Îndrumări divine privind alegerea partenerului conjugal

„Te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi; te voi sfătui cu ochiul asupra ta.“ — PSALMUL 32:8.

1. De ce anume depinde reuşita unei căsnicii?

UN ACROBAT se desprinde de trapez şi se îndoaie, executând cu măiestrie un salt mortal. Imediat îşi îndreaptă corpul, întinzându-şi braţele pentru a fi prins de alt trapezist aflat în direcţie opusă, cu capul în jos. O pereche de patinatori alunecă elegant pe gheaţă. La un moment dat, tânărul îşi ridică partenera şi o aruncă în sus. Ea se răsuceşte în aer, aterizează graţios pe un picior şi îşi continuă exerciţiul alături de partenerul ei. Nici una dintre reprezentaţii nu pare a solicita eforturi deosebite. Dar cine şi-ar propune să atingă astfel de performanţe fără să aibă antrenament, un partener capabil şi, mai ales, fără o îndrumare corespunzătoare? În mod asemănător, o căsnicie reuşită ar putea părea o pură întâmplare. Totuşi, şi aceasta presupune un partener bun, eforturi conjugate şi, îndeosebi, sfaturi înţelepte. De fapt, o îndrumare corespunzătoare este esenţială.

2. a) Cine a instituit căsătoria, şi în ce scop? b) Cum au fost şi sunt încă încheiate unele căsătorii?

² Este firesc ca o tânără sau un tânăr celibatar să se gândească să-şi aleagă un partener de căsătorie — un tovarăş de viaţă. Încă de când Iehova Dumnezeu a instituit căsătoria, convieţuirea legală a unui bărbat cu o femeie a fost un mod de viaţă cu totul normal. Însă primul om, Adam, nu şi-a ales singur soţia, ci i-a fost dăruită cu iubire de Iehova (Geneza 2:18–24). Primul cuplu trebuia să se înmulţească, astfel încât, în cele din urmă, pământul să fie plin de oameni. După această primă căsătorie, aranjamentele matrimoniale au fost, de obicei, făcute de părinţii mirelui şi ai miresei, uneori după ce aveau consimţământul celor direct implicaţi (Geneza 21:21; 24:2–4, 58; 38:6; Iosua 15:16, 17). Deşi în unele ţări şi culturi căsătoriile aranjate sunt şi acum ceva obişnuit, mulţi oameni de azi îşi aleg singuri partenerul de căsătorie.

3. Cum ar trebui ales partenerul conjugal?

³ După ce criterii ar trebui ales partenerul conjugal? Unii se lasă influenţaţi de aspectul fizic — ceea ce găsesc plăcut şi atrăgător ochilor. Alţii caută beneficii materiale, dorind să aibă ca partener pe cineva care să se îngrijească bine de ei şi care să le satisfacă toate necesităţile şi dorinţele. Dar este suficient vreunul dintre aceşti factori pentru a avea o relaţie fericită şi care să aducă satisfacţie? „Farmecul poate fi înşelător şi frumuseţea poate fi deşartă“, se spune în Proverbele 31:30, „dar femeia care se teme de Iehova este aceea care obţine laude“ (NW). Acest verset conţine o idee importantă: Trebuie să ţinem cont de Iehova când ne alegem partenerul conjugal.

Îndrumări divine date cu iubire

4. Ce ajutor ne oferă Dumnezeu în privinţa alegerii partenerului conjugal?

⁴ Iubitorul nostru Tată ceresc, Iehova, ne-a pus la dispoziţie Cuvântul său scris ca să ne călăuzească în orice privinţă. El spune: „Eu, DOMNUL Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos şi te conduc pe calea pe care trebuie să mergi“ (Isaia 48:17). Nu-i de mirare, aşadar, că în paginile Bibliei găsim îndrumări privind alegerea partenerului conjugal, îndrumări ce au trecut proba timpului. Iehova doreşte să avem o  căsnicie fericită şi durabilă. De aceea, el ne-a oferit ajutor pentru a înţelege şi a aplica aceste îndrumări. Oare nu tocmai aceasta aşteptăm de la Creatorul nostru iubitor? — Psalmul 19:8.

5. Ce anume este esenţial pentru ca în căsnicie să existe o fericire durabilă?

⁵ Când a instituit căsătoria, Iehova a dorit ca ea să fie o legătură permanentă (Marcu 10:6–12; 1 Corinteni 7:10, 11). Iată de ce „el a urât divorţul“, permiţându-l numai în caz de „fornicaţie“ (Maleahi 2:13–16, NW; Matei 19:9). Alegerea partenerului conjugal este deci una dintre cele mai importante decizii pe care le luăm în viaţă şi nu trebuie privită cu superficialitate. Puţine decizii pot aduce atâta fericire sau nefericire cum aduce aceasta. Dacă o alegere bună poate face mai frumoasă viaţa cuiva, aducându-i satisfacţii, o alegere neînţeleaptă poate aduce o nesfârşită suferinţă (Proverbele 21:19; 26:21). Pentru ca fericirea să dăinuie, este esenţial să se facă o alegere înţeleaptă şi să se ia un angajament durabil, deoarece Dumnezeu a instituit căsătoria ca relaţie în care să înflorească armonia şi colaborarea. — Matei 19:6.

6. De ce îndeosebi tinerii trebuie să aibă grijă când îşi aleg partenerul conjugal, şi cum pot lua ei cea mai înţeleaptă decizie?

⁶ Îndeosebi tinerii trebuie să aibă grijă ca atracţia fizică şi impulsurile puternice să nu le întunece judecata când îşi aleg partenerul conjugal. De fapt, cine îşi bazează relaţia în exclusivitate pe aceşti factori ar putea ajunge să o privească cu dispreţ, ba chiar cu ură (2 Samuel 13:15). În schimb, iubirea durabilă poate fi cultivată pe măsură ce ajungem să ne cunoaştem viitorul partener conjugal şi să ne înţelegem mai bine pe noi înşine. De asemenea, trebuie să fim conştienţi că ceea ce doreşte la început inima noastră s-ar putea să nu fie ceea ce este cel mai bine pentru noi (Ieremia 17:9). Iată de ce sunt atât de importante îndrumările divine consemnate în Biblie. Ele ne ajută să dăm dovadă de discernământ pentru a lua cele mai înţelepte decizii în viaţă. Prin intermediul psalmistului, Iehova a spus: „Te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi; te voi sfătui cu ochiul asupra ta“ (Psalmul 32:8; Evrei 4:12). Deşi căsătoria poate satisface nevoia noastră înnăscută de a fi iubiţi şi de a avea companie, ea aduce cu sine şi probleme care reclamă maturitate şi discernământ.

7. De ce unii nu acceptă sfaturile biblice privitoare la alegerea partenerului conjugal, şi la ce ar putea duce această atitudine?

⁷ Este înţelept să ascultăm ceea ce are de spus Fondatorul căsătoriei referitor la alegerea partenerului conjugal. Totuşi, atunci când părinţii  sau bătrânii creştini ne dau un sfat bazat pe Biblie, poate că refuzăm categoric să-l acceptăm. Probabil avem impresia că ei nu ne înţeleg pe deplin. În acest caz, sentimentele puternice ne-ar putea îndemna să ne lăsăm conduşi de dorinţele inimii. După un timp însă, faţă-n faţă cu realitatea vieţii, s-ar putea să regretăm că nu am dat ascultare sfatului înţelept ce ne-a fost oferit spre binele nostru (Proverbele 23:19; 28:26). Am putea constata că avem o căsnicie lipsită de iubire, copii de care ne este greu să ne îngrijim şi, probabil, chiar un partener conjugal necredincios. Ce trist ar fi dacă relaţia conjugală care promitea atâta fericire s-ar transforma într-o sursă de mare suferinţă!

Devoţiunea sfântă: un factor esenţial

8. În ce fel contribuie devoţiunea sfântă la trăinicia şi fericirea unei căsnicii?

⁸ Este adevărat că atracţia reciprocă ajută la consolidarea unei căsnicii. Însă, pentru ca o căsnicie să dăinuie şi să aducă fericire, şi mai important este ca partenerii conjugali să aibă valori comune. Devoţiunea lor faţă de Iehova Dumnezeu creează o legătură durabilă şi promovează unitatea aşa cum nu o face nici un alt factor (Eclesiastul 4:12). Dacă doi creştini căsătoriţi îşi axează viaţa pe închinarea adevărată adusă lui Iehova, ei sunt uniţi sub aspect spiritual, mental şi moral. Ei studiază împreună Cuvântul lui Dumnezeu. Ei se roagă împreună, ceea ce le unifică inimile. Ei merg împreună la întrunirile creştine şi colaborează în ministerul de teren. Toate acestea contribuie la formarea unei legături spirituale care îi apropie mai mult şi, lucru şi mai important, au drept rezultat binecuvântarea lui Iehova.

9. Ce a făcut Avraam pentru a-i găsi o soţie lui Isaac, şi cu ce rezultat?

⁹ Datorită devoţiunii sale sfinte, fidelul patriarh Avraam s-a străduit să-i fie plăcut lui Dumnezeu când a venit timpul să aleagă o soţie pentru fiul său Isaac. Adresându-se unui slujitor de încredere din casa lui, Avraam a spus: „Te voi pune să juri pe DOMNUL, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului, că nu vei lua fiului  meu o soţie dintre fiicele canaaniţilor, în mijlocul cărora locuiesc, ci te vei duce în ţara mea şi la rudele mele să iei soţie fiului meu Isaac. . . . [Iehova] va trimite pe îngerul Său înaintea ta; şi de acolo vei lua o soţie fiului meu“. Rebeca s-a dovedit a fi o soţie extraordinară, pe care Isaac a iubit-o foarte mult. — Geneza 24:3, 4, 7, 14–21, 67.

10. Conform Bibliei, ce obligaţii le revin soţilor şi soţiilor?

¹⁰ Dacă suntem creştini necăsătoriţi, devoţiunea sfântă ne va ajuta să cultivăm calităţi care ne vor permite să întrunim cerinţele necesare în vederea căsătoriei. Apostolul Pavel a menţionat câteva dintre obligaţiile ce le revin soţului şi soţiei. El a spus: „Soţiile să le fie supuse soţilor lor ca Domnului . . . Soţilor, continuaţi să vă iubiţi soţiile, aşa cum şi Cristosul a iubit congregaţia şi s-a dat pe sine pentru ea . . . Soţii trebuie să-şi iubească soţiile ca pe propriile lor corpuri. . . . Fiecare dintre voi, în parte, să-şi iubească soţia ca pe sine însuşi; la rândul ei, soţia să aibă un respect profund faţă de soţul ei“ (Efeseni 5:22–33). După cum putem observa, cuvintele lui Pavel scrise sub inspiraţie divină scot în evidenţă importanţa iubirii şi a respectului. Pentru a ne conforma acestor sfaturi trebuie să avem o teamă reverenţioasă faţă de Iehova şi să ne luăm din toată inima angajamentul de a rămâne împreună la bine şi la greu. Creştinii care se gândesc la căsătorie trebuie să fie în stare să-şi asume această responsabilitate.

Când trebuie să te căsătoreşti?

11. a) Ce sfat dă Biblia privitor la momentul potrivit pentru căsătorie? b) Daţi un exemplu care arată că este înţelept să urmăm sfatul consemnat în 1 Corinteni 7:36.

¹¹ Este foarte important să ştim când suntem pregătiţi pentru căsătorie. Întrucât acest moment diferă de la o persoană la alta, Biblia nu menţionează o vârstă anume. Totuşi, ea arată că este mai bine să aşteptăm până ‘trecem de floarea tinereţii’, când impulsurile sexuale puternice ne pot întuneca judecata (1 Corinteni 7:36). „Când vedeam că prietenii mei îşi dădeau întâlniri şi se căsătoreau, chiar dacă mulţi se aflau doar la vârsta adolescenţei, mi-era greu, uneori, să aplic acest sfat“, spune Michelle. „Însă mi-am amintit că sfatul provenea de la Iehova, iar tot ceea ce ne spune el este spre folosul nostru. Deoarece am mai aşteptat, am putut să mă concentrez asupra relaţiilor mele cu Iehova şi să dobândesc o anumită experienţă de viaţă pe care n-o poţi avea în adolescenţă. Câţiva ani mai târziu, am fost mai în măsură să-mi asum responsabilităţile pe care le comportă căsătoria, precum şi să rezolv problemele pe care aceasta le aduce cu sine.“

12. De ce nu este înţelept să te grăbeşti să te căsătoreşti de tânăr?

¹² Deseori, cei care se grăbesc să se căsătorească atunci când sunt încă foarte tineri constată că, pe măsură ce se maturizează, necesităţile şi dorinţele li se schimbă. Apoi îşi dau seama că ceea ce înainte au considerat de dorit acum nu mai este la fel de important. O tânără creştină în vârstă de 16 ani s-a hotărât să se căsătorească. Şi bunica, şi mama ei se căsătoriseră la această vârstă. Când tânărul de care îi plăcea a refuzat atunci s-o ia în căsătorie, ea a ales imediat pe altcineva care era dispus să facă pasul acesta. Mai târziu însă, ea a regretat amarnic decizia pripită pe care o luase.

13. Ce anume le lipseşte celor care se căsătoresc prea devreme?

¹³ Când ne gândim la căsătorie, este important să înţelegem bine toţi factorii implicaţi. O căsătorie prematură poate aduce o mulţime de probleme pe care doi tineri nu vor fi pregătiţi, probabil, să le rezolve. Lor le-ar putea lipsi experienţa şi maturitatea atât de necesare în înfruntarea dificultăţilor legate de căsătorie şi de creşterea copiilor. Cineva ar trebui să se căsătorească numai atunci când este pregătit din punct de vedere fizic, mental şi spiritual pentru a avea o relaţie durabilă.

14. De ce anume este nevoie pentru a rezolva situaţiile stresante din căsnicie?

¹⁴ Pavel a scris că cei care se căsătoresc „vor avea necazuri în carnea lor“ (1 Corinteni 7:28). Probleme vor apărea, deoarece sunt implicate două personalităţi distincte, iar punctele lor de  vedere pot diferi. Din cauza imperfecţiunii, poate că ne este greu să îndeplinim rolul pe care îl avem, potrivit Bibliei, în căsnicie (1 Corinteni 11:3; Coloseni 3:18, 19; Tit 2:4, 5; 1 Petru 3:1, 2, 7). Faptul de a căuta şi de a urma îndrumările divine ca să rezolvăm cu iubire situaţiile stresante pretinde maturitate şi echilibru spiritual.

15. Ce pot face părinţii pentru a-şi ajuta copiii să se pregătească în vederea căsătoriei? Daţi un exemplu.

¹⁵ Părinţii îşi pot pregăti copiii pentru căsătorie ajutându-i să înţeleagă că este important să urmeze îndrumările divine. Folosind cu eficienţă Scripturile şi publicaţiile creştine, părinţii îşi pot ajuta copiii să înţeleagă dacă ei sau posibilul lor partener de căsătorie sunt pregătiţi să-şi ia angajamentul de căsătorie. * La 18 ani, o tânără pe nume Blossom s-a îndrăgostit de un tânăr din congregaţie, care slujea cu timp integral ca pionier. Ei doreau să se căsătorească, însă, considerând că Blossom era totuşi prea tânără, părinţii ei au rugat-o să mai aştepte un an. Iată ce a scris mai târziu Blossom: „Sunt foarte bucuroasă că am ascultat acel sfat înţelept. În anul ce a urmat, m-am mai maturizat şi am început să observ că tânărul respectiv nu avea calităţile necesare unui bun partener conjugal. În final, el a părăsit organizaţia, iar eu am scăpat de ceea ce ar fi însemnat un dezastru în viaţă. Ce minunat este să ai nişte părinţi înţelepţi, pe a căror judecată să te poţi bizui!“

‘Să ne căsătorim numai în Domnul’

16. a) În ce fel ar putea fi o încercare pentru creştini principiul ‘căsătoriei în Domnul’? b) La ce ar trebui să reflecteze un creştin care este tentat să se căsătorească cu un necredincios?

¹⁶ Îndrumarea dată de Iehova creştinilor este cât se poate de clară: ‘Căsătoriţi-vă numai în Domnul’ (1 Corinteni 7:39). Părinţii creştini şi copiii lor ar putea fi puşi la încercare în această privinţă. În ce fel? Poate că un tânăr sau o tânără ar dori să se căsătorească, însă în congregaţie nu există un potenţial partener. Sau cel puţin aşa se pare. Poate că într-o anumită localitate sunt mai puţini bărbaţi necăsătoriţi decât femei necăsătorite ori poate că în zona respectivă nu există nici o persoană care să poată fi privită ca posibil partener. În această situaţie, dacă un tânăr care nu este un membru dedicat al congregaţiei manifestă interes faţă de o tânără creştină (sau invers), tânăra creştină şi părinţii ei ar putea fi înclinaţi să nu mai ţină cont de normele stabilite de Iehova. Date fiind împrejurările, ar fi bine să reflectăm la exemplul lui Avraam. O modalitate prin care şi-a păstrat prietenia cu Dumnezeu a fost aceea că a avut grijă ca fiul său Isaac să se căsătorească cu o închinătoare sinceră a lui Iehova. Şi Isaac a procedat la fel în cazul fiului său Iacov. Toţi cei în cauză au trebuit să depună eforturi, însă acestea i-au fost plăcute lui Dumnezeu şi au avut drept rezultat binecuvântarea sa. — Geneza 28:1–4.

17. De ce se va dovedi, probabil, dezastruos faptul de a ne căsători cu un necredincios, şi care este cel mai important motiv pentru a ne ‘căsători numai în Domnul’?

¹⁷ În câteva cazuri, partenerul conjugal necredincios a devenit în cele din urmă creştin. Însă, de cele mai multe ori, căsătoriile cu necredincioşi s-au dovedit dezastruoase. Cei care sunt înjugaţi la un jug inegal nu împărtăşesc aceleaşi convingeri, principii sau obiective (2 Corinteni 6:14). Aceasta poate afecta comunicarea şi fericirea conjugală. De pildă, o creştină regreta foarte mult că, după ce lua parte la o întrunire ziditoare,  când se întorcea acasă nu putea să discute despre lucruri spirituale cu soţul ei necredincios. Desigur, şi mai important este că, ţinând cont de sfatul de a ne ‘căsători numai în Domnul’, ne demonstrăm loialitatea faţă de Iehova. Dacă respectăm Cuvântul lui Dumnezeu, inima nu ne poate condamna, deoarece facem ceea ce este ‘plăcut în ochii săi’. — 1 Ioan 3:21, 22.

18. Ce lucruri importante trebuie să aibă în vedere un creştin care intenţionează să se căsătorească, şi de ce?

¹⁸ Dacă se gândeşte la căsătorie, un creştin trebuie să fie interesat în primul rând de calităţile morale şi spirituale ale viitorului partener conjugal. O personalitate creştină, alături de iubirea pentru Dumnezeu şi devoţiunea sinceră faţă de el sunt de o valoare mult mai mare decât farmecul fizic. Dumnezeu îi aprobă pe cei care înţeleg că au obligaţia de a fi parteneri conjugali cu o spiritualitate puternică şi care se achită de această obligaţie. Iar ceea ce conferă cea mai mare stabilitate unei căsnicii este devoţiunea celor doi faţă de Creator şi acceptarea fără rezerve a îndrumărilor sale. Astfel, Iehova este onorat, iar căsnicia este clădită pe o temelie spirituală rezistentă, care-i va asigura durabilitatea.

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

• De ce avem nevoie de îndrumare divină pentru a alege un bun partener conjugal?

• În ce fel contribuie devoţiunea sfântă la întărirea legăturii conjugale?

• Cum pot părinţii să-şi pregătească copiii în vederea căsătoriei?

• De ce este important să ne ‘căsătorim numai în Domnul’?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiilor de la pagina 17]

Dacă urmezi sfaturile lui Dumnezeu privind alegerea partenerului conjugal, vei avea parte de multă fericire

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Faptul de a ne ‘căsători numai în Domnul’ aduce bogate binecuvântări