Învierea lui Isus este contestată

„Vă spun cu mâna pe inimă că, deşi suntem absolut siguri că Isus a existat . . ., nu putem spune cu aceeaşi certitudine că ştim că a fost sculat din morţi de Dumnezeu.“ Aceste cuvinte aparţin înaltului prelat al Bisericii Anglicane, arhiepiscopul de Canterbury.

APOSTOLUL creştin Pavel nu a avut astfel de îndoieli. În capitolul 15 al primei sale scrisori inspirate, adresate colaboratorilor creştini din Corintul antic, Pavel a scris: „Căci v-am transmis, printre primele lucruri, ceea ce am primit şi eu: că Cristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor; şi că a fost înmormântat, da, că a fost sculat din morţi a treia zi, potrivit Scripturilor“. — 1 Corinteni 15:3, 4.

Credinţa în învierea lui Isus Cristos a fost cea care i-a impulsionat pe discipolii săi să predice evanghelia de la un capăt la celălalt al lumii greco-romane — „în toată creaţia de sub cer“ (Coloseni 1:23). De fapt, învierea lui Isus este însuşi fundamentul credinţei creştine.

Totuşi, chiar de la început, învierea lui Isus a fost privită de mulţi cu scepticism. Iudeii, în general, considerau o blasfemie faptul că discipolii lui Isus pretindeau că acel om ţintuit pe stâlp era Mesia, iar, pentru majoritatea grecilor instruiţi, care credeau în nemurirea sufletului, însăşi ideea unei învieri le stârnea repulsie. — Faptele 17:32–34.

Sceptici moderni

În ultimii ani, unii erudiţi ce se pretind creştini au publicat cărţi şi articole în care îşi exprimă îndoiala cu privire la învierea lui Isus, considerând-o ficţiune, şi au stârnit discuţii aprinse pe marginea acestui subiect. În cadrul cercetărilor referitoare la „personajul istoric Isus“, diverşi erudiţi susţin că relatările evanghelice care vorbesc despre mormântul gol şi despre apariţiile lui Isus de după învierea sa sunt pură ficţiune, plăsmuită cu mult timp după moartea lui pentru a sprijini afirmaţiile referitoare la puterile lui supranaturale.

Să analizăm, de exemplu, opinia eruditului german Gerd Lüdemann, profesor specialist în Noul Testament şi autorul cărţii What Really Happened to Jesus — A Historical Approach to the Resurrection (Ce s-a întâmplat în realitate cu Isus — o abordare istorică a învierii). El susţine că învierea lui Isus este „o formulă fără nici un temei“ care trebuie respinsă de toţi cei ce împărtăşesc un „punct de vedere ştiinţific asupra omenirii“.

 Profesorul Lüdemann consideră că înviatul Cristos care i s-a arătat apostolului Petru a fost, de fapt, o viziune pe care Petru a avut-o din cauza suferinţei extreme şi a sentimentului de vinovăţie rezultat în urma faptului că îl renegase pe Isus. În opinia lui Lüdemann, apariţia lui Isus, cu o anumită ocazie, înaintea a peste 500 de credincioşi a fost un exemplu de „extaz în masă“ (1 Corinteni 15:5, 6). Pe scurt, mulţi erudiţi rezumă relatările biblice despre înviatul Isus la o serie de evenimente subiective care au generat în discipoli mult zel şi un reînnoit sentiment de încredere în sine în privinţa lucrurilor spirituale.

Bineînţeles, pe mulţi prea puţin îi interesează disputele dintre erudiţi. Totuşi, pe toţi ar trebui să ne intereseze o analiză asupra învierii lui Isus. De ce? Deoarece, pe de o parte, dacă el nu a fost înviat, înseamnă că creştinismul are un fundament fals şi, pe de alta, dacă învierea lui Isus este într-adevăr un fapt istoric, atunci creştinismul se bazează pe adevăr fiind, astfel, confirmate nu numai afirmaţiile lui Cristos, ci şi promisiunile sale. Mai mult decât atât, dacă există înviere, moartea nu este marele biruitor, ci un duşman care poate fi biruit. — 1 Corinteni 15:56.

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 3]

Din Self-Pronouncing Edition of the Holy Bible, care cuprinde King James Version şi Revised Version