Chiril şi Metodiu — traducători ai Bibliei şi creatori ai unui alfabet

„Neamul nostru este botezat, şi totuşi nu avem nici un învăţător. Nu ştim nici greacă, nici latină. . . . Nu înţelegem nici slovele, nici tâlcul lor; aşa că trimiteţi-ne învăţători care ştiu să propovăduiască Scripturile şi să le tâlcuiască.“ — Rostislav, prinţ de Moravia, 862 e.n.

AZI, cei peste 435 de milioane de oameni care vorbesc limbi de origine slavă au acces la o traducere a Bibliei în limba lor maternă. * Dintre aceştia, 360 de milioane folosesc alfabetul chirilic. Totuşi, cu 12 secole în urmă, nici unul dintre dialectele strămoşilor lor nu se scria şi nu avea un alfabet. Cei ce au contribuit la îndreptarea acestei situaţii au fost Chiril şi Metodiu, doi fraţi de sânge. Oamenii care iubesc Cuvântul lui Dumnezeu vor constata că eforturile îndrăzneţe şi inovatoare ale acestor doi fraţi alcătuiesc un capitol captivant din istoria păstrării şi răspândirii Bibliei. Cine au fost aceşti bărbaţi şi ce obstacole au întâmpinat ei?

„Filozoful“ şi magistratul

Chiril (827–869 e.n., după numele original Constantin) şi Metodiu (825–885 e.n.) s-au născut într-o familie aristocrată din Tesalonic (Grecia). Pe atunci, Tesalonicul era un oraş bilingv; locuitorii lui vorbeau greaca şi o anumită fază slavă. Numărul mare de slavi, precum şi legăturile strânse dintre locuitorii acestui oraş şi comunităţile slave din împrejurimi le-au permis, după cât se pare, lui Chiril şi lui Metodiu să dobândească cunoştinţe temeinice despre limba slavilor din sud. Un biograf al lui Metodiu chiar menţionează că mama lor era de origine slavă.

După moartea tatălui său, Chiril s-a mutat la Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin. Acolo a studiat la universitatea imperială şi a stat în compania unor distinşi profesori. A fost bibliotecar la Hagia Sofia, cea mai renumită biserică din Orient, iar mai târziu, profesor de filozofie. De fapt, datorită lucrărilor sale filozofice, Chiril a fost numit Filozoful.

Între timp, Metodiu a urmat aceeaşi carieră ca şi tatăl său, şi anume administraţia politică. A fost ridicat la rangul de arhonte (magistrat) într-o regiune bizantină din apropierea graniţei în care locuiau mulţi slavi. Cu toate acestea, Metodiu s-a retras la o mănăstire din Bitinia (Asia Mică), unde i s-a alăturat şi Chiril în 855 e.n.

 În 860 e.n., patriarhul Constantinopolului i-a trimis pe cei doi fraţi într-o misiune în străinătate. Ei au fost trimişi la chazari, o comunitate situată la nord-est de Marea Neagră, ai cărei membri încă ezitau în alegerea lor între islamism, iudaism şi creştinism. În drum spre acest loc, Chiril a rămas un timp la Chersonese, în Crimeea. Unii erudiţi sunt de părere că aici ar fi învăţat Chiril ebraica şi samariteana şi că ar fi tradus o gramatică ebraică în limba chazarilor.

O chemare din Moravia

În 862 e.n., Rostislav, prinţ de Moravia (actualmente estul Cehiei, vestul Slovaciei şi vestul Ungariei), i-a adresat împăratului bizantin Mihail al III-lea cererea consemnată în paragraful introductiv: de a trimite învăţători ai Scripturilor. Vorbitorilor de limbă slavă din Moravia li se prezentaseră deja învăţăturile bisericeşti de către misionarii din regatul franc oriental (actualmente Germania şi Austria). Totuşi, Rostislav era preocupat de influenţa politică şi ecleziastică a triburilor germanice. El spera că legăturile religioase cu Constantinopolul vor contribui la păstrarea autonomiei politice şi religioase a naţiunii.

Împăratul a decis să-i trimită pe Chiril şi pe Metodiu la Moravia. Din punct de vedere educaţional şi lingvistic, cei doi fraţi de sânge erau bine echipaţi pentru această misiune. Un biograf din secolul al IX-lea ne spune că împăratul, cerându-le insistent să meargă la Moravia, le-a spus: „Amândoi sunteţi originari din Tesalonic şi toţi tesalonicenii vorbesc slava pură“.

Naşterea unui alfabet şi a unei traduceri a Bibliei

Pe parcursul lunilor dinaintea plecării lor, Chiril s-a pregătit pentru misiune elaborând un alfabet pentru vorbitorii de limbă slavă. Despre Chiril se spune că era un bun fonetician. Astfel, folosind literele greceşti şi ebraice, el a încercat să marcheze grafic fiecare sunet al limbii slave * printr-o literă. Unii cercetători cred că Chiril petrecuse deja câţiva ani buni pregătind acest alfabet. În plus, nu se ştie încă cu exactitate care a fost forma alfabetului creat de Chiril. — Vezi chenarul „Chirilic sau glagolitic?“.

În acelaşi timp, Chiril a pus bazele unui program rapid de traducere a Bibliei. Se spune că primele cuvinte pe care le-a tradus din greacă în slavă folosind noul alfabet au fost cuvintele introductive din Evanghelia după Ioan: „La început era Cuvântul . . .“. În continuare,  Chiril a tradus cele patru evanghelii, scrisorile lui Pavel şi cartea Psalmii.

Dar a muncit el singur? După toate probabilităţile, Chiril a fost ajutat de Metodiu. În plus, în cartea The Cambridge Medieval History se spune: „E lesne de înţeles că [Chiril] a fost ajutat de alţii, care trebuie să fi fost în primul rând de origine slavă, instruiţi în limba greacă. Dacă examinăm cele mai vechi traduceri, . . . avem cea mai vie dovadă a unui simţ al limbii slave cât se poate de dezvoltat, care trebuie atribuit colaboratorilor [lui Chiril], ei înşişi slavi“. Restul Bibliei a fost tradus ulterior de Metodiu, după cum vom vedea în continuare.

„Ca nişte ulii asupra prăzii“

În 863 e.n., Chiril şi Metodiu şi-au început misiunea în Moravia, unde au fost primiţi cu căldură. Munca lor includea predarea noului alfabet la un grup de localnici şi, totodată, traducerea textelor biblice şi liturgice.

Această muncă nu a fost uşoară. Preoţii franci din Moravia s-au opus cu înverşunare folosirii limbii slave. Ei susţineau o teorie trilingvă, afirmând că numai latina, greaca şi ebraica erau acceptate în închinare. În speranţa că vor primi sprijinul papei în ce priveşte folosirea alfabetului nou-creat, în 867 e.n. cei doi fraţi au plecat la Roma.

În drum spre Roma, la Veneţia, Chiril şi Metodiu au avut o altă întrevedere cu un grup de preoţi latini susţinători ai teoriei trilingve. Un biograf medieval al lui Chiril ne spune că episcopii, preoţii şi călugării locali s-au năpustit asupra lui Chiril „ca nişte ulii asupra prăzii“. Consemnarea spune că Chiril a replicat citând 1 Corinteni 14:8, 9: „Căci, într-adevăr, dacă trompeta dă un semnal neclar, cine se va pregăti pentru bătălie? Tot aşa şi voi, dacă prin intermediul limbii nu pronunţaţi vorbe uşor de înţeles, cum se va şti ce se spune? De fapt, veţi vorbi în vânt“.

Când cei doi fraţi au ajuns în cele din urmă la Roma, papa Adrian al II-lea le-a acordat permisiunea de a folosi limba slavă. La câteva luni după aceea, în timp ce erau încă la Roma, Chiril s-a îmbolnăvit grav. În mai puţin de două luni, la vârsta de 42 de ani, Chiril a murit.

Papa Adrian al II-lea l-a încurajat pe Metodiu să se întoarcă să lucreze în Moravia şi în împrejurimile oraşului Nitra, aflat pe teritoriul cunoscut azi ca Slovacia. Dorind să-şi întărească influenţa asupra acestei regiuni, papa i-a dat lui Metodiu scrisori prin care arăta că era de acord cu folosirea limbii slave şi l-a numit pe Metodiu arhiepiscop. Totuşi, în 870 e.n., episcopul franc Hermanrich, ajutat de prinţul Svatopluk al Nitrei, l-a arestat pe Metodiu. Acesta din urmă a fost întemniţat doi ani şi jumătate într-o mănăstire din sud-estul Germaniei. În cele din urmă, papa Ioan al VIII-lea, succesorul lui Adrian al II-lea, a ordonat eliberarea lui Metodiu, l-a restabilit în dieceza din care făcuse parte şi a reiterat sprijinul papal în privinţa folosirii limbii slave în închinare.

Însă opoziţia din partea preoţilor franci a continuat. Metodiu s-a apărat cu succes împotriva acuzaţiilor de erezie şi, în cele din urmă, a obţinut din partea papei Ioan al VIII-lea o bulă care autoriza în mod clar folosirea limbii slave în biserică. Aşa cum a afirmat actualul papă, Ioan Paul al II-lea, viaţa lui Metodiu s-a derulat „printre călătorii, privaţiuni, suferinţe, ostilităţi şi persecuţii . . . şi a inclus chiar şi o perioadă grea de detenţie“. În mod paradoxal, toate acestea au fost cauzate de episcopii şi prinţii care priveau cu ochi buni Roma.

Biblia este tradusă în întregime

În pofida opoziţiei implacabile, Metodiu, ajutat de câţiva stenodactilografi, a terminat de tradus în slavă restul Bibliei. Se spune că ar fi realizat această muncă titanică în doar opt luni. Cu toate acestea, el nu a tradus cărţile apocrife ale Macabeilor.

Azi nu este uşor de evaluat cu exactitate calitatea traducerii realizate de Chiril şi Metodiu. În prezent există doar câteva copii ale manuscriselor, copii ce datează dintr-o perioadă apropiată celei în care s-a realizat traducerea iniţială. Examinând  aceste exemplare rare, lingviştii au constatat că traducerea este exactă şi naturală. În lucrarea Our Slavic Bible se spune că cei doi fraţi „au trebuit să creeze multe cuvinte şi expresii . . . Şi au făcut aceasta cu o precizie uluitoare, oferind limbii slave un vocabular de o expresivitate fără precedent“.

O moştenire durabilă

După moartea lui Metodiu, survenită în 885 e.n., discipolii săi au fost expulzaţi din Moravia de împotrivitorii lor franci. Ei s-au refugiat în Boemia, în sudul Poloniei şi în Bulgaria. Astfel, lucrarea lui Chiril şi a lui Metodiu a fost continuată şi, de fapt, răspândită. Limba slavă, căreia cei doi fraţi i-au dat o formă scrisă şi permanentă, a înflorit, s-a dezvoltat şi, ulterior, s-a diversificat. În prezent, familia slavă include 13 limbi şi numeroase dialecte.

În plus, eforturile îndrăzneţe ale lui Chiril şi Metodiu de a traduce Biblia au dat roade sub forma diferitelor traduceri în slavă ale Scripturilor, traduceri pe care le avem la dispoziţie azi. Milioane de oameni care vorbesc aceste limbi trag foloase din faptul că au Cuvântul lui Dumnezeu în propria lor limbă. În pofida opoziţiei crunte, cât de adevărate sunt următoarele cuvinte: „Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pentru totdeauna“! — Isaia 40:8.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 29]

Chirilic sau glagolitic?

Structura alfabetului creat de Chiril a dat naştere la numeroase polemici, întrucât lingviştii nu sunt siguri ce fel de alfabet a fost acesta. Alfabetul numit chirilic se bazează în mare măsură pe alfabetul grecesc, având în plus cel puţin doisprezece litere inventate de Chiril pentru a reprezenta grafic sunetele slave inexistente în greacă. Unele dintre primele manuscrise slave folosesc totuşi un alfabet cu totul diferit, cunoscut sub numele de glagolitic, acesta fiind, după părerea multor erudiţi, alfabetul creat de Chiril. După cât se pare, câteva dintre literele glagolitice se bazează pe alfabetul grecesc sau ebraic cu minuscule. Unele se pare că provin din semnele diacritice medievale, totuşi majoritatea sunt creaţii originale şi complexe. Alfabetul glagolitic pare a fi o creaţie extraordinară şi originală. Cu toate acestea, alfabetul chirilic se află la baza alfabetului limbilor rusă, ucraineană, sârbă, bulgară şi macedoneană din prezent, fără a mai pune la socoteală alte 22 de limbi, dintre care unele nu sunt de origine slavă.

[Artwork — caractere chirilice şi glagolitice]

[Harta de la pagina 31]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Marea Baltică

(Polonia)

Boemia (Cehia)

Moravia (estul Cehiei, vestul Slovaciei, vestul Ungariei)

Nitra

REGATUL FRANC ORIENTAL (Germania & Austria)

ITALIA

Veneţia

Roma

Marea Mediterană

BULGARIA

GRECIA

Tesalonic

(Crimeea)

Marea Neagră

Bitinia

Constantinopol (Istanbul)

[Legenda ilustraţiei de la pagina 31]

O Biblie în limba slavă, scrisă în 1581 în alfabetul chirilic

[Provenienţa ilustraţiei]

Biblie: Narodna in univerzitetna knjiz̆nica-Slovenija-Ljubljana