Să stăm în picioare compleţi şi cu o convingere fermă

„O adevărată capodoperă“

ÎNCĂ din perioada de început a istoriei lor moderne, Martorii lui Iehova au fost profund interesaţi de una dintre profeţiile făcute de Isus Cristos: „Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile; şi atunci va veni sfârşitul“ (Matei 24:14). Întrucât anul 1914 — care a marcat începutul „ultimelor zile“ — se apropia, sincerii Studenţi în Biblie au efectuat cu convingere fermă o extraordinară campanie mondială de instruire bazată pe Sfintele Scripturi. — 2 Timotei 3:1.

Ca să-şi atingă obiectivul de a declara vestea bună pe întregul pământ, aceşti slujitori ai lui Iehova au adoptat o metodă nouă, curajoasă şi energică. Pentru a afla mai multe despre această metodă, vă invităm să facem o incursiune în timp.

O nouă modalitate de anunţare a veştii bune

Ne aflăm în ianuarie 1914. Imaginaţi-vă că sunteţi într-o sală din New York, în mijlocul a 5 000 de persoane, iar în sală este întuneric. În faţa voastră este un ecran cinematografic imens. Pe ecran apare un bărbat cărunt, îmbrăcat cu o redingotă. Până acum aţi văzut filme mute, dar iată că acest bărbat vorbeşte şi voi puteţi auzi ce spune. Sunteţi la premiera unei inovaţii tehnice, iar mesajul este unic. Persoana care vorbeşte este Charles Taze Russell, primul preşedinte al Societăţii Watch Tower, iar producţia este „Foto-Drama Creaţiunii“.

Conştient fiind de capacitatea filmelor de a ajunge la inima oamenilor, C. T. Russell a început în 1912 să pregătească „Foto-Drama Creaţiunii“. În cele din urmă, aceasta a ajuns să fie o producţie realizată din diapozitive şi imagini color filmate, sincronizate cu o coloană sonoră, producţie a cărei durată era de opt ore.

Alcătuită din patru părţi, „Foto-Drama Creaţiunii“ le prezenta spectatorilor istoria omenirii de la creaţie până la apogeul scopului lui Iehova Dumnezeu cu privire la pământ şi omenire la sfârşitul Domniei Milenare a lui Cristos. Urmau să treacă ani până când aceeaşi tehnologie avea să fie folosită cu succes pe piaţă. Cu toate acestea, milioane de oameni au vizionat „Foto-Drama Creaţiunii“ gratuit!

Pentru „Foto-Dramă“ au fost pregătite înregistrări muzicale de înaltă calitate, precum şi 96 de discursuri înregistrate pe discuri. Au fost prezentate diapozitive cu opere de artă clasice care ilustrau istoria lumii. De asemenea, a fost necesar să se facă sute de noi picturi şi desene. Unele dintre diapozitivele şi peliculele color au fost pictate manual cu multă migală. Toate acestea au fost făcute în mai multe exemplare, astfel că, în cele din  urmă, au fost pregătite 20 de seturi a câte patru părţi. Acest lucru a făcut posibil ca într-o singură zi să poată fi vizionată o parte a „Foto-Dramei“ în 80 de oraşe!

În culise

Ce anume avea loc în culise în timpul prezentărilor „Foto-Dramei“? „Drama începea cu un film în care apărea fratele Russell“, a spus Alice Hoffman, Studentă în Biblie. „Când el apărea pe ecran şi începea să-şi mişte buzele, simultan era pornit şi un fonograf . . ., iar nouă ne făcea o mare plăcere să-i auzim glasul.“

Vorbind despre fotografia accelerată, Zola Hoffman îşi amintea: „Stăteam acolo cuprinsă de uimire şi mă uitam la filmul care prezenta zilele de creare. Erau prezentaţi crini care se deschideau treptat chiar sub ochii noştri“.

Karl F. Klein, din Corpul de Guvernare al Martorilor lui Iehova, un mare iubitor al muzicii, a spus: „Aceste imagini se derulau pe un fond muzical extraordinar, alcătuit din piese celebre ca Narcis şi Humoresca“.

Au fost şi alte episoade memorabile. „Uneori aveau loc şi incidente comice“, îşi amintea Clayton J. Woodworth jr. „Odată, discul cânta «Fugi în munţii tăi ca o pasăre», iar pe ecran a apărut imaginea unui dinozaur uriaş, un animal antediluvian gigantic!“

Imediat după realizarea „Foto-Dramei Creaţiunii“ propriu-zise au fost pregătite seturi cu „Drama Eureka“ (vezi chenarul). Una dintre versiunile acesteia consta din discuri înregistrate cu discursuri şi muzică. Cealaltă versiune conţinea discuri şi diapozitive. Deşi „Drama Eureka“ nu conţinea filme, ea s-a bucurat de mult succes când a fost prezentată în regiunile mai slab populate.

Un eficient instrument de mărturie

Până la sfârşitul anului 1914, „Foto-Drama“ a fost prezentată în America de Nord, Europa şi Australia în faţa a peste 9 000 000 de persoane. Deşi puţini la număr, Studenţilor în Biblie nu le-a lipsit convingerea fermă de care aveau nevoie ca să declare vestea bună folosindu-se de acest nou mijloc. Ei au contribuit cu bucurie la strângerea de fonduri necesare închirierii unor locuri potrivite pentru aceste prezentări. În acest fel, „Foto-Drama Creaţiunii“ a fost foarte eficientă în ce priveşte familiarizarea spectatorilor cu Cuvântul lui Dumnezeu şi cu scopurile Sale.

Într-o scrisoare adresată lui C. T. Russell, cineva a scris: „Acea primă vizionare a Dramei dumneavoastră a constituit un punct de cotitură în viaţa mea; sau, mai bine zis, un punct de cotitură în ce priveşte cunoştinţele mele despre Biblie“. O altă persoană a spus: „Aproape că fusesem înghiţită de nisipurile mişcătoare ale necredinţei şi cred că am fost salvată de «Foto-Drama Creaţiunii», care a fost prezentată aici vara trecută. . . . Acum am acea pace pe care lumea nu o poate da şi pe care nu aş da-o pe toate bogăţiile ei“.

Demetrius Papageorge, un vechi membru al personalului de la sediul mondial al Societăţii, a spus: „«Foto-Drama» a fost o adevărată capodoperă dacă ne gândim la numărul mic de Studenţi în Biblie şi la micile lor posibilităţi financiare, proporţionale cu numărul lor redus. S-a bucurat într-adevăr de sprijinul spiritului lui Iehova“.

[Chenarul/Ilustraţiile de la paginile 8, 9]

„Drama Eureka“

La opt luni de la premiera „Foto-Dramei“, Societatea a întrevăzut necesitatea de a furniza o altă versiune a acesteia, numită „Drama Eureka“. Deşi „Foto-Drama“ completă continua să fie prezentată în oraşele mari, seturile „Eureka“ transmiteau acelaşi mesaj de bază în zonele rurale. Despre una dintre versiunile „Dramei Eureka“ s-a spus că le dădea „surorilor o excelentă ocazie“ de a predica. De ce? Deoarece cutia cu discurile de fonograf cântărea numai 14 kilograme. Pentru o prezentare trebuia, bineînţeles, să fie cărat şi un fonograf.