Arbori care rezistă la proba timpului

O PANTĂ ABRUPTĂ NU PARE A FI LOCUL IDEAL PENTRU A VĂ CONSTRUI CASA, MAI ALES DACĂ S-AR AFLA ŞI UNDEVA ÎN CREIERUL MUNŢILOR. ÎNSĂ, ÎN CIUDA APARENTELOR DEZAVANTAJE, UNII ARBORI DIN ZONA ALPINĂ SE FIXEAZĂ CU TENACITATE DE ACESTE SUPRAFEŢE STÂNCOASE, SFIDÂND GERUL CRUNT AL IERNII ŞI SUPORTÂND ARŞIŢA VERII.

DE OBICEI, aceşti arbori rezistenţi nu sunt la fel de falnici ca rudele lor de la câmpie. Trunchiurile lor pot fi noduroase şi răsucite, iar creşterea lor poate fi mult încetinită. Unii arată chiar ca nişte bonsai naturali — clima aspră şi solul sărac influenţându-le creşterea şi dându-le forma pe care o au.

Întrucât aceşti arbori trăiesc în unul dintre cele mai neospitaliere medii de pe pământ, vă aşteptaţi, probabil, ca ei să aibă o durată scurtă de viaţă. Lucrurile stau exact invers. Unii susţin că Metusala, un exemplar din familia pinilor (Pinus aristata), care creşte la o altitudine de 3 000 de metri în White Mountains, din California, are vârsta de 4 700 de ani. The Guinness Book of Records 1997 (Cartea recordurilor pe 1997) îl menţionează ca pe cel mai bătrân arbore de pe planetă. Edmund Schulman, care a studiat aceşti arbori bătrâni, explică următoarele: „Pinus aristata . . . pare să supravieţuiască datorită adversităţilor. Toate exemplarele [de pini] mai bătrâni din White Mountains trăiesc la o altitudine de circa 3 000 de metri, într-un deşert stâncos şi uscat“. Pe lângă aceasta, Schulman a descoperit că cele mai în vârstă exemplare ale altor specii de pini cresc şi ele în condiţii vitrege.

Deşi trebuie să înfrunte vitregiile naturii, aceşti arbori longevivi profită la maximum de două avantaje pe care le au. Crescând în locuri izolate, cu vegetaţie săracă, ei sunt feriţi de incendii, una dintre cele mai mari ameninţări pentru arborii aflaţi la maturitate. În plus, rădăcinile lor îi fixează atât de puternic în stâncă, încât doar un cutremur ar putea să-i clintească.

 În Biblie, slujitorii fideli ai lui Dumnezeu sunt comparaţi cu copacii (Psalmul 1:1–3; Ieremia 17:7, 8). Şi ei au de înfruntat vicisitudini. Persecuţia, sănătatea precară sau sărăcia lucie pot să le pună credinţa la grea încercare, mai ales dacă dificultăţile continuă an de an. Cu toate acestea, Creatorul lor, care a făcut arborii în aşa fel încât pot ţine piept atât de bine vitregiilor, îşi asigură închinătorii că îi va sprijini. Iată ce le promite Biblia celor ce rămân fermi pe poziţie: „Vă va face fermi, vă va face tari“. — 1 Petru 5:9, 10.

„A rămâne fermi pe poziţie, a rămâne neclintiţi sau a persevera“ este ideea pe care o transmite verbul grecesc tradus adesea în Biblie prin „a suporta“. La fel ca în cazul arborilor care cresc în zona de munte, secretul statorniciei creştinilor este faptul de a fi bine înrădăcinaţi. Ei trebuie să fie înrădăcinaţi ferm în Isus Cristos pentru a putea rezista. „Întrucât l-aţi acceptat pe Cristos Isus, Domnul“, a scris Pavel, „continuaţi să umblaţi în comuniune cu el, înrădăcinaţi şi zidiţi în el şi consolidaţi în credinţă, aşa cum aţi fost învăţaţi, debordând de credinţă în exprimări de mulţumire“. — Coloseni 2:6, 7.

Pavel a înţeles necesitatea de a avea rădăcini spirituale viguroase. El însuşi a avut de luptat cu „un spin în carne“ şi a suportat persecuţii aprige pe tot parcursul ministerului său (2 Corinteni 11:23–27; 12:7). Dar el a descoperit că prin forţa lui Dumnezeu a reuşit să meargă înainte. „Pentru toate lucrurile am forţă prin cel care îmi dă putere“, a spus el. — Filipeni 4:13.

Aşa cum arată exemplul lui Pavel, perseverenţa creştină încununată de succes nu depinde de situaţiile favorabile. La fel ca arborii din regiunile muntoase care rezistă de secole furtunilor, şi noi putem rămâne fermi în credinţă dacă suntem înrădăcinaţi în Cristos şi ne bizuim pe puterea pe care ne-o dă Dumnezeu. Mai mult decât atât, dacă perseverăm până la sfârşit, avem perspectiva de a trăi împlinirea unei alte promisiuni divine: „Zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor“. — Isaia 65:22; Matei 24:13.