Să nu devenim ascultători uituci

„Deveniţi împlinitori ai cuvântului, şi nu doar ascultători, amăgindu-vă singuri cu raţionamente false.“ — IACOV 1:22.

1. La ce miracole au avut israeliţii din vechime privilegiul de a fi martori?

„MEMORABILE“ ar fi cuvântul potrivit pentru a descrie miracolele înfăptuite de Iehova în Egiptul antic. Fiecare dintre cele zece plăgi a fost de-a dreptul înspăimântătoare. Aceste nenorociri aduse asupra Egiptului au fost urmate de uimitoarea eliberare a poporului Israel, care a traversat Marea Roşie printre două ziduri de apă (Deuteronomul 34:10–12). Dacă aţi fi fost martori oculari la evenimentele evocate mai sus, suntem încrezători că nu l-aţi fi uitat niciodată pe Cel care le-a cauzat. Cât despre israeliţi, iată ce a cântat psalmistul: „Au uitat pe Dumnezeu, Mântuitorul lor, care făcuse lucruri mari în Egipt, lucrări minunate în ţara lui Ham, semne înfricoşătoare la Marea Roşie“. — Psalmul 106:21, 22.

2. Ce anume arată că aprecierea Israelului pentru acţiunile măreţe ale lui Dumnezeu a fost de scurtă durată?

² După ce au trecut Marea Roşie, israeliţii au început ‘să se teamă de DOMNUL şi să creadă în DOMNUL’ (Exodul 14:31). Bărbaţii lui Israel şi-au unit glasurile împreună cu Moise într-o cântare de biruinţă pentru Iehova, iar Miriam şi alte femei li s-au alăturat cântând la tamburine şi dansând (Exodul 15:1, 20). Da, poporul lui Dumnezeu rămăsese impresionat de acţiunile puternice ale lui Iehova. Însă aprecierea israeliţilor faţă de Cel care realizase aceste miracole a fost de scurtă durată. Nu la mult timp după aceea, mulţi dintre ei se comportau de parcă ar fi fost atinşi de o puternică amnezie. Au început să murmure şi să se plângă împotriva lui Iehova. Unii s-au implicat în acte de idolatrie şi au comis imoralitate sexuală. — Numeri 14:27; 25:1–9.

Ce anume ne-ar putea face să devenim uituci?

3. Ce am putea să uităm din cauza naturii noastre imperfecte?

³ Lipsa de apreciere de care au dat dovadă israeliţii este de-a dreptul şocantă. Însă şi nouă ni se poate întâmpla la fel. E adevărat, noi nu am fost martori la astfel de miracole divine. Totuşi, de când suntem în relaţii de prietenie cu Dumnezeu au fost cu siguranţă momente de neuitat. Poate că unii dintre noi ne amintim de vremea când am acceptat adevărul biblic. Sau poate că ne gândim la rugăciunea prin care ne-am dedicat lui Iehova şi la botezul în apă în urma căruia am devenit creştini adevăraţi. Mulţi dintre noi am simţit ajutorul lui Iehova în anumite momente din viaţă (Psalmul 118:15). Mai presus de orice, graţie morţii de jertfă a lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, am primit speranţa salvării (Ioan 3:16). Cu toate acestea, din cauza naturii noastre imperfecte, când suntem asaltaţi de dorinţe greşite sau de îngrijorările vieţii, şi noi am putea uita foarte repede faptele bune pe care le-a făcut Iehova pentru noi.

4, 5. a) În ce fel a avertizat Iacov asupra pericolului de a fi ascultători uituci? b) Ce aplicare putem face ilustrării lui Iacov despre omul care se uită în oglindă?

⁴ În scrisoarea adresată colaboratorilor săi creştini, Iacov, fratele vitreg al lui Isus, a avertizat asupra pericolului de a fi ascultători uituci. El a scris: „Deveniţi împlinitori ai cuvântului, şi nu doar ascultători, amăgindu-vă singuri cu raţionamente false. Căci, dacă cineva este un ascultător al cuvântului, şi nu un împlinitor, acesta seamănă cu un om care îşi priveşte faţa naturală în oglindă. Fiindcă el se priveşte şi apoi pleacă şi uită imediat  ce fel de om este“ (Iacov 1:22–24). Ce a vrut să spună Iacov prin aceste cuvinte?

⁵ Dimineaţa, când ne trezim, de obicei ne uităm în oglindă ca să vedem ce schimbări trebuie să facem în aspectul nostru exterior. Apoi, în timp ce efectuăm diferite activităţi concentrându-ne asupra altor lucruri, nu ne mai gândim la ceea ce am văzut în oglindă. Aşa ceva se poate întâmpla şi în sens spiritual. Când ne uităm în Cuvântul lui Dumnezeu, putem să comparăm ceea ce suntem cu ceea ce se aşteaptă Iehova să fim. Aşadar, ajungem faţă-n faţă cu slăbiciunile noastre. Dându-ne seama de starea noastră, ar trebui să ne simţim îndemnaţi să facem schimbări în propria personalitate. Dar, în timp ce suntem prinşi în rutina zilnică şi ne luptăm cu problemele pe care le avem, am putea foarte uşor să nu ne mai gândim la lucrurile spirituale (Matei 5:3; Luca 21:34). E ca şi cum am uita actele de iubire ale lui Dumnezeu realizate în folosul nostru. Dacă s-ar întâmpla aşa ceva, am ajunge vulnerabili la înclinaţiile păcătoase.

6. Ce analiză biblică ne va ajuta să nu uităm cuvântul lui Iehova?

⁶ În prima sa scrisoare adresată corintenilor, apostolul Pavel, sub inspiraţie divină, a făcut referire la israeliţii uituci din pustie. Aşa cum creştinii din secolul I au tras foloase din cuvintele lui Pavel, o analiză a acestor cuvinte ne va ajuta şi pe noi să nu uităm cuvântul lui Iehova. Să examinăm, aşadar, textul din 1 Corinteni 10:1–12.

Să respingem dorinţele lumeşti

7. Ce dovezi de netăgăduit ale iubirii lui Iehova au primit israeliţii?

⁷ Ceea ce a spus Pavel despre israeliţi constituie un avertisment pentru creştini. Iată ce scrie Pavel, printre altele: „Nu vreau deci să fiţi în ignoranţă, fraţilor, despre faptul că strămoşii noştri au fost toţi sub nor şi toţi au traversat marea şi toţi au fost botezaţi în Moise prin intermediul norului şi al mării“ (1 Corinteni 10:1–4). Israeliţii de pe timpul lui Moise văzuseră unele manifestări măreţe ale puterii lui Dumnezeu, şi am putea aminti aici miraculosul stâlp de nor al lui Dumnezeu care i-a condus în timpul zilei, ajutându-i să scape când a fost să traverseze Marea Roşie (Exodul 13:21; 14:21, 22). Într-adevăr, aceşti israeliţi au primit dovezi de netăgăduit că Iehova îi iubea.

8. Ce s-a întâmplat cu israeliţii care s-au dovedit uituci în sens spiritual?

⁸ „Cu toate acestea“, continuă Pavel, „pe cei mai mulţi dintre ei Dumnezeu nu i-a aprobat, căci au fost doborâţi în pustiu“ (1 Corinteni 10:5). Ce trist! Majoritatea israeliţilor care au plecat din Egipt au demonstrat că nu erau demni să intre în Ţara Promisă. Fiind dezaprobaţi de Dumnezeu din cauza lipsei lor de credinţă, ei au murit în pustiu (Evrei 3:16–19). Ce putem învăţa din cele întâmplate? Pavel spune în continuare: „Aceste lucruri au devenit exemple pentru noi, ca să nu fim oameni care doresc lucruri dăunătoare, cum le-au dorit ei“. — 1 Corinteni 10:6.

9. Ce daruri i-a oferit Iehova poporului său, şi cum au reacţionat israeliţii?

⁹ Israeliţii aveau nenumărate lucruri spirituale cu care să-şi ocupe mintea cât timp se aflau în pustiu. Ei intraseră într-un legământ cu Iehova şi deveniseră o naţiune dedicată lui. În plus, le fuseseră date o preoţie, un tabernacol ce servea drept centru de închinare şi un sistem de jertfe pe care să le aducă lui Iehova. Însă, în loc să se bucure de aceste daruri spirituale, ei şi-au permis să ajungă nemulţumiţi de ceea ce le dăduse Dumnezeu. — Numeri 11:4–6.

10. De ce ar trebui să-l păstrăm mereu pe Dumnezeu în gândurile noastre?

¹⁰ Spre deosebire de israeliţii din pustiu, slujitorii de azi ai lui Iehova se bucură de aprobarea sa. Totuşi, fiecare dintre noi trebuie să-l păstreze pe Dumnezeu în gândurile lui. Făcând aşa, vom fi ajutaţi să respingem poftele egoiste care ne-ar putea înceţoşa vederea spirituală. Trebuie să fim hotărâţi „să respingem impietatea şi dorinţele lumeşti şi să trăim cu judecată sănătoasă şi dreptate şi devoţiune sfântă în actualul sistem de lucruri“ (Tit 2:12). Aceia dintre noi care frecventează din fragedă copilărie congregaţia creştină nu ar trebui să creadă că au fost privaţi de ceva bun. Dacă s-ar întâmpla să ne treacă prin minte astfel de gânduri, ar fi bine să ne amintim de Iehova şi de  minunatele binecuvântări pe care ni le-a pregătit. — Evrei 12:2, 3.

Să ascultăm întru totul de Iehova

11, 12. Cum ar putea ajunge cineva să se facă vinovat de idolatrie fără să se închine la imagini?

¹¹ Pavel ne dă încă un avertisment scriind următoarele: „Nici să nu deveniţi idolatri, cum au devenit unii dintre ei; aşa cum este scris: «Poporul s-a aşezat să mănânce şi să bea, şi s-au sculat să se distreze»“ (1 Corinteni 10:7). Pavel face referire la ocazia în care israeliţii l-au convins pe Aaron să facă un viţel de aur (Exodul 32:1–4). Deşi e greu de imaginat că am putea trece la acţiuni idolatre făţişe, am putea ajunge idolatri dacă am permite dorinţelor noastre egoiste să ne împiedice să-i mai aducem lui Iehova o închinare din tot sufletul. — Coloseni 3:5.

¹² Altă dată, Pavel a vorbit despre unii care erau preocupaţi în primul rând de lucrurile materiale, nu de cele spirituale. Iată ce a scris el referitor la cei care „umblă ca duşmani ai stâlpului de tortură al Cristosului“: „Sfârşitul lor este distrugerea, şi dumnezeul lor este burta lor“ (Filipeni 3:18, 19). În cazul lor, obiectul idolatriei nu era o imagine cioplită, ci dorinţa de a avea lucruri materiale. Evident, nu toate dorinţele sunt greşite. Iehova ne-a creat cu dorinţe fireşti şi ne-a înzestrat cu capacitatea de a ne bucura de diferite plăceri. Însă cei care pun plăcerile mai presus de relaţiile lor cu Dumnezeu ajung, într-adevăr, idolatri. — 2 Timotei 3:1–5.

13. Ce putem învăţa din relatarea despre viţelul de aur?

¹³ După ce au plecat din Egipt, israeliţii şi-au făcut un viţel de aur cu scopul de a-i aduce închinare. Pe lângă avertismentul asupra idolatriei, din această relatare se mai desprinde o lecţie importantă. Israeliţii nu au ascultat porunca clară dată de Iehova (Exodul 20:4–6). Totuşi ei nu intenţionau să-l respingă pe Iehova ca Dumnezeu. Ei au adus jertfe viţelului turnat şi au numit ocazia „o sărbătoare pentru DOMNUL“. Într-un fel, ei s-au amăgit cu gândul că Dumnezeu avea să le treacă cu vederea neascultarea. Aceasta a fost o insultă la adresa lui Iehova, care l-a mâniat foarte tare. — Exodul 32:5, 7–10; Psalmul 106:19, 20.

14, 15. a) De ce nu au avut israeliţii nici o scuză că ajunseseră ascultători uituci? b) Ce atitudine trebuie să avem faţă de poruncile lui Iehova dacă suntem hotărâţi să nu ajungem ascultători uituci?

¹⁴ Ar fi ceva cu totul neobişnuit ca un Martor al lui Iehova să se alăture unei religii false. Totuşi, unii ar putea nesocoti poruncile lui Iehova în alte privinţe, în timp ce sunt încă membri ai congregaţiei. Acei membri ai poporului lui Israel care au ajuns ascultători uituci nu au avut nici o scuză pentru atitudinea lor. Ei auziseră cele Zece Porunci şi fuseseră de faţă când Moise le-a transmis  ceea ce poruncise Dumnezeu: „Să nu faceţi dumnezei de argint şi dumnezei de aur, ca să-i puneţi alături de Mine“ (Exodul 20:18, 19, 22, 23). Însă israeliţii tot s-au închinat unui viţel de aur.

¹⁵ Nici noi nu am avea vreo scuză întemeiată dacă am ajunge ascultători uituci. În paginile Bibliei, Dumnezeu ne-a dat îndrumări privitoare la multe aspecte ale vieţii. De exemplu, Cuvântul lui Iehova condamnă în termeni fără echivoc obiceiul de a nu restitui un împrumut (Psalmul 37:21). Copiilor li se porunceşte să asculte de părinţii lor, iar taţilor li se pretinde să-şi crească copiii în „normele de gândire ale lui Iehova“ (Efeseni 6:1–4). Creştinilor celibatari li se porunceşte să se căsătorească „numai în Domnul“, iar slujitorilor căsătoriţi ai lui Dumnezeu li se spune: „Căsătoria să fie onorabilă la toţi şi patul conjugal să fie neîntinat, căci Dumnezeu îi va judeca pe fornicatori şi pe adulteri“ (1 Corinteni 7:39; Evrei 13:4). Dacă suntem hotărâţi să nu ajungem ascultători uituci, vom privi cu toată seriozitatea aceste porunci din partea lui Dumnezeu, ca, de altfel, şi pe celelalte, şi le vom respecta.

16. Care au fost consecinţele închinării la viţelul de aur?

¹⁶ Iehova nu a acceptat ca israeliţii să-i aducă închinare după bunul lor plac. Dimpotrivă, 3 000 dintre ei au fost distruşi, deoarece e posibil să fi jucat un rol important în această răzvrătire manifestată prin închinarea la viţelul de aur. Alţi răufăcători au fost loviţi de Iehova cu o epidemie (Exodul 32:28, 35). Ce lecţie este aceasta pentru cei care citesc Cuvântul lui Dumnezeu, dar respectă numai ceea ce le convine!

„Fugiţi de fornicaţie“

17. La ce incident face aluzie textul din 1 Corinteni 10:8?

¹⁷ Apostolul Pavel aduce în discuţie un domeniu în care dorinţele carnale ne-ar putea face să ajungem uituci din punct de vedere spiritual. Iată ce spune el: „Nici să nu practicăm fornicaţia, cum au comis fornicaţie unii dintre ei, astfel că într-o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii dintre ei“ (1 Corinteni 10:8). Aici Pavel face aluzie la un incident care a avut loc în câmpiile Moabului la sfârşitul celui de-al patruzecilea an al peregrinării israeliţilor prin deşert. Cu puţin timp înainte, israeliţii primiseră ajutorul lui Iehova pentru a cuceri unele ţări de pe ţărmul estic al Iordanului, însă mulţi dintre ei s-au dovedit uituci şi nerecunoscători. La hotarul Ţării Promise, ei au fost ademeniţi să comită imoralitate sexuală şi să practice închinarea necurată adusă lui Baal din Peor. Aproximativ 24 000 au fost distruşi, 1 000 dintre ei fiind capii acestor acţiuni greşite. — Numeri 25:9.

18. Ce fel de conduită poate duce la imoralitate sexuală?

 ¹⁸ Poporul lui Iehova din prezent este bine cunoscut pentru faptul că respectă norme morale înalte. Însă, în momentul în care s-au confruntat cu ispita de a comite imoralitate sexuală, unii creştini nu s-au mai gândit la Dumnezeu şi la principiile sale. Ei au devenit ascultători uituci. Probabil că la început tentaţia nu constă în a comite fornicaţie, ci poate fi vorba de curiozitatea de a ne uita la materiale pornografice şi de tendinţa de a ne preta la glume nepotrivite sau la flirt ori de a cultiva relaţii strânse cu persoane care au o moralitate discutabilă. În astfel de cazuri, unii creştini au fost atraşi cu timpul într-o conduită păcătoasă. — 1 Corinteni 15:33; Iacov 4:4.

19. Ce sfaturi biblice ne ajută să ‘fugim de fornicaţie’?

¹⁹ Dacă suntem tentaţi să ne implicăm într-o conduită imorală, nu trebuie să încetăm nici o clipă să ne gândim la Iehova. Dimpotrivă, trebuie să respectăm ceea ce ne aminteşte el în Cuvântul său (Psalmul 119:1, 2, NW). Fiind creştini, majoritatea dintre noi facem tot ce ne stă în putinţă ca să ne păstrăm o moralitate ireproşabilă, însă pentru a face ceea ce este drept în ochii lui Dumnezeu sunt necesare eforturi susţinute (1 Corinteni 9:27). Adresându-se creştinilor din Roma, Pavel a scris: „Ascultarea voastră a ajuns să fie cunoscută de toţi. Mă bucur deci de voi. Dar vreau să fiţi înţelepţi cu privire la ce este bine, însă inocenţi cu privire la ce este rău“ (Romani 16:19). Aşa cum cei 24 000 de israeliţi au fost executaţi pentru păcatele lor, fornicatorii şi alţi răufăcători din prezent vor simţi în curând pe propria piele efectele judecăţii nefavorabile din partea lui Iehova (Efeseni 5:3–6). Prin urmare, să nu devenim ascultători uituci, ci să continuăm să ‘fugim de fornicaţie’. — 1 Corinteni 6:18.

Să apreciem întotdeauna darurile de la Iehova

20. Cum l-au pus israeliţii la încercare pe Iehova, şi care au fost consecinţele?

²⁰ Marea majoritate a creştinilor nu vor ceda niciodată în faţa imoralităţii sexuale. Totuşi, trebuie să fim atenţi să nu ajungem să ne însuşim un alt obicei ce ne-ar putea atrage dezaprobarea divină: obiceiul de a murmura. Iată ce ne sfătuieşte Pavel: „Nici să nu-l punem la încercare pe Iehova, cum l-au pus la încercare unii dintre [israeliţi], astfel că au pierit prin şerpi. Nici să nu murmuraţi, cum au murmurat unii dintre ei, astfel că au pierit prin distrugătorul“ (1 Corinteni 10:9, 10). Israeliţii au murmurat împotriva lui Moise şi a lui Aaron — de fapt, chiar împotriva lui Dumnezeu însuşi — plângându-se de mana furnizată în mod miraculos (Numeri 16:41; 21:5). S-a simţit Iehova mai puţin jignit când aceştia au murmurat decât atunci când au comis fornicaţie? Relatarea biblică arată că mulţi dintre cei care au murmurat au fost omorâţi de şerpi (Numeri 21:6). Într-o ocazie anterioară, peste 14 700 de răzvrătiţi care murmuraseră au fost distruşi (Numeri 16:49). Aşadar, să nu punem la încercare răbdarea lui Iehova dispreţuind darurile sale.

21. a) Ce îndemn a fost consemnat de Pavel sub inspiraţie divină? b) Potrivit textului din Iacov 1:25, cum putem fi cu adevărat fericiţi?

²¹ Scriindu-le colaboratorilor săi creştini, Pavel încheie lista avertismentelor cu următorul îndemn: „Aceste lucruri deci li se întâmplau ca exemple şi au fost scrise ca avertizare pentru noi, peste care au sosit sfârşiturile sistemelor de lucruri. Prin urmare, cel care crede că stă în picioare să aibă grijă să nu cadă“ (1 Corinteni 10:11, 12). La fel ca israeliţii, şi noi am primit multe binecuvântări de la Iehova. Dar, spre deosebire de ei, să nu uităm niciodată lucrurile bune pe care le face Dumnezeu pentru noi şi să nu încetăm să le apreciem. Când suntem copleşiţi de  îngrijorările vieţii, să reflectăm la minunatele promisiuni consemnate în Cuvântul său. Să ne amintim de preţioasele noastre relaţii cu Iehova şi să continuăm să efectuăm lucrarea de predicare a Regatului care ne-a fost încredinţată (Matei 24:14; 28:19, 20). Acest mod de a acţiona ne va aduce cu certitudine adevărata fericire, deoarece iată ce promite Biblia: „Cel care îşi adânceşte privirea în legea perfectă care aparţine libertăţii şi persistă în ea, acest om, deoarece a devenit nu un ascultător uituc, ci un înfăptuitor al lucrării, va fi fericit înfăptuind-o“. — Iacov 1:25.

Cum aţi răspunde?

• Ce anume ne-ar putea determina să fim ascultători uituci?

• De ce este esenţial să ascultăm întru totul de Dumnezeu?

• Cum putem ‘fugi de fornicaţie’?

• Care ar trebui să fie atitudinea noastră faţă de darurile de la Iehova?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Israeliţii au uitat faptele măreţe ale lui Iehova făcute în folosul lor

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Poporul lui Iehova este hotărât să-şi păstreze înaltele norme morale