De ce să studiaţi Biblia?

BILL era tânăr, arăta bine, era educat şi avea o situaţie financiară bună. Cu toate acestea, nu era mulţumit. Viaţa sa nu avea nici un scop, iar acest lucru îl tulbura profund. În încercarea de a găsi un scop în viaţă, el a examinat mai multe religii, dar nu a găsit ceea ce căuta. În 1991 a cunoscut un Martor al lui Iehova. Acesta i-a lăsat o carte care arăta ce spune Biblia despre sensul vieţii. S-a iniţiat un studiu biblic, astfel încât Bill să poată examina acest subiect, precum şi altele.

Bill îşi aminteşte: „La primul studiu, întrucât fratele a făcut atât de des referire la Biblie, mi-am dat seama că găsisem ceea ce căutam. Răspunsurile din Biblie au fost fascinante. După studiu, am mers în munţi cu camionul, am coborât din el şi am început să strig de bucurie. Eram fericit că în sfârşit găsisem răspuns la întrebările mele“.

Desigur, nu toţi oamenii strigă literalmente de bucurie când află adevărul biblic. Totuşi,  pentru mulţi a găsi răspunsurile la întrebările importante ale vieţii este o bucurie nespusă. Sentimentele lor se aseamănă cu cele ale bărbatului din parabola lui Isus care a găsit o comoară ascunsă într-un câmp. Isus a spus: „De bucurie, se duce şi vinde ceea ce are şi cumpără câmpul acela“. — Matei 13:44.

Secretul unei vieţi pline de sens

Bill a meditat la o întrebare fundamentală: Care este scopul vieţii? Filozofii, teologii şi oamenii de ştiinţă se străduiesc de milenii să găsească un răspuns. Pe această temă au fost scrise nenumărate volume. Însă toată truda lor a fost în zadar, iar mulţi au ajuns la concluzia că nu se poate răspunde la această întrebare. Totuşi există un răspuns. Deşi profund, acest răspuns nu e complicat. El este explicat în Biblie. Iată secretul unei vieţi fericite, pline de sens: Trebuie să fim în relaţii bune cu Iehova, Creatorul şi Tatăl nostru ceresc. Cum putem realiza acest lucru?

Relaţiile apropiate cu Dumnezeu presupun două aspecte aparent contradictorii: a ne teme de el, dar, în acelaşi timp, a-l iubi. Să analizăm două versete biblice care sprijină această afirmaţie. Cu mult timp în urmă, înţeleptul rege Solomon a reflectat profund asupra vieţii omului, scriindu-şi constatările în cartea biblică numită Eclesiastul. Ca o concluzie a reflecţiilor sale, el a scris: „Să ascultăm încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om“ (Eclesiastul 12:13, sublinierea noastră). Secole mai târziu, fiind întrebat care era cea mai mare poruncă din legea dată lui Moise, Isus a răspuns: „Să-l iubeşti pe Iehova Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta“ (Matei 22:37). Vi se pare ciudat că trebuie să ne temem de Dumnezeu şi, în acelaşi timp, să-l iubim? Să examinăm cât de importante sunt teama şi iubirea şi cum contribuie ele la cultivarea unor relaţii bune cu Dumnezeu.

Ce înseamnă teama de Dumnezeu

O teamă plină de respect este esenţială dacă dorim să ne închinăm lui Dumnezeu într-un mod aprobat de el. Iată ce ne spune Biblia: „Frica de DOMNUL este începutul înţelepciunii“ (Psalmul 111:10). Iar apostolul Pavel a scris: „Să continuăm să avem bunătate nemeritată, prin care putem, într-un mod plăcut, să-i aducem lui Dumnezeu un serviciu sacru cu teamă sfântă şi veneraţie“ (Evrei 12:28). În mod similar, Ioan a văzut într-o viziune un înger în mijlocul cerului care a început să declare vestea bună astfel: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-i glorie“. — Revelaţia 14:6, 7.

Această teamă de Dumnezeu, esenţială pentru a avea o viaţă plină de sens, nu este o frică morbidă. Frică am putea simţi când suntem ameninţaţi de un criminal crud şi periculos. Însă teama de Dumnezeu — sau teama sfântă — este un respect profund faţă de Creator. Ea include, de asemenea, o teamă sănătoasă de a nu-i displăcea, deoarece el este Judecătorul Suprem şi Cel Atotputernic, care are atât puterea, cât şi autoritatea de a-i pedepsi pe cei neascultători.

Teama şi iubirea merg mână-n mână

Însă Iehova nu vrea ca oamenii să-i slujească pur şi simplu deoarece se simt copleşiţi de o teamă reverenţioasă faţă de el. Iehova este prin excelenţă un Dumnezeu al iubirii. Apostolul Ioan s-a simţit îndemnat să scrie următoarele: „Dumnezeu este iubire“ (1 Ioan 4:8). Iehova Dumnezeu a manifestat o mare iubire faţă omenire şi doreşte ca, la rândul lor, şi oamenii să-l iubească. Totuşi, cum se armonizează această iubire cu teama sfântă? De fapt, acestea sunt strâns legate între ele. Iată ce a scris psalmistul: „Prietenia DOMNULUI este cu cei care se tem de El“. — Psalmul 25:14.

 Gândiţi-vă puţin la respectul şi admiraţia pe care le are un copil faţă de un tată puternic şi înţelept. Acest copil va reacţiona la iubirea tatălui său. El se va încrede în tatăl lui şi va apela la el pentru a primi îndrumare, fiind încredinţat că această îndrumare îi va aduce foloase. În mod asemănător, dacă îl iubim pe Iehova şi ne temem de el, vom asculta de îndrumările sale, ceea ce va fi spre binele nostru. Observaţi ce a spus Iehova despre israeliţi: „O! de ar rămâne ei cu aceeaşi inimă ca să se teamă de Mine şi să păzească toate poruncile Mele, ca să le meargă bine pe vecie, lor şi fiilor lor!“ — Deuteronomul 5:29.

Da, teama sfântă aduce libertate, nu sclavie, bucurie, nu întristare. Observaţi ce a profeţit Isaia despre Isus: „Plăcerea Lui va fi frica de DOMNUL“ (Isaia 11:3). Iar psalmistul a scris următoarele: „Ferice de omul care se teme de DOMNUL şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!“ — Psalmul 112:1.

Evident, dacă nu-l cunoaştem pe Dumnezeu, nu putem nici să ne temem de el şi nici să-l iubim. Iată de ce este atât de important să studiem Biblia. Un astfel de studiu ne ajută să înţelegem personalitatea lui Dumnezeu şi să ajungem să apreciem cât de înţelept este să ne lăsăm îndrumaţi de el. Pe măsură ce ne apropiem de Dumnezeu, dorim să facem voinţa sa şi suntem motivaţi să respectăm poruncile sale, fiind conştienţi că acestea sunt spre binele nostru. — 1 Ioan 5:3.

Este o bucurie să ştii că te afli pe calea cea dreaptă. Acelaşi lucru se poate spune şi despre Bill, menţionat la început. Iată ce a afirmat el recent: „În cei nouă ani care au trecut de la primul meu studiu biblic, relaţia mea cu Iehova s-a întărit. Bucuria imensă pe care am simţit-o la început s-a transformat într-o fericire reală care se reflectă în întregul meu mod de viaţă. Privesc întotdeauna lucrurile cu optimism. Viaţa mea nu este o goană deşartă după plăceri, ci o viaţă de activităţi pline de sens. Iehova a devenit o persoană reală pentru mine şi ştiu că el îmi vrea numai binele“.

În articolul următor vom analiza mai îndeaproape modul în care cunoştinţa despre Iehova le aduce bucurie şi foloase celor ce o pun în practică.

[Text generic pe pagina 5]

A ne apropia de Dumnezeu înseamnă atât a-l iubi, cât şi a ne teme de el

[Legenda ilustraţiei de la pagina 6]

Isus a găsit plăcere în teama de Iehova