Sulurile de la Marea Moartă — De ce ar trebui să ne intereseze?

Înaintea descoperirii Sulurilor de la Marea Moartă, cele mai vechi manuscrise ale Scripturilor ebraice datau aproximativ din secolele al IX-lea şi al X-lea e.n. Puteau fi aceste manuscrise considerate într-adevăr transmiteri fidele ale Cuvântului lui Dumnezeu, de vreme ce redactarea Scripturilor ebraice se încheiase cu mai bine de o mie de ani înainte? Iată ce a spus profesorul Julio Trebolle Barrera, membru al echipei internaţionale de editori ai Sulurilor de la Marea Moartă: „Sulul lui Isaia [de la Qumran] furnizează dovezi incontestabile potrivit cărora textul biblic transmis pe parcursul unei perioade de peste o mie de ani prin intermediul copiştilor iudei este cât se poate de fidel şi de precis“.

SULUL la care a făcut referire Barrera conţine întreaga carte a lui Isaia. Până în prezent, printre cele peste 200 de manuscrise biblice găsite la Qumran au fost identificate fragmente din toate cărţile Scripturilor ebraice, cu excepţia cărţii Estera. Spre deosebire de Sulul lui Isaia, majoritatea sunt reprezentate doar prin fragmente, care conţin mai puţin de o zecime din fiecare carte. Cărţile biblice cu cel mai mare număr de copii găsite la Qumran sunt Psalmii (36 de copii), Deuteronomul (29 de copii) şi Isaia (21 de copii). Acestea sunt şi cărţile cel mai frecvent citate în Scripturile greceşti creştine.

Sulurile sunt o dovadă că Biblia nu a suferit schimbări fundamentale şi, totodată, arată că iudeii din perioada celui de-al doilea templu foloseau într-o oarecare măsură diferite versiuni ale textelor biblice ebraice, fiecare cu propriile ei variaţii. Nu toate sulurile sunt identice cu textul masoretic în ce priveşte redarea sau exprimarea. Unele sunt mai apropiate de versiunea greacă Septuaginta. Mai înainte, erudiţii credeau că deosebirile dintre textul masoretic şi Septuaginta puteau fi consecinţa greşelilor sau chiar rodul imaginaţiei traducătorului. Acum, erudiţii arată că multe dintre aceste deosebiri se datorau, de fapt, variaţiilor din textul ebraic. Aceasta poate explica unele situaţii în care creştinii primitivi citau versete din Scripturile ebraice exprimându-se diferit de textul masoretic. — Exodul 1:5; Faptele 7:14.

Astfel, acest tezaur de suluri şi fragmente biblice furnizează o bază extraordinară pentru studierea modului în care a fost transmis textul biblic ebraic. Sulurile de la Marea Moartă confirmă atât valoarea Septuagintei, cât şi valoarea Pentateuhului samaritean în efectuarea unei analize comparative a textelor. Pentru traducătorii Bibliei, ele constituie încă o sursă cu ajutorul căreia pot analiza eventualele îmbunătăţiri ale textului masoretic. În numeroase situaţii, ele sprijină deciziile luate de Comitetul de Traducere a Bibliei Lumii Noi de a reintroduce numele lui Iehova în locurile în care a fost scos din textul masoretic.

Sulurile care vorbesc despre regulile şi convingerile sectei de la Qumran arată foarte clar că pe timpul lui Isus nu a existat o singură formă de iudaism. Tradiţiile sectei de la Qumran erau diferite  de cele ale fariseilor şi ale saducheilor. Aceste deosebiri au dus, după cât se pare, la retragerea membrilor sectei în pustie. Ei considerau în mod greşit că Isaia 40:3, unde se vorbeşte despre o voce în pustie care netezeşte calea lui Iehova, se împlinea în persoana lor. Câteva fragmente de sul vorbesc despre Mesia, a cărui venire scriitorii o considerau iminentă. Acest aspect prezintă un interes deosebit, deoarece Luca spune că ‘poporul era în aşteptarea’ venirii lui Mesia. — Luca 3:15.

Sulurile de la Marea Moartă ne ajută într-o anumită măsură să înţelegem contextul vieţii iudaice din perioada în care a predicat Isus. Ele furnizează informaţii necesare efectuării unui studiu comparativ al limbii ebraice vechi şi al textului biblic. Cu toate acestea, textul multor Suluri de la Marea Moartă necesită o analiză mai aprofundată. Aşadar, se mai pot obţine şi alte informaţii. Într-adevăr, pe măsură ce înaintăm în secolul al XXI-lea, cea mai mare descoperire arheologică a secolului al XX-lea va continua să-i uimească atât pe erudiţi, cât şi pe cercetătorii Bibliei.

[Provenienţa ilustraţiilor de la pagina 7]

Săpături efectuate la Qumran: Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.; manuscris: Prin amabilitatea The Shrine of the Book, Israel Museum, Ierusalim