Să ieşim învingători în lupta împotriva slăbiciunii umane
Să ieşim învingători în lupta împotriva slăbiciunii umane
„A îndrepta mintea spre carne înseamnă moarte.“ — ROMANI 8:6.
1. Cum consideră unii corpul uman, şi ce întrebare merită să analizăm?
„TE VOI lăuda că m-ai făcut într-un mod înfricoşător şi admirabil“ (Psalmul 139:14). Aşa a cântat psalmistul David în timp ce medita la una dintre lucrările lui Iehova — corpul uman. În contrast cu această laudă binemeritată, unii învăţători religioşi consideră corpul uman sălaşul şi instrumentul păcatului. Corpul a fost numit „veşmântul ignoranţei, rădăcina viciului, cătuşele corupţiei, cuşca întunericului, cadavrul viu şi cadavrul ambulant“. Este adevărat că apostolul Pavel a spus: „În carnea mea, nu locuieşte nimic bun“ (Romani 7:18). Dar înseamnă aceasta că noi suntem prinşi într-un corp păcătos ca într-o capcană, fără nici o şansă de scăpare?
2. a) Ce înseamnă „a îndrepta mintea spre carne“? b) Ce conflict între „carne“ şi „spirit“ are loc în oamenii care doresc să-i fie plăcuţi lui Dumnezeu?
2 Scripturile numesc uneori corpul uman „carne“ (1 Împăraţi 21:27, NW). Ele folosesc termenul „carne“ şi cu referire la omul imperfect, ca descendent păcătos al răzvrătitului Adam (Efeseni 2:3; Psalmul 51:5; Romani 5:12). Moştenirea adamică a generat ‘slăbiciunea cărnii’ (Romani 6:19). Iar Pavel a dat următorul avertisment: „A îndrepta mintea spre carne înseamnă moarte“ (Romani 8:6). „A îndrepta mintea spre carne“ înseamnă a fi stăpânit şi motivat de dorinţele cărnii decăzute (1 Ioan 2:16). Aşadar, dacă încercăm să-i fim plăcuţi lui Dumnezeu, în noi se va da o luptă permanentă între spiritualitate şi natura păcătoasă, care exercită încontinuu presiuni asupra noastră ca să efectuăm „lucrările cărnii“ (Galateni 5:17–23; 1 Petru 2:11). După ce a descris acest conflict dureros din interiorul său, Pavel a exclamat: „Om mizerabil ce sunt! Cine mă va scăpa de corpul care suferă această moarte?“ (Romani 7:24). Era Pavel o victimă neputincioasă a ispitei? Biblia răspunde cu un „nu“ categoric!
Ispita şi păcatul sunt o realitate
3. Cum consideră mulţi păcatul şi ispita, însă cum ne avertizează Biblia împotriva acestui punct de vedere?
3 Mulţi oameni de azi consideră păcatul un concept inacceptabil. Unii folosesc în glumă cuvântul „păcat“ ca termen demodat pentru a descrie micile slăbiciuni umane. Ei nu se gândesc că „trebuie să fim toţi dezvăluiţi înaintea scaunului de judecată al Cristosului, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata pentru ceea ce a făcut prin intermediul corpului, potrivit lucrurilor pe care le-a practicat, fie bune, fie josnice“ (2 Corinteni 5:10). Alţii poate că spun în glumă ceva de genul: „Sunt în stare să rezist la orice, numai la ispită nu!“ Unii trăiesc în ţări a căror cultură pune accent pe satisfacţia imediată, indiferent că este vorba despre mâncare, sex, distracţii sau realizări. Aceştia nu numai că vor să aibă totul, dar îl vor imediat (Luca 15:12)! Ei nu privesc dincolo de plăcerea imediată, la bucuria viitoare a ‘adevăratei vieţi’ (1 Timotei 6:19). Însă Biblia ne învaţă să gândim profund şi să fim perspicace, ferindu-ne de orice ar putea să ne lezeze pe plan spiritual sau în vreun alt fel. Iată ce spune un proverb scris sub inspiraţie divină: „Omul chibzuit vede răul şi se ascunde; dar proştii merg spre el şi sunt pedepsiţi“. — Proverbele 27:12.
4. Ce avertisment a dat Pavel în 1 Corinteni 10:12, 13?
4 Când le-a scris creştinilor care locuiau în Corint, — un oraş renumit pentru depravarea morală ce domnea în el —, Pavel a dat un avertisment realist asupra ispitei şi a puterii păcatului. El a spus: „Cel care crede că stă în picioare să aibă grijă să nu cadă. Nu v-a ajuns nici o ispită, decât ceea ce este comun oamenilor. Dar Dumnezeu este fidel şi nu va permite să fiţi ispitiţi peste ceea ce puteţi îndura, ci, împreună cu ispita, va pregăti şi calea de ieşire, ca să o puteţi suporta“ (1 Corinteni 10:12, 13). Cu toţii — tineri şi vârstnici, bărbaţi şi femei — suntem expuşi la multe ispite la şcoală, la serviciu sau altundeva. Să examinăm, aşadar, cuvintele lui Pavel ca să vedem ce semnificaţie au ele pentru noi.
Să nu fim prea încrezători în forţele proprii
5. De ce este periculos să fim exagerat de încrezători în propriile forţe?
5 Pavel a declarat: „Cel care crede că stă în picioare să aibă grijă să nu cadă“. Este periculos să fim exagerat de încrezători în propria forţă morală. Aceasta ar însemna că nu înţelegem natura şi puterea păcatului. Din moment ce oameni ca Moise, David, Solomon şi apostolul Petru au căzut în păcat, avem vreun motiv să credem că noi am fi invulnerabili (Numeri 20:2–13; 2 Samuel 11:1–27; 1 Împăraţi 11:1–6; Matei 26:69–75)? „Înţeleptul se teme şi se abate de la rău, dar nebunul este îngâmfat şi sigur pe el“, se spune în Proverbele 14:16. Mai mult decât atât, Isus a spus: ‘Spiritul este înflăcărat, dar carnea este slabă’ (Matei 26:41). De vreme ce în orice om imperfect se pot naşte dorinţe necurate, trebuie să luăm în serios avertismentul lui Pavel şi să ne împotrivim ispitelor, deoarece, altminteri, riscăm să cădem. — Ieremia 17:9.
6. Când şi cum ar trebui să ne pregătim în vederea eventualelor ispite?
6 Este înţelept să ne pregătim pentru o situaţie dificilă ce ar putea surveni pe neaşteptate. Regele Asa şi-a dat seama că perioada de pace era timpul potrivit pentru a-şi consolida sistemul de apărare (2 Cronici 14:2, 6, 7). El ştia că, în momentul unui atac, ar fi fost prea târziu să facă aceste pregătiri. În mod asemănător, cel mai bine este ca deciziile referitoare la ce anume să facem când se ivesc ispite să le luăm când nu suntem influenţaţi de sentimente, da, în momente de linişte (Psalmul 63:6). Daniel şi prietenii lui temători de Dumnezeu au luat decizia de a rămâne fideli legii lui Iehova înainte să fi fost supuşi presiunilor de a mânca din delicatesele regelui. Drept urmare, ei nu au ezitat să ţină cu fermitate la convingerile lor şi au refuzat să mănânce din alimentele necurate (Daniel 1:8). Aşadar, să ne întărim hotărârea de a ne păstra puritatea morală înainte să apară situaţiile propice ispitelor. Apoi, vom avea puterea de a ne împotrivi păcatului.
7. De ce este încurajator să ştim că alţii s-au împotrivit cu succes ispitelor?
7 Ce încurajare găsim în următoarele cuvinte ale lui Pavel: „Nu v-a ajuns nici o ispită, decât ceea ce este comun oamenilor“ (1 Corinteni 10:13)! Apostolul Petru a scris: „Luaţi poziţie împotriva [Diavolului], solizi în credinţă, ştiind că aceleaşi lucruri în ce priveşte suferinţele se petrec în toată comunitatea fraţilor voştri din lume“ (1 Petru 5:9). Da, şi alţii s-au confruntat cu ispite asemănătoare şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, li s-au împotrivit cu succes. Şi noi putem face la fel. Trăind într-o lume în care domneşte depravarea, noi, creştinii adevăraţi, ne putem aştepta să fim ispitiţi mai devreme sau mai târziu. Cum putem, aşadar, să fim siguri că vom ieşi învingători în lupta împotriva slăbiciunii umane şi a ispitelor de a comite un păcat?
Putem să ne împotrivim ispitelor!
8. Care este o modalitate principală de a evita ispitele?
8 O modalitate principală de a înceta „să fim sclavi ai păcatului“ este aceea de a evita ispitele, când este posibil (Romani 6:6). Proverbele 4:14, 15 ne îndeamnă: „Nu intra pe cărarea celor răi şi nu umbla pe calea celor nelegiuiţi. Fereşte-te de ea, nu trece pe ea; ocoleşte-o şi treci înainte“. Deseori ne dăm seama dinainte dacă un anumit complex de împrejurări poate conduce la păcat. Prin urmare, noi, creştinii, trebuie să ‘trecem înainte’, stând departe de orice persoană, lucru sau loc care ar putea stârni dorinţe greşite şi ar putea aprinde în noi pasiuni necurate.
9. Cum este accentuată în Scripturi ideea de a fugi de situaţiile compromiţătoare?
9 Faptul de a fugi de o situaţie compromiţătoare este un alt pas important spre victoria asupra ispitelor. Pavel ne-a sfătuit: „Fugiţi de fornicaţie“ (1 Corinteni 6:18). El a mai scris: „Fugiţi de idolatrie“ (1 Corinteni 10:14). De asemenea, apostolul l-a avertizat pe Timotei să fugă de dorinţa excesivă de a strânge bogăţii materiale, precum şi de „dorinţele proprii tinereţii“. — 2 Timotei 2:22; 1 Timotei 6:9–11.
10. Daţi două exemple contrastante care arată importanţa faptului de a fugi de ispită.
10 Să analizăm cazul lui David, regele Israelului. În timp ce privea de pe acoperişul palatului său, el a văzut o femeie frumoasă care făcea baie, iar inima i-a fost năpădită de dorinţe greşite. El ar fi trebuit să plece de pe acoperiş, fugind de ispită. În schimb, el a întrebat despre această femeie, Bat-Şeba, iar consecinţele au fost dezastruoase (2 Samuel 11:1—12:23). Dar ce se poate spune despre modul în care a acţionat Iosif când soţia imorală a stăpânului său a insistat să se culce cu ea? Relatarea ne spune: „Măcar că ea îi vorbea zi de zi lui Iosif, el n-a voit să se culce [să o asculte, NW] şi să se împreune cu ea“. Deşi nu existau poruncile Legii mozaice, deoarece aceasta nu fusese încă dată, Iosif i-a răspuns astfel: „Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?“ Într-o zi, ea l-a apucat de haină, spunându-i: „Culcă-te cu mine!“ A rămas Iosif acolo să încerce să discute cu ea? Nu. El „a luat-o la fugă, ieşind afară“ (NW). Iosif nu a permis ispitei să pună stăpânire pe el, ci a fugit! — Geneza 39:7–16.
11. Ce putem face dacă ne confruntăm frecvent cu o ispită?
11 Deşi fuga este considerată uneori laşitate, faptul de a fugi propriu-zis de o situaţie este, de cele mai multe ori, cel mai înţelept mod de a proceda. Poate că la serviciu ne confruntăm frecvent cu o ispită. Chiar dacă nu ne putem schimba locul de muncă, există alte modalităţi de a ieşi dintr-o situaţie în care suntem expuşi ispitei. Trebuie să fugim de tot ceea ce ştim că este greşit şi să fim hotărâţi să facem doar ceea ce este bine (Amos 5:15). Într-un alt cadru, fuga de ispită ar presupune evitarea site-urilor pornografice de pe Internet şi a locurilor de destindere dubioase. Fuga de ispită mai poate însemna şi a arunca o revistă sau a ne face alţi prieteni — persoane care îl iubesc pe Dumnezeu şi care ne pot ajuta (Proverbele 13:20). Indiferent de ispitele cu care ne confruntăm, vom da dovadă de înţelepciune dacă le respingem cu hotărâre. — Romani 12:9.
Cum ne poate ajuta rugăciunea
12. Ce anume îi cerem, de fapt, lui Dumnezeu când spunem: „Nu ne duce în ispită“?
12 Pavel ne dă următoarea asigurare încurajatoare: „Dumnezeu este fidel şi nu va permite să fiţi ispitiţi peste ceea ce puteţi îndura, ci, împreună cu ispita, va pregăti şi calea de ieşire, ca să o puteţi suporta“ (1 Corinteni 10:13). O modalitate prin care Iehova ne ajută este că ne răspunde la rugăciunile în care îi cerem ajutor să rezistăm ispitei. Isus Cristos ne-a îndemnat să ne rugăm astfel: „Nu ne duce în ispită, ci eliberează-ne de cel rău“ (Matei 6:13). Ca răspuns la această rugăciune sinceră, Iehova nu ne va lăsa pradă ispitei, ci ne va elibera de Satan şi de vicleniile lui (Efeseni 6:11, nota de subsol din NW, ediţia engleză cu referinţe). Trebuie să-i cerem lui Iehova să ne ajute să recunoaştem ispitele şi să avem tăria de a rezista în faţa lor. Dacă îl vom implora să nu ne lase să greşim când suntem ispitiţi, el ne va ajuta să nu cădem pradă înşelătoriilor lui Satan, „cel rău“.
13. Ce trebuie să facem când ne confruntăm cu ispite obsedante?
13 Trebuie să ne rugăm fierbinte îndeosebi când ne confruntăm cu ispite obsedante. Unele ispite pot genera o aprigă luptă interioară, o luptă împotriva unor gânduri şi atitudini care ne amintesc în mod dureros cât de slabi suntem de fapt (Psalmul 51:5). De exemplu, ce putem face dacă suntem răscoliţi de amintiri ale unei practici depravate din trecut? Şi ce putem face dacă suntem tentaţi să reluăm acea practică? Nu este suficient să ne străduim să înăbuşim aceste sentimente, ci trebuie să-i prezentăm problema lui Iehova în rugăciune — de repetate ori dacă este necesar (Psalmul 55:22). Prin puterea Cuvântului său şi a spiritului sfânt, el ne poate ajuta să ne curăţăm mintea de înclinaţiile necurate. — Psalmul 19:8, 9.
14. De ce este esenţială rugăciunea pentru a face faţă ispitelor?
14 Remarcând somnolenţa care-i cuprinsese pe apostoli în grădina Ghetsimani, Isus i-a îndemnat: „Vegheaţi şi rugaţi-vă încontinuu, ca să nu intraţi în ispită. Spiritul, desigur, este înflăcărat, dar carnea este slabă“ (Matei 26:41). O modalitate de a face faţă ispitei este aceea de a fi atenţi la diferitele forme pe care le poate îmbrăca şi de a-i discerne subtilităţile. De asemenea, este foarte important să-i vorbim lui Iehova fără întârziere despre ispită ca să putem fi pregătiţi spiritualiceşte să o înfruntăm. Dat fiind că ispita loveşte unde suntem cel mai vulnerabili, nu putem să-i facem faţă singuri. Rugăciunea este esenţială deoarece puterea dată de Dumnezeu ne poate întări sistemul de apărare împotriva lui Satan (Filipeni 4:6, 7). S-ar putea să avem nevoie şi de ajutorul spiritual şi de rugăciunile ‘bătrânilor congregaţiei’. — Iacov 5:13–18.
Să ne împotrivim în mod energic ispitelor
15. Ce înseamnă, printre altele, a ne împotrivi ispitei?
15 Pe lângă evitarea ispitei când este posibil, trebuie să ne împotrivim ei în mod energic până când trece sau până când situaţia se schimbă. Când a fost ispitit de Satan, Isus s-a împotrivit până când Diavolul a plecat (Matei 4:1–11). Discipolul Iacov a scris: „Opuneţi-vă Diavolului, şi el va fugi de la voi“ (Iacov 4:7). Acţiunea de a ne împotrivi începe cu fortificarea minţii cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu şi cu luarea unei hotărâri ferme de a ne conforma normelor sale. Este bine să memorăm unele versete-cheie referitoare la slăbiciunea noastră şi să medităm la ele. Ar fi înţelept să căutăm un creştin matur — probabil un bătrân de congregaţie — căruia să-i vorbim despre problemele care ne preocupă şi căruia să-i putem cere ajutor când simţim dintr-o dată impulsul de a face ceva greşit. — Proverbele 22:17.
16. Cum putem să ne păstrăm o moralitate ireproşabilă?
16 Scripturile ne îndeamnă să ne îmbrăcăm cu noua personalitate (Efeseni 4:24). Aceasta înseamnă să-l lăsăm pe Iehova să ne modeleze şi să ne schimbe personalitatea. Adresându-se colaboratorului său Timotei, Pavel a scris: „Urmăreşte dreptatea, devoţiunea sfântă, credinţa, iubirea, perseverenţa, blândeţea temperamentului. Luptă-te excelenta luptă a credinţei, apucă ferm viaţa veşnică pentru care ai fost chemat“ (1 Timotei 6:11, 12). Putem ‘urmări dreptatea’ studiind cu sârguinţă Cuvântul lui Dumnezeu ca să ajungem să cunoaştem în profunzime personalitatea lui Dumnezeu şi apoi să ne comportăm în conformitate cu cerinţele sale. Este esenţial, de asemenea, să ne menţinem ocupaţi cu activităţi creştine, ca predicarea veştii bune şi participarea la întruniri. Faptul de a ne apropia de Dumnezeu şi de a profita din plin de măsurile spirituale luate de el ne va ajuta să progresăm pe plan spiritual şi să ne păstrăm o moralitate ireproşabilă. — Iacov 4:8.
17. De unde ştim că Dumnezeu nu ne va părăsi când suntem ispitiţi?
17 Pavel ne asigură că nici o ispită pe care o vom întâmpina vreodată nu va fi mai puternică decât forţa pe care ne-o dă Dumnezeu pentru a-i face faţă. Iehova ‘va pregăti calea de ieşire ca să o putem suporta’ (1 Corinteni 10:13). Într-adevăr, dacă vom continua să ne încredem în el, Dumnezeu nu va permite ca o ispită să fie atât de puternică încât să nu avem suficientă forţă spirituală pentru a ne păstra integritatea. El doreşte să reuşim să opunem rezistenţă în mod energic ispitei de a face ceea ce este greşit din punctul său de vedere. Mai mult decât atât, putem avea încredere în promisiunea sa: „Nicidecum nu te voi lăsa şi nicidecum nu te voi părăsi“. — Evrei 13:5.
18. De ce putem fi siguri că vom ieşi învingători în lupta împotriva slăbiciunii umane?
18 Pavel nu avea îndoieli asupra rezultatului luptei sale personale împotriva slăbiciunii umane. El nu s-a considerat o victimă vrednică de milă şi neputincioasă a dorinţelor lui carnale. Dimpotrivă, el a spus: „Felul în care alerg nu este nesigur; felul în care îmi dirijez loviturile este aşa încât să nu lovesc în aer; ci îmi tratez cu asprime corpul şi îl conduc ca pe un sclav, pentru ca, după ce le-am predicat altora, să nu cumva să devin eu însumi dezaprobat“ (1 Corinteni 9:26, 27). Şi noi putem ieşi învingători în lupta împotriva cărnii imperfecte. Prin intermediul Scripturilor, al publicaţiilor bazate pe Biblie, al întrunirilor creştine şi al colaboratorilor creştini maturi, iubitorul nostru Tată ceresc ne furnizează în permanenţă aduceri-aminte care ne ajută să ne păstrăm o conduită ireproşabilă. Cu ajutorul său, putem să repurtăm victoria în lupta împotriva slăbiciunii umane!
Vă amintiţi?
• Ce înseamnă ‘a îndrepta mintea spre carne’?
• Cum ne putem pregăti în vederea eventualelor ispite?
• Ce putem face pentru a rezista ispitelor?
• Cum ne ajută rugăciunea să facem faţă ispitelor?
• De unde ştim că este posibil să ieşim victorioşi în lupta împotriva slăbiciunii umane?
[Întrebări de studiu]
[Legenda fotografiilor de la pagina 10]
Conform Bibliei, noi nu suntem nişte victime neputincioase ale dorinţelor noastre carnale
[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]
O modalitate principală de a evita păcatul este aceea de a fugi de ispită