„Rănile făcute de un prieten“

APOSTOLUL Pavel a considerat necesar să le dea câteva sfaturi de corectare membrilor congregaţiei creştine din Galatia secolului I. Probabil pentru a preveni naşterea unor resentimente, el a întrebat: „Ei bine, atunci, am devenit eu duşmanul vostru pentru că vă spun adevărul?“ — Galateni 4:16.

‘Spunându-le adevărul’, Pavel nu s-a făcut duşmanul lor. De fapt, el a acţionat în armonie cu principiul biblic: „Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui“ (Proverbele 27:6). Pavel ştia că respectul de sine al celor care greşiseră putea fi rănit. Totuşi, el era conştient că a nu administra disciplinarea unui păcătos care are nevoie de ea înseamnă a împiedica iubirea lui Iehova Dumnezeu să ajungă la acel om (Evrei 12:5–7). Din acest motiv, ca un prieten fidel care era preocupat de binele de durată al congregaţiei, Pavel nu s-a reţinut să le ofere sfaturi pentru corectarea lor.

În prezent, Martorii lui Iehova îşi îndeplinesc misiunea de ‘a face discipoli din oameni ai tuturor naţiunilor, . . . învăţându-i să respecte tot ce a poruncit [Isus Cristos]’. În timp ce îşi efectuează lucrarea, aceşti creştini sinceri nu fac compromis în privinţa adevărurilor biblice care denunţă şi condamnă greşelile doctrinare şi conduita necreştină (Matei 15:9; 23:9; 28:19, 20; 1 Corinteni 6:9, 10). Dar aceasta nu îi transformă în duşmani de repudiat, ci în prieteni autentici.

Înzestrat cu perspicacitate divină, psalmistul a scris: „Lovească-mă cel drept, căci aceasta îmi este o favoare; să mă mustre: este ca untdelemnul turnat pe capul meu; să nu-mi întorc capul de la el“. — Psalmul 141:5.