Salt la conţinut

Salt la cuprins

Cei ce aleg lumina vor fi salvaţi

Cei ce aleg lumina vor fi salvaţi

Cei ce aleg lumina vor fi salvaţi

„DOMNUL este lumina şi mântuirea mea; de cine să mă tem?“ — PSALMUL 27:1.

1. Ce daruri vitale ne oferă Iehova?

IEHOVA este Izvorul luminii solare, care face posibilă viaţa pe pământ (Geneza 1:2, 14). El este şi Sursa luminii spirituale, care risipeşte întunericul ucigător al lumii lui Satan (Isaia 60:2; 2 Corinteni 4:6; Efeseni 5:8–11; 6:12). Cei ce aleg lumina pot spune la fel ca psalmistul: „DOMNUL este lumina şi mântuirea mea; de cine să mă tem?“ (Psalmul 27:1a). Însă, aşa cum s-a întâmplat şi pe timpul lui Isus, cei ce aleg întunericul nu se pot aştepta decât la o judecată nefavorabilă. — Ioan 1:9–11; 3:19–21, 36.

2. Ce s-a întâmplat în antichitate cu cei ce au respins lumina lui Iehova şi cu cei ce au dat ascultare cuvântului său?

2 Pe timpul lui Isaia, majoritatea membrilor poporului de legământ al lui Iehova au respins lumina. În consecinţă, Isaia a fost martor la distrugerea regatului de nord al lui Israel ca naţiune. De asemenea, în 607 î.e.n., Ierusalimul şi templul lui au fost distruse, iar locuitorii lui Iuda au fost duşi în exil. Însă cei care au dat ascultare cuvântului lui Iehova au fost întăriţi pentru a ţine piept apostaziei ce domnea în acele zile. În legătură cu evenimentul din 607 î.e.n., Iehova promisese că cei ce ascultau de el urmau să supravieţuiască (Ieremia 21:8, 9). În prezent, noi care iubim lumina putem învăţa multe lucruri din ceea ce s-a întâmplat atunci. — Efeseni 5:5.

Cei ce umblă în lumină sunt fericiţi

3. Ce încredere putem avea în prezent, cine este „naţiunea cea dreaptă“ pe care o iubim, şi ce este ‘cetatea tare’ a acestei ‘naţiuni’?

3 „Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mântuirea ca ziduri şi întăritură. Deschideţi porţile, ca să intre poporul cel drept şi credincios [naţiunea cea dreaptă, care păstrează o conduită fidelă, NW]“ (Isaia 26:1, 2). Acestea sunt cuvintele pline de entuziasm ale oamenilor care şi-au pus încrederea în Iehova. Evreii fideli din zilele lui Isaia aveau încredere în Iehova — nu în zeii falşi ai conaţionalilor lor — ca fiind unica Sursă adevărată de siguranţă. În prezent, noi avem aceeaşi încredere. Mai mult decât atât, noi iubim „naţiunea cea dreaptă“ a lui Iehova — „Israelul lui Dumnezeu“ (Galateni 6:16; Matei 21:43). Şi Iehova iubeşte această naţiune datorită conduitei ei fidele. Graţie binecuvântării lui Iehova, Israelul lui Dumnezeu are „o cetate tare“, o organizaţie asemănătoare unei cetăţi, care îl sprijină şi îl ocroteşte.

4. Ce atitudine este bine să cultivăm?

4 Cei ce se află în această „cetate“ sunt pe deplin conştienţi că Iehova ‘va păzi într-o pace constantă înclinaţia care este bine susţinută, pentru că în [Iehova] o persoană este făcută să se încreadă’. Iehova îi sprijină pe cei ce au înclinaţia mentală de a se încrede în el şi de a respecta principiile sale drepte. Astfel, cei fideli din Iuda au dat ascultare următorului îndemn al lui Isaia: „Încredeţi-vă în Iehova pentru totdeauna, deoarece în Iah Iehova este Stânca timpurilor indefinite“ (Isaia 26:3, 4, NW; Psalmii 9:10; 37:3; Proverbele 3:5). Cei care au această atitudine îl consideră pe „Iah Iehova“ singura Stâncă sigură. Ei se bucură de „o pace constantă“ cu el. — Filipeni 1:2; 4:6, 7.

Duşmanii lui Dumnezeu sunt umiliţi

5, 6. a) Cum a fost umilit Babilonul antic? b) În ce fel a fost umilit „Babilonul cel Mare“?

5 Dar cum stau lucrurile dacă cei ce se încred în Iehova trec prin necazuri? Lor nu trebuie să le fie teamă. Iehova permite aceste lucruri pentru un timp, însă, în cele din urmă, el va aduce uşurare, iar cei ce cauzează necazuri vor fi judecaţi de El (2 Tesaloniceni 1:4–7; 2 Timotei 1:8–10). Să analizăm cazul unei ‘cetăţi îngâmfate’. Isaia spune: „[Iehova] a răsturnat pe cei ce locuiau pe înălţimi, El a plecat cetatea îngâmfată; a doborât-o la pământ şi a aruncat-o în ţărână. Ea este călcată în picioare, de picioarele săracilor, sub paşii celor întristaţi“ (Isaia 26:5, 6). Cetatea îngâmfată menţionată aici ar putea fi Babilonul. Acest oraş a chinuit într-adevăr poporul lui Dumnezeu. Însă ce s-a întâmplat cu Babilonul? În 539 î.e.n., el a căzut în mâinile mezilor şi perşilor. Ce înjosire!

6 În zilele noastre, cuvintele profetice ale lui Isaia descriu întocmai ceea ce i se întâmplă ‘Babilonului cel Mare’ începând din 1919. În acel an, această cetate îngâmfată a suferit o prăbuşire umilitoare când a fost obligată să elibereze poporul lui Iehova din captivitatea spirituală (Revelaţia 14:8). Ceea ce s-a întâmplat apoi a fost şi mai umilitor. Micul grup de creştini a început să-l ‘calce în picioare’ pe fostul cotropitor. În 1922, membrii acestui grup au început să anunţe viitorul sfârşit al creştinătăţii, făcând publice cele patru sunete de trompetă îngereşti din Revelaţia 8:7–12 şi cele trei „vai“-uri profeţite în Revelaţia 9:1—​11:15.

„Calea celui drept este netedă“

7. Ce îndrumare primesc cei care vin la lumina lui Iehova, în cine speră ei, şi ce anume preţuiesc?

7 Iehova le oferă salvare celor ce vin la lumina sa şi le îndrumă paşii, aşa cum arată Isaia în continuare: „Calea celui drept este netedă; Tu, cel neprihănit, Tu netezeşti cărarea celui drept. Da, Te aşteptăm, DOAMNE, pe calea judecăţilor Tale [pentru cărarea judecăţilor tale, o, Iehova, noi am sperat în tine, NW]; sufletul nostru suspină după numele Tău şi după amintirea Ta“ (Isaia 26:7, 8). Iehova este un Dumnezeu drept, iar cei ce i se închină trebuie să respecte normele sale drepte. Dacă fac acest lucru, Iehova îi îndrumă, netezindu-le calea. Urmând îndrumarea sa, aceşti oameni blânzi arată că speră în Iehova şi preţuiesc din toată inima numele său — „amintirea“ sa. — Exodul 3:15.

8. Ce atitudine exemplară a manifestat Isaia?

8 Isaia a preţuit numele lui Iehova. Lucrul acesta reiese cu claritate din următoarele cuvinte ale sale: „Sufletul meu Te doreşte noaptea şi duhul meu Te caută cu stăruinţă înăuntrul meu. Căci, când se împlinesc judecăţile Tale pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea“ (Isaia 26:9). Isaia îl dorea pe Iehova cu ‘sufletul său’, cu toată fiinţa sa. Să ni-l imaginăm pe profet profitând de orele liniştite ale nopţii pentru a se ruga lui Iehova, exprimându-şi cele mai tainice gânduri şi căutând cu ardoare îndrumarea divină. Ce exemplu excelent! În plus, observând actele de judecată ale lui Iehova, Isaia a învăţat dreptatea. În această privinţă, el ne aminteşte că este necesar să fim în permanenţă vigilenţi ca să înţelegem voinţa lui Iehova.

Unii aleg întunericul

9, 10. Ce acte de bunătate a înfăptuit Iehova faţă de naţiunea sa infidelă, însă cum au reacţionat membrii ei?

9 Iehova a manifestat o mare bunătate iubitoare faţă de Iuda, însă, din nefericire, nu toţi locuitorii ei au fost recunoscători. Deseori, majoritatea au ales calea răzvrătirii şi a apostaziei în loc să aleagă lumina adevărului de la Iehova. Isaia a spus: „Dacă ierţi pe cel rău, el nu învaţă dreptatea, se dedă la rău în ţara dreptăţii şi nu caută măreţia DOMNULUI“. — Isaia 26:10.

10 Pe timpul lui Isaia, când Iehova a ocrotit naţiunea lui Iuda de duşmani, majoritatea membrilor ei nu au vrut să recunoască acest lucru. Când a binecuvântat-o cu pacea sa, naţiunea nu a manifestat nici un pic de recunoştinţă. Ca urmare, Iehova i-a lăsat pe iudei să slujească ‘altor stăpâni’, permiţând, în cele din urmă, să fie duşi în captivitate în Babilon în 607 î.e.n. (Isaia 26:11–13). Cu toate acestea, după un timp, o rămăşiţă purificată a naţiunii s-a întors în patria ei.

11, 12. a) Ce îi aştepta pe cotropitorii lui Iuda? b) Ce perspective au avut din 1919 foştii cotropitori ai slujitorilor unşi ai lui Iehova?

11 Ce putem spune despre cotropitorii lui Iuda? Isaia dă următorul răspuns profetic: „Acei care sunt morţi acum nu vor mai trăi; sunt nişte umbre [neputincioşi în moarte, NW] şi nu se vor mai scula; căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit şi le-ai şters amintirea“ (Isaia 26:14). Da, după căderea sa în anul 539 î.e.n., Babilonul nu a mai avut nici un viitor. Cu timpul, oraşul avea să dispară. El urma să fie „neputincios în moarte“, iar imperiul său uriaş urma să fie îngropat în analele istoriei. Iată un avertisment pentru cei ce îşi pun speranţa în oamenii puternici ai acestei lumi!

12 Unele elemente ale acestei profeţii au avut o împlinire când Dumnezeu a permis ca slujitorii săi unşi să fie duşi în captivitate spirituală în anul 1918 şi apoi când i-a eliberat în 1919. De atunci încoace, perspectivele foştilor lor cotropitori, în special ale creştinătăţii, au fost sumbre. Însă binecuvântările rezervate poporului lui Iehova au fost cu adevărat bogate.

„Tu ai înmulţit poporul“

13, 14. De ce binecuvântări bogate se bucură din 1919 slujitorii unşi ai lui Iehova?

13 În 1919, Dumnezeu a binecuvântat căinţa sinceră a slujitorilor săi unşi şi a făcut ca numărul lor să crească. Mai întâi s-a acordat atenţie strângerii rămăşiţei Israelului lui Dumnezeu, iar apoi a început să fie adunată o „mare mulţime“ de „alte oi“ (Revelaţia 7:9; Ioan 10:16). Aceste binecuvântări au fost prezise în profeţia lui Isaia: „Tu ai înmulţit poporul, DOAMNE! Ai înmulţit poporul, Ţi-ai arătat slava; ai întins toate hotarele ţării. DOAMNE, ei Te-au căutat în strâmtorare; au început să şoptească rugăciuni când i-ai pedepsit“. — Isaia 26:15, 16.

14 Astăzi, hotarele Israelului lui Dumnezeu s-au întins pe tot pământul, iar marea mulţime care a fost adăugată este alcătuită în prezent din aproximativ şase milioane de persoane care participă cu entuziasm la lucrarea de predicare a veştii bune (Matei 24:14). Ce binecuvântare de la Iehova! Şi ce glorie aduce acest lucru numelui său! Numele lui Iehova este făcut cunoscut astăzi în 235 de ţări — o minunată împlinire a promisiunii sale.

15. Ce înviere simbolică a avut loc în 1919?

15 Naţiunea lui Iuda avea nevoie de ajutorul lui Iehova pentru a scăpa de captivitatea babiloniană. Membrii ei nu puteau obţine eliberarea prin propriile puteri (Isaia 26:17, 18). În mod asemănător, eliberarea Israelului lui Dumnezeu în 1919 a fost o dovadă a sprijinului acordat de Iehova. Fără ajutorul lui, eliberarea nu ar fi putut avea loc. Iar schimbarea situaţiei Israelului lui Dumnezeu a fost atât de uimitoare, încât Isaia o aseamănă cu o înviere: „Morţii Tăi vor trăi, trupurile mele moarte se vor trezi. Treziţi-vă şi cântaţi, cei care locuiţi în ţărână! Căci roua Ta este o rouă a luminilor şi pământul va scoate iarăşi afară pe cei morţi [va da naştere chiar celor ce sunt neputincioşi în moarte, NW]“ (Isaia 26:19; Revelaţia 11:7–11). Într-adevăr, aceştia care erau neputincioşi în moarte urmau să fie născuţi din nou, ca să spunem aşa, pentru a-şi relua activitatea!

Ocrotire în timpuri periculoase

16, 17. a) Ce au trebuit să facă iudeii în anul 539 î.e.n. pentru a supravieţui căderii Babilonului? b) După cât se pare, ce sunt în prezent ‘camerele interioare’, şi ce foloase ne aduc ele?

16 Slujitorii lui Iehova au întotdeauna nevoie de ocrotirea sa. În curând însă, Iehova îşi va întinde pentru ultima dată mâna împotriva lumii lui Satan, iar închinătorii Săi vor avea nevoie de ajutorul Său mai mult ca oricând (1 Ioan 5:19). Referitor la acel timp periculos, Iehova ne avertizează astfel: „«Vino, poporul meu, intră în cămările tale [camerele tale interioare, NW] şi încuie uşa după tine; ascunde-te câteva clipe, până va trece mânia!» Căci iată, DOMNUL iese din locuinţa Lui ca să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pământului; şi pământul va da sângele pe faţă şi nu îi va mai acoperi pe cei ucişi“ (Isaia 26:20, 21; Ţefania 1:14). Acest avertisment le-a arătat iudeilor cum puteau supravieţui căderii Babilonului în anul 539 î.e.n. Cei care au dat ascultare avertismentului au stat în casele lor şi, astfel, nu au căzut victime soldaţilor cuceritori ce mărşăluiau pe străzi.

17 Astăzi, ‘camerele interioare’ din această profeţie ilustrează, probabil, zecile de mii de congregaţii ale poporului lui Iehova din întreaga lume. Aceste congregaţii sunt o ocrotire chiar şi acum. Ele sunt un loc unde creştinii găsesc siguranţă în mijlocul fraţilor lor, beneficiind de grija iubitoare a bătrânilor (Isaia 32:1, 2; Evrei 10:24, 25). Acest lucru devine şi mai evident dacă ne gândim că sfârşitul actualului sistem de lucruri este aproape şi că supravieţuirea va depinde de ascultare. — Ţefania 2:3.

18. Cum va ucide Iehova în curând „balaurul de lângă mare“?

18 Referitor la acel timp, Isaia profeţeşte următoarele: „În ziua aceea DOMNUL va lovi cu sabia Lui cea aspră, mare şi puternică, leviatanul, şarpele fugar şi leviatanul, şarpele inelat şi va ucide balaurul de lângă mare“ (Isaia 27:1). Cine este „leviatanul“ modern? Se pare că este „şarpele originar“, Satan însuşi, împreună cu sistemul lui de lucruri rău, pe care îl foloseşte pentru a purta război împotriva Israelului lui Dumnezeu (Revelaţia 12:9, 10, 17; 13:14, 16, 17). În 1919, leviatanul a pierdut controlul asupra poporului lui Dumnezeu. În viitor, el va dispărea complet (Revelaţia 19:19–21; 20:1–3, 10). Astfel, Iehova va „ucide balaurul de lângă mare“. Până atunci, nimic din ce va încerca leviatanul să facă împotriva poporului lui Iehova nu va avea un succes de durată (Isaia 54:17). Cât de încurajatoare este această asigurare!

„O vie de vin spumos“

19. Care este în prezent situaţia rămăşiţei?

19 Nu-i aşa că avem toate motivele să ne bucurăm având în vedere toată această lumină furnizată de Iehova? Cu siguranţă! Isaia face o minunată descriere a bucuriei poporului lui Iehova spunând: „În ziua aceea, cântaţi viei celei mai alese: «[O vie de vin spumos!, NW] Eu, DOMNUL, sunt Păzitorul ei, Eu o ud în fiecare clipă; Eu o păzesc zi şi noapte ca să n-o vatăme nimeni»“ (Isaia 27:2, 3). Iehova are grijă de ‘via’ sa, rămăşiţa Israelului lui Dumnezeu, şi de asociaţii ei conştiincioşi (Ioan 15:1–8). Acest lucru aduce roade care glorifică numele său şi le produc o mare bucurie slujitorilor săi de pe pământ.

20. Cum ocroteşte Iehova congregaţia creştină?

20 Suntem bucuroşi că mânia pe care Iehova a simţit-o mai înainte faţă de slujitorii săi unşi — în urma căreia a permis ca ei să fie duşi în captivitate spirituală în 1918 — a încetat. Iehova însuşi spune: „Nu simt furie. Cine îmi va da tufe de spini şi buruieni în luptă? Voi călca peste ele. Le voi da foc în acelaşi timp. Astfel, să se prindă de fortăreaţa mea, să facă pace cu mine; să facă pace cu mine“ (Isaia 27:4, 5, NW). Dorind ca viţele sale să continue să producă din belşug „vin spumos“, Iehova distruge, sau mistuie, orice influenţă asemănătoare unei buruieni care le-ar putea corupe. Deci nimeni să nu pună în pericol bunăstarea congregaţiei creştine! Dimpotrivă, fie ca toţi să ‘se prindă de fortăreaţa lui Iehova’, urmărind să primească favoarea şi protecţia sa. Procedând astfel, noi facem pace cu Dumnezeu — lucru care este atât de important, încât Isaia îl menţionează de două ori. — Psalmul 85:1, 2, 8; Romani 5:1.

21. În ce sens a fost umplută lumea cu ‘roade’?

21 Binecuvântările nu se opresc aici: „De atunci înainte Iacov va prinde rădăcină, Israel va înflori şi va înmuguri şi va umple lumea cu roadele lui“ (Isaia 27:6). Acest verset se împlineşte din 1919, ca dovadă extraordinară a puterii lui Iehova. Creştinii unşi au umplut pământul cu ‘roade’, hrană spirituală nutritivă. În mijlocul unei lumi corupte, aceşti creştini respectă cu bucurie înaltele norme ale lui Dumnezeu. Şi Iehova continuă să-i binecuvânteze dându-le creştere. Ca urmare a acestui fapt, milioanele de însoţitori ai lor, alte oi, „zi şi noapte îi aduc [lui Dumnezeu] un serviciu sacru“ (Revelaţia 7:15). Să nu pierdem niciodată din vedere marele privilegiu pe care îl avem de a beneficia de aceste ‘roade’ şi de a le împărţi cu alţii!

22. De ce binecuvântări au parte cei ce primesc lumina?

22 Nu suntem recunoscători pentru faptul că, în aceste timpuri critice, când întunericul acoperă pământul şi negură mare popoarele, Iehova revarsă lumină spirituală peste poporul său (Isaia 60:2; Romani 2:19; 13:12)? Pentru toţi cei ce o primesc, această lumină înseamnă pacea minţii şi bucurie în prezent, ba chiar viaţă veşnică în viitor. Noi care iubim lumina avem, aşadar, motive întemeiate să îl lăudăm pe Iehova din adâncul inimii, spunând la fel ca psalmistul: „DOMNUL este tăria [fortăreaţa, NW] vieţii mele; de cine să-mi fie frică? Nădăjduieşte în DOMNUL! Fii tare, încurajează-ţi inima şi nădăjduieşte în DOMNUL!“ — Psalmul 27:1b, 14.

Vă amintiţi?

• Ce viitor au cei care persecută poporul lui Iehova?

• Ce creştere este profeţită în Isaia?

• În ce ‘camere interioare’ trebuie să rămânem, şi de ce?

• În ce fel îi aduce laude lui Iehova situaţia poporului său?

[Întrebări de studiu]

[Chenarul de la pagina 22]

O NOUĂ PUBLICAŢIE

Majoritatea informaţiilor prezentate în aceste două articole de studiu au fost expuse într-o cuvântare din programul congresului de district pe 2000. Spre sfârşitul cuvântării a fost lansată o nouă publicaţie, intitulată Profeţia lui Isaia — lumină pentru întreaga omenire, volumul I. Această carte de 416 pagini conţine o analiză verset cu verset a primelor 40 de capitole ale cărţii Isaia.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

În ‘cetatea tare’ a lui Iehova, organizaţia sa, pot intra numai oamenii drepţi

[Legenda ilustraţiei de la pagina 19]

Isaia l-a căutat pe Iehova „noaptea“

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

Iehova îşi ocroteşte ‘via’ şi o face roditoare