul unde stătea una dintre aceste străine, şi a apucat calea spre locuinţa ei. Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă“. — Proverbele 7:6–9.

Fereastra de la care se uită Solomon are un grilaj — după cât se pare o structură prevăzută cu zăbrele şi, probabil, sculpturi fin lucrate. Pe măsură ce soarele se îndreaptă spre asfinţit, peste străzi se lasă întunericul nopţii. Solomon vede un tânăr deosebit de vulnerabil. Acesta este fără minte pentru că nu are discernământ, sau o judecată sănătoasă. După cât se pare, el îşi dă seama în ce fel de zonă a intrat şi ce i s-ar putea întâmpla. Se apropie de „colţul“ unde stă ea, pe drumul care duce la locuinţa acesteia. Cine este ea? Ce pune ea la cale?

 Regele, care observă scena, spune în continuare: „Şi iată, i-a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o prostituată şi cu inima şireată. Era bună de gură şi fără astâmpăr [îndărătnică, NW]; picioarele nu-i puteau sta acasă: când pe străzi, când în pieţe, pe la toate colţurile stătea la pândă“. — Proverbele 7:10–12.

Felul în care este îmbrăcată această femeie spune foarte multe despre persoana ei (Geneza 38:14, 15). Ea este îmbrăcată indecent, ca o prostituată. Mai mult decât atât, inima ei este şireată — mintea ei e „înşelătoare“, iar intenţiile ei, „viclene“ (An American Translation; New International Version). Este bună de gură şi îndărătnică, guralivă şi încăpăţânată, gălăgioasă şi refractară, neruşinată şi sfidătoare. În loc să stea acasă, ea preferă să frecventeze locurile publice, stând la pândă la colţurile străzilor ca să-şi prindă prada. Ea aşteaptă pe cineva ca acest tânăr.

O ‘abundenţă a puterii de convingere’

Astfel, acest tânăr întâlneşte o femeie depravată care are un plan viclean. Acest lucru trebuie să-i fi atras atenţia lui Solomon. El spune: „Ea l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat şi, cu o faţă obraznică, i-a zis: «Am cu mine jertfe de mulţumire [comuniune, NW], azi mi-am împlinit promisiunile. De aceea ţi-am ieşit înainte să-ţi caut faţa şi te-am găsit»“. — Proverbele 7:13–15.

Buzele acestei femei sunt ademenitoare. Afişând o faţă obraznică, ea îşi rosteşte vorbele plină de încredere. Cuvintele ei sunt bine gândite pentru a-l seduce pe acest tânăr. Afirmând că a oferit jertfe de comuniune chiar în acea zi şi că şi-a împlinit promisiunile, ea vrea să arate că este dreaptă, lăsând să se înţeleagă că nu are o spiritualitate deficitară. Jertfele de comuniune aduse la templul din Ierusalim constau din carne, făină, ulei şi vin (Leviticul 19:5, 6; 22:21; Numeri 15:8–10). Întrucât cel ce aducea o jertfă de comuniune pentru el şi familia sa putea să ia din aceasta, femeia îi dă de înţeles că are acasă belşug de mâncare şi băutură. Aluzia e clară: Tânărul se va distra de minune acolo. Ea a plecat special de acasă ca să-l caute. Ce impresionant — în caz că cineva ar putea să înghită o astfel de poveste! „Este adevărat că ea a plecat de acasă pentru a căuta pe cineva“, a spus un biblist, „dar a venit ea oare să-l caute chiar pe acest individ? Numai un om nesăbuit — probabil acest tânăr — ar crede-o“.

După ce se face atrăgătoare prin aspectul deosebit al îmbrăcămintei, prin cuvintele ei linguşitoare, prin îmbrăţişările ei şi prin gustul buzelor ei, această femeie seducătoare apelează la simţul olfactiv. Iată ce spune ea: „Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu aşternut de pânzeturi colorate din Egipt; mi-am stropit aşternutul cu smirnă, aloe şi scorţişoară“ (Proverbele 7:16, 17). Ea şi-a pregătit frumos patul cu aşternut de pânzeturi colorate din Egipt, parfumate cu miresme alese de smirnă, aloe şi scorţişoară.

„Vino, să ne îmbătăm de dragoste până dimineaţă“, spune ea în continuare, „să ne desfătăm cu dezmierdări!“ Invitaţia nu este numai pentru o plăcută cină în doi. Ea promite că se vor bucura de intimitate sexuală. Pentru tânărul bărbat, această chemare este aventuroasă şi captivantă! Şi, ca tentaţia să fie şi mai mare, ea adaugă: „Căci soţul meu nu este acasă, a plecat într-o călătorie lungă, a luat cu el sacul cu bani şi se va întoarce acasă în ziua lunii noi“ (Proverbele 7:18–20). Ea îl asigură că vor fi în perfectă siguranţă pentru că soţul ei este plecat într-o călătorie de afaceri şi nu se va întoarce curând. Cât de talentată este ea să ademenească o persoană tânără! „Tot vorbindu-i, ea l-a încântat [prin abundenţa puterii ei de convingere, NW] şi l-a constrâns cu buzele ei ademenitoare“ (Proverbele 7:21). Numai un om de felul lui Iosif putea să reziste unei chemări atât de ademenitoare (Geneza 39:9, 12). Se ridică acest tânăr la nivelul lui Iosif?

 „Ca boul care se duce la măcelărie“

„Deodată a început să meargă după ea“, spune Solomon, „ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb [un nebun, nota de subsol] care aleargă spre cursă, ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa [că îi este în joc chiar sufletul, NW], până ce săgeata îi străpunge ficatul“. — Proverbele 7:22, 23.

Pentru acest tânăr, invitaţia se dovedeşte a fi irezistibilă. Pierzându-şi judecata sănătoasă, el merge după ea „ca boul care se duce la măcelărie“. Aşa cum un om aflat în lanţuri nu poate să scape de pedeapsă, tot aşa tânărul este atras în păcat. El nu vede pericolul decât atunci când „săgeata îi străpunge ficatul“, adică atunci când se alege cu o rană care îi poate cauza moartea. Moartea poate fi fizică în sensul că el se expune la boli transmisibile sexual care sunt mortale. * Rana îi poate cauza, de asemenea, moartea spirituală; „îi este în joc chiar sufletul“. Viaţa şi întreaga lui fiinţă sunt serios afectate, iar el a păcătuit grav împotriva lui Dumnezeu. Astfel, el se aruncă în strânsoarea morţii ca o pasăre într-un laţ!

„Nu te rătăci pe cărările ei“

Trăgând învăţăminte din cele văzute, înţeleptul rege ne îndeamnă: „Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele. Să nu ţi se abată inima spre calea ei, nu te rătăci pe cărările ei. Căci ea a făcut să cadă mulţi răniţi şi cei pe care i-a ucis ea sunt numeroşi. Casa ei este drumul spre Locuinţa Morţilor, coborând spre locaşurile morţii“. — Proverbele 7:24–27.

Evident, sfatul lui Solomon este acela de a fugi de căile ucigătoare ale unei persoane imorale, continuând astfel să ‘trăim’ (Proverbele 7:2). Cât de oportun este acest sfat pentru zilele noastre! Trebuie, bineînţeles, să evităm locurile frecventate de cei ce aşteaptă să-şi prindă prada. De ce să cădem în mrejele lor mergând în astfel de locuri? Într-adevăr, de ce să fim „fără minte“ şi să ne rătăcim pe cărările unei „străine“?

„Femeia străină“ văzută de rege l-a ademenit pe acel tânăr cu invitaţia de a ‘se desfăta cu dezmierdări’. Nu au fost exploataţi în mod asemănător mulţi tineri — îndeosebi fete? Dar să ne gândim la următorul lucru: Când cineva încearcă să vă atragă într-o conduită sexuală greşită, este vorba de iubire adevărată sau de o poftă trupească egoistă? De ce ar forţa-o un bărbat pe femeia pe care o iubeşte cu adevărat să încalce normele dobândite în urma instruirii creştine sau să-şi încalce conştiinţa? „Să nu ţi se abată inima“ spre astfel de căi, îndeamnă Solomon.

Cuvintele unui seducător sunt de obicei ademenitoare şi bine gândite. Ţinând strâns la înţelepciune şi înţelegere, vom putea să le identificăm. Dacă vom ţine cont întotdeauna de poruncile lui Iehova, vom fi ocrotiţi. Aşadar, să ne străduim mereu să ‘ţinem poruncile lui Dumnezeu şi vom trăi’, chiar pentru totdeauna. — 1 Ioan 2:17.

[Note de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 29]

Cum consideraţi regulile fixate de părinţi?

[Legenda fotografiei de la pagina 31]

Respectarea poruncilor lui Dumnezeu înseamnă viaţă