Să stăm în picioare compleţi şi cu o convingere fermă

„Iată, marea mulţime!“

ERA o întrebare care îi frământa de zeci de ani pe slujitorii lui Iehova. S-au depus eforturi îndelungate pentru a găsi un răspuns biblic. S-au purtat numeroase discuţii pe această temă. În cele din urmă, răspunsul biblic a fost găsit, iar anunţarea lui a avut un efect electrizant asupra auditoriului aflat la un congres ţinut în Washington, D.C., în anul 1935.

Subiectul discuţiilor era o chestiune de interes general: care era identitatea ‘marii mulţimi’ menţionate în Revelaţia 7:9? Avea să trăiască acest grup de credincioşi în cer?

O întrebare ce a rămas mult timp fără răspuns

Identitatea marii mulţimi a fost, din timpul apostolilor până în zilele noastre, un subiect care i-a pus în încurcătură pe creştini. Studenţii în Biblie considerau că marea mulţime era o clasă cerească secundară, un grup de persoane care cunoşteau adevărul biblic, dar făceau puţine eforturi pentru a-l răspândi.

Însă unele persoane care se alăturaseră creştinilor unşi au devenit foarte zeloase în lucrarea de predicare. Ele nu nutreau speranţa de a merge la cer. Într-adevăr, speranţa lor corespundea cu cea descrisă în cuvântarea publică „Milioane de oameni care trăiesc acum nu vor muri niciodată“, prezentată de poporul lui Iehova în perioada 1918–1922. Acest grup de persoane avea să fie binecuvântat cu viaţă veşnică pe pământ.

Analizând parabola lui Isus despre oi şi capre, Turnul de veghere din 15 octombrie 1923 spunea: „Oile îi reprezintă pe toţi oamenii naţiunilor care, deşi nu sunt născuţi de spirit, sunt înclinaţi spre dreptate, îl recunosc în sinea lor pe Isus Cristos ca Domn şi aşteaptă şi speră să vină un timp mai bun sub domnia sa“. — Matei 25:31–46.

Mai multe raze de lumină

În primul volum al cărţii Vindication (Justificare), publicat în 1931, era analizat capitolul nouă al cărţii biblice Ezechiel. În această publicaţie se arăta că cei marcaţi pe frunte în vederea supravieţuirii sfârşitului lumii corespundeau cu oile din parabola lui Isus. Cel de-al treilea volum al cărţii Justificare (publicat în 1932) a descris atitudinea corectă a inimii neisraelitului Ionadab, care s-a urcat în carul lui Iehu, regele uns al Israelului, dorind să vadă zelul acestuia în executarea închinătorilor falşi (2 Împăraţi 10:15–28). Cartea spunea: „Ionadab a reprezentat, sau a prefigurat, clasa de oameni existenţi acum pe pământ [care] sunt în dezacord cu organizaţia lui Satan, iau poziţie de partea dreptăţii şi pe care Domnul îi va ocroti în timpul Armaghedonului, îi va trece peste acel necaz şi le va da viaţă veşnică pe pământ. Aceştia constituie clasa «oilor»“.

În 1934, Turnul de veghere a explicat cu claritate că acei creştini care aveau speranţă pământească trebuiau să se dedice lui Iehova şi să fie botezaţi. Într-adevăr, lumina privitoare la această clasă pământească strălucea din ce în ce mai puternic! — Proverbele 4:18.

O puternică străfulgerare de înţelegere

Înţelegerea textului din Revelaţia 7:9–17 era acum gata să strălucească în toată splendoarea (Psalmul 97:11). În revista Turnul de veghere se exprimase de repetate ori speranţa că un congres planificat pentru perioada 30 mai–3 iunie 1935 la Washington, D.C. (SUA), avea să fie „cu adevărat înviorător şi de un real folos“ pentru cei prefiguraţi de Ionadab. Şi aşa a şi fost!

 Într-o emoţionantă cuvântare intitulată „Marea mulţime“, care s-a ţinut în faţa a circa 20 000 de congresişti, J. F. Rutherford a prezentat dovezi biblice că „alte oi“ din timpurile moderne sunt identice cu ‘marea mulţime’ din Revelaţia 7:9 (Ioan 10:16). La punctul culminant al acestei cuvântări, vorbitorul a spus: „Toţi cei a căror speranţă este de a trăi pentru totdeauna pe pământ sunt rugaţi să se ridice“. Când o mare parte din auditoriu s-a ridicat în picioare, Rutherford a exclamat: „Iată, marea mulţime!“ A fost un moment de linişte, urmat de aplauze furtunoase. A doua zi s-au botezat 840 de noi Martori ai lui Iehova, dintre care majoritatea declarau că fac parte din marea mulţime.

O prezenţă remarcabilă

Înainte de 1935, tot mai multe persoane care reacţionau favorabil la mesajul biblic şi manifestau zel în predicarea veştii bune erau încântate de perspectiva de a trăi veşnic pe un pământ paradiziac. Întrucât Dumnezeu nu le dăduse speranţa unei vieţi în cer, acestea nu aveau dorinţa de a merge acolo. Identificarea lor cu marea mulţime de alte oi a fost o dovadă clară că, în anul 1935, chemarea celor 144 000 de creştini unşi era aproape încheiată. — Revelaţia 7:4.

Când a izbucnit cel de-al doilea război mondial, Satan Diavolul a depus eforturi intense pentru a opri strângerea membrilor marii mulţimi. Lucrarea de predicare a Regatului a fost interzisă în multe ţări. În această perioadă întunecată şi cu puţin înainte de moartea sa, survenită în ianuarie 1942, J. F. Rutherford a afirmat: „La urma urmei, se pare că «marea mulţime» nu va fi chiar atât de mare“.

Însă, datorită binecuvântării divine, lucrurile au luat o altă întorsătură. ‘Stând în picioare compleţi şi cu o convingere fermă’, cei unşi şi însoţitorii lor, alte oi, îşi duc la îndeplinire misiunea de a face discipoli (Coloseni 4:12; Matei 24:14; 28:19, 20). În 1946, numărul de Martori ai lui Iehova ce predicau la nivel mondial era de 176 456 — cea mai mare parte dintre aceştia aparţinând marii mulţimi. În anul 2000, peste şase milioane de Martori îi slujeau cu fidelitate lui Iehova în 235 de ţări — cu adevărat o mare mulţime! Iar numărul lor continuă să crească.