Mărturisirea care aduce vindecare

„CÂTĂ vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa greu asupra mea; vlaga mi se schimbase în uscăciune de vară“ (Psalmul 32:3, 4). Aceste cuvinte pătrunzătoare reflectau, probabil, marea durere sufletească simţită de regele David al Israelului antic, durere pe care şi-a provocat-o singur tăinuind un păcat grav în loc să-l mărturisească.

David a avut calităţi remarcabile. El a fost un războinic curajos, un om de stat abil, poet şi muzician. Totuşi, el se bizuia pe Dumnezeu, nu pe capacităţile sale (1 Samuel 17:45, 46). El este descris drept un om a cărui inimă a fost „în totul a DOMNULUI“ (1 Împăraţi 11:4). Cu toate acestea, unul dintre păcatele sale a fost cât se poate de condamnabil şi probabil că la acesta s-a referit în Psalmul 32. Putem învăţa multe examinând ce anume a dus la comiterea acelui păcat. Vom recunoaşte capcanele pe care trebuie să le evităm şi ne vom da seama de necesitatea de a ne mărturisi păcatele pentru a ne restabili relaţiile cu Dumnezeu.

Un rege loial cade în păcat

Deşi naţiunea Israel participa la o campanie militară împotriva amoniţilor, David se afla la Ierusalim. Într-o seară, în timp ce se plimba pe acoperişul palatului, a observat în vecinătate o femeie frumoasă care se îmbăia. Nu a reuşit să manifeste stăpânire de sine şi a început să o dorească cu pasiune. Aflând că era Bat-Şeba, soţia lui Urie, un soldat din armata sa, David a chemat-o şi a comis adulter cu ea. După un timp, Bat-Şeba l-a înştiinţat pe David că era însărcinată. — 2 Samuel 11:1–5.

David se simţea prins în capcană. Dacă păcatul lor era descoperit, amândoi urmau să fie condamnaţi la moarte (Leviticul 20:10). Prin urmare, a pus la cale un plan. L-a chemat pe Urie, soţul Bat-Şebei, de pe câmpul de luptă şi, după ce i-a cerut informaţii detaliate despre război, i-a spus să se întoarcă acasă. David spera că Urie avea să treacă drept tatăl copilului Bat-Şebei. — 2 Samuel 11:6–9.

Spre dezamăgirea lui David, Urie nu şi-a vizitat soţia. Pentru Urie era de neconceput să se întoarcă acasă în timp ce armata îndura vicisitudinile războiului. Când o armată israelită era angajată într-o campanie militară, bărbaţii se abţineau de la relaţii sexuale chiar cu propriile soţii. Ei trebuiau să rămână curaţi din punct de vedere ceremonial (1 Samuel 21:5). David l-a invitat apoi pe Urie la masă şi l-a îmbătat, însă acesta tot nu a mers acasă, la soţia sa. Conduita fidelă a lui Urie a condamnat păcatul grav al lui David. — 2 Samuel 11:10–13.

Laţul în care căzuse David prin păcat se strângea din ce în ce mai mult în jurul lui. Disperat, el a găsit doar o soluţie. L-a trimis pe Urie înapoi la luptă cu o scrisoare pentru generalul armatei, Ioab. Mesajul acestei scurte scrisori era clar: „Puneţi pe Urie în locul cel mai greu al luptei şi trageţi-vă înapoi de la el, ca să fie lovit şi să moară“. Se părea că, doar cu o pană, puternicul rege reuşise să-şi ascundă păcatul, trimiţându-l pe Urie la moarte. — 2 Samuel 11:14–17.

După ce a trecut perioada de jale a Bat-Şebei, David s-a căsătorit imediat cu ea. Timpul a trecut şi s-a născut copilul. În acest răstimp, David şi-a trecut sub tăcere păcatele. Probabil că încerca să-şi justifice acţiunile faţă de sine însuşi. Oare nu a murit Urie onorabil în luptă, la fel ca  alţii? Mai mult decât atât, nu l-a nesocotit el pe rege refuzând să meargă acasă, la soţia sa? ‘Inima înşelătoare’ construieşte tot felul de raţionamente în încercarea de a justifica păcatul. — Ieremia 17:9; 2 Samuel 11:25.

Greşeli care au condus la păcat

Cum a putut David, un om care iubea dreptatea, să ajungă să comită adulter şi crimă? Evident, în cazul său, seminţele păcatului fuseseră semănate de un anumit timp. Poate ne întrebăm de ce David nu era alături de oamenii săi pentru a-i sprijini în campania militară împotriva duşmanilor lui Iehova. În loc de aceasta, David se relaxa în palatul său, departe de grijile războiului, care ar fi putut să-i ţină mintea ocupată şi să-l împiedice să dorească în mod greşit soţia unui soldat fidel. Pentru creştinii adevăraţi din prezent, angajarea neobosită în activităţi spirituale împreună cu congregaţia şi participarea cu regularitate la lucrarea de predicare constituie o protecţie. — 1 Timotei 6:12.

Regilor israeliţi li se poruncea să-şi facă o copie a legii şi s-o citească zilnic. Biblia prezintă şi motivul acestei dispoziţii: „Ca să înveţe să se teamă de DOMNUL Dumnezeul lui, să păzească şi să împlinească toate cuvintele din legea aceasta şi toate rânduielile acestea, pentru ca inima lui să nu se înalţe mai presus de fraţii lui şi să nu se abată de la poruncă nici la dreapta nici la stânga“ (Deuteronomul 17:18–20). Se pare că David nu a respectat această poruncă în perioada în care a comis păcatele grave respective. Cu siguranţă, studierea cu regularitate a Cuvântului lui Dumnezeu şi meditarea asupra celor studiate ne vor ajuta să evităm conduita greşită în aceste timpuri critice. — Proverbele 2:10–12.

În plus, ultima dintre cele zece porunci spunea în mod clar: „Să nu pofteşti soţia aproapelui tău“ (Exodul 20:17). David avea deja mai multe soţii şi concubine (2 Samuel 3:2–5). Însă aceasta nu l-a împiedicat să dorească încă o femeie atrăgătoare. Această relatare ne aminteşte de importanţa cuvintelor lui Isus: „Oricine continuă să privească o femeie în aşa fel încât să facă pasiune pentru ea a comis deja adulter cu ea în inima lui“ (Matei 5:28). În loc să nutrim astfel de dorinţe nepotrivite, să le îndepărtăm cu promptitudine din mintea şi inima noastră.

Căinţă şi îndurare

Cu certitudine, relatarea onestă despre păcatul lui David nu este menţionată în Biblie pentru a trezi în cineva dorinţe sexuale nepotrivite. Acest episod ne dă posibilitatea să observăm modul impresionant şi mişcător în care şi-a manifestat Iehova una dintre remarcabilele sale calităţi: îndurarea. — Exodul 34:6, 7.

După ce Bat-Şeba a dat naştere unui fiu, Iehova l-a trimis pe profetul Natan la David pentru a-l pune în faţa faptelor sale. Acesta a fost un act de îndurare. Dacă David nu ar fi fost abordat şi ar fi păstrat tăcerea, probabil s-ar fi împietrit pe calea păcatului (Evrei 3:13). Din fericire, David a reacţionat favorabil la îndurarea lui Dumnezeu. Cuvintele bine alese, dar clare ale lui Natan i-au sensibilizat conştiinţa, iar el a recunoscut cu umilinţă că păcătuise împotriva lui Dumnezeu. De fapt, Psalmul 51, în care se face referire la păcatul lui David cu Bat-Şeba, a fost compus după ce David s-a căit şi a mărturisit păcatul grav pe care îl făcuse. Dacă am comis un păcat grav, să nu permitem niciodată ca inima noastră să se împietrească. — 2 Samuel 12:1–13.

David a fost iertat, dar nu a fost scutit de disciplinare şi nici de consecinţele păcatului (Proverbele 6:27). Nici nu s-ar fi putut altfel. Dacă Dumnezeu, pur şi simplu, ar fi trecut totul cu vederea, normele sale ar fi fost discreditate. El s-ar fi dovedit la fel de ineficient ca marele preot Eli, care i-a dojenit cu blândeţe pe fiii săi răi şi i-a lăsat apoi să persiste în conduita lor rea (1 Samuel 2:22–25). Totuşi, Iehova nu îl privează pe cel penitent de bunătatea sa iubitoare. Îndurarea sa, asemenea unui izvor rece şi înviorător, îl va ajuta pe cel ce a greşit să suporte consecinţele păcatului. Căldura iertării divine şi compania ziditoare a colaboratorilor în credinţă pot contribui la restabilirea spirituală a celui  ce a greşit. Da, pe baza jertfei lui Cristos, cel care se căieşte poate să guste din ‘bogăţia bunătăţii nemeritate’ a lui Dumnezeu. — Efeseni 1:7.

„O inimă pură“ şi „un spirit nou“

Aşa cum se arată în Psalmul 51, după ce şi-a mărturisit păcatul, David nu s-a lăsat copleşit de sentimente de inutilitate. Cuvintele pe care le-a scris în psalmi despre mărturisirea păcatului oglindesc sentimentul de uşurare pe care l-a încercat şi hotărârea sa de a-i sluji lui Dumnezeu cu fidelitate. Să analizăm, de pildă, câteva idei din Psalmul 32. În primul verset se spune: „Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit“. Oricât de grav ar fi păcatul comis, dacă cineva se căieşte sincer, totul se poate termina cu bine. Un mod de a demonstra că ne căim sincer este să recunoaştem că suntem în întregime răspunzători de acţiunile noastre, aşa cum a făcut David (2 Samuel 12:13). El nu a încercat să se justifice în faţa lui Iehova sau să dea vina pe alţii. În versetul 5 se spune: „Ţi-am făcut cunoscut păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: «Îmi voi mărturisi DOMNULUI fărădelegile». Şi Tu ai iertat vina păcatului meu“. Mărturisirea sinceră aduce uşurare şi, astfel, cel în cauză nu mai este torturat de conştiinţă pentru greşelile din trecut.

După ce a implorat iertare din partea lui Iehova, David a cerut: „Creează în mine o inimă pură, o, Dumnezeule, şi pune înăuntrul meu un spirit nou, statornic“ (Psalmul 51:10, NW). Cerând „o inimă pură“ şi un „spirit nou“, David a arătat că era conştient de înclinaţiile sale păcătoase şi că avea nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru a-şi curăţa inima şi a lua totul de la capăt. În loc să-şi plângă întruna de milă, el a fost hotărât să persevereze în serviciul adus lui Dumnezeu. Iată cum s-a rugat el: „Doamne, deschide-mi buzele şi gura mea va vesti lauda Ta“. — Psalmul 51:15.

Cum a reacţionat Iehova la căinţa sinceră a lui David şi la efortul său hotărât de a-l sluji? El i-a dat următoarea asigurare plină de căldură: „Te voi învăţa [te voi face să ai perspicacitate, NW] şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi; te voi sfătui cu ochiul asupra ta“ (Psalmul 32:8). Această asigurare scoate în evidenţă interesul sincer al lui Iehova faţă de sentimentele şi necesităţile celui care se căieşte. Iehova i-a promis lui David că-i va da mai multă perspicacitate, capacitatea de a vedea lucrurile în profunzime,  dincolo de aparenţe. În viitor, dacă urma să se confrunte cu alte încercări, el avea să fie capabil să discearnă consecinţele acţiunilor sale şi efectul lor asupra celorlalţi şi putea să acţioneze cu prudenţă.

Acest episod din viaţa lui David constituie o încurajare pentru toţi cei care au căzut în păcate grave. Mărturisindu-ne păcatele şi manifestând o căinţă sinceră, putem să ne redobândim cea mai preţioasă posesiune, prietenia cu Iehova Dumnezeu. Este mult mai bine să înfruntăm durerea şi ruşinea de moment pe care le-am putea simţi decât suferinţa cumplită cauzată de păstrarea tăcerii sau consecinţele nefaste ce rezultă dacă permitem să ne împietrim într-o conduită rebelă (Psalmul 32:9). Astfel, vom putea beneficia de iertarea plină de căldură a unui Dumnezeu iubitor şi îndurător, „Tatăl îndurărilor tandre şi Dumnezeul oricărei mângâieri“. — 2 Corinteni 1:3.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 31]

David a sperat să scape de consecinţele păcatului său trimiţându-l pe Urie la moarte