Salt la conţinut

Salt la cuprins

Să ne bucurăm că deţinem cunoştinţa despre Iehova

Să ne bucurăm că deţinem cunoştinţa despre Iehova

Să ne bucurăm că deţinem cunoştinţa despre Iehova

„Fericiţi sunt cei care aud cuvântul lui Dumnezeu şi îl păzesc!“ — LUCA 11:28.

1. Când a început Iehova să comunice cu oamenii?

IEHOVA îi iubeşte pe oameni şi este profund interesat de bunăstarea lor. Nu-i de mirare, aşadar, că el comunică cu ei. Dumnezeu a început să comunice cu oamenii în grădina Edenului. Potrivit textului din Geneza 3:8, odată, „în răcoarea zilei“, Adam şi Eva „au auzit glasul DOMNULUI Dumnezeu“. Unii sunt de părere că acest text lasă să se înţeleagă că Iehova obişnuia să comunice cu Adam în această parte a zilei şi, probabil, zi de zi. Indiferent cum au stat lucrurile, Biblia arată clar că Dumnezeu şi-a făcut timp nu numai să-i dea porunci primului om, ci şi să-l înveţe ceea ce trebuia să ştie pentru a se achita de responsabilităţile lui. — Geneza 1:28–30.

2. Cum s-a rupt primul cuplu de îndrumarea lui Iehova, şi care au fost consecinţele?

2 Iehova le-a dat lui Adam şi Evei viaţă, i-a pus stăpâni peste animale şi le-a dat autoritate asupra întregului pământ. Exista doar o interdicţie: să nu mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului. Influenţaţi de Satan, Adam şi Eva au încălcat porunca lui Dumnezeu (Geneza 2:16, 17; 3:1–6). Ei au ales să acţioneze independent, luându-şi libertatea de a decide singuri ce era bine şi ce era rău. Procedând astfel, ei s-au rupt în mod nesăbuit de îndrumarea Creatorului lor iubitor. Urmările au fost dezastruoase atât pentru ei, cât şi pentru viitorii lor descendenţi. Adam şi Eva au îmbătrânit şi, în cele din urmă, au murit fără să aibă speranţa învierii. Descendenţii lor au moştenit păcatul şi consecinţa lui, moartea. — Romani 5:12.

3. De ce a comunicat Iehova cu Cain, şi cum a reacţionat acesta?

3 În pofida răzvrătirii din Eden, Iehova a continuat să comunice cu creaturile sale umane. Cain, primul fiu al lui Adam şi al Evei, era în pericolul de a cădea pradă păcatului. Iehova l-a pus în gardă spunându-i că se îndrepta spre dezastru şi l-a îndemnat să se străduiască să ‘facă binele’. Cain a respins acest sfat dat cu iubire şi şi-a ucis fratele (Geneza 4:3–8). Astfel, primii trei oameni de pe pământ au desconsiderat poruncile clare ale celui ce le dăduse viaţă, Dumnezeul care le oferă slujitorilor săi îndrumări spre binele lor (Isaia 48:17). Ce dezamăgit trebuie să fi fost Iehova din acest motiv!

Iehova se dezvăluie unor oameni din vechime

4. De ce anume era sigur Iehova în privinţa descendenţilor lui Adam şi, ţinând cont de aceasta, ce mesaj de speranţă a proclamat el?

4 Deşi era pe deplin îndreptăţit să întrerupă comunicarea cu oamenii, Iehova nu a procedat aşa. El era sigur că unii descendenţi ai lui Adam urmau să manifeste înţelepciune dând ascultare poruncilor Sale. De exemplu, când a pronunţat sentinţa împotriva lui Adam şi a Evei, Iehova a prezis venirea unei ‘seminţe’ care urma să se împotrivească Şarpelui, Satan Diavolul. În cele din urmă, lui Satan avea să-i fie strivit capul în mod fatal (Geneza 3:15). Această profeţie conţinea un mesaj de bucurie şi de speranţă pentru ‘cei care aveau să audă cuvântul lui Dumnezeu şi să-l păzească’. — Luca 11:28.

5, 6. În ce fel a comunicat Iehova cu slujitorii săi înainte de secolul I e.n., şi ce foloase le-a adus acest lucru?

5 Iehova le-a comunicat voinţa sa unor patriarhi fideli din vechime, ca Noe, Avraam, Isaac, Iacov şi Iov (Geneza 6:13; Exodul 33:1; Iov 38:1–3). Mai târziu, prin intermediul lui Moise, el a stabilit un întreg cod de legi pentru naţiunea Israel. Legea mozaică le-a adus israeliţilor multe foloase. Prin respectarea ei, Israelul se separa de toate celelalte naţiuni ca popor special al lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a asigurat pe israeliţi că, dacă se supuneau Legii, el avea să-i binecuvânteze nu numai pe plan material, ci şi pe plan spiritual, făcând din ei un regat de preoţi, o naţiune sfântă. Legea conţinea chiar şi norme de igienă şi de alimentaţie care contribuiau la sănătatea comunităţii. Însă Iehova le-a adus la cunoştinţă şi consecinţele tragice ale neascultării. — Exodul 19:5, 6; Deuteronomul 28:1–68.

6 Cu timpul, la canonul biblic au fost adăugate şi alte cărţi scrise sub inspiraţie divină. Relatările istorice prezentau modul lui Iehova de a trata cu unele naţiuni. Cărţile poetice descriau într-un mod admirabil calităţile sale. Cărţile profetice preziceau cum se va împlini voinţa lui Iehova în viitor. Oamenii fideli din vechime au studiat şi au aplicat în viaţă principiile conţinute în aceste scrieri inspirate de Dumnezeu. Iată ce a scris unul dintre ei: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea“ (Psalmul 119:105). Celor dispuşi să asculte, Iehova le-a furnizat instruire şi iluminare.

Lumina devine mai intensă

7. Deşi a făcut miracole, pentru ce a fost în primul rând cunoscut Isus, şi de ce?

7 Până în secolul I, unele grupări religioase iudaice adăugaseră la Lege tradiţii omeneşti. Legea era aplicată greşit şi, din cauza tradiţiilor, în loc să fie o sursă de iluminare, ea ajunsese o povară (Matei 23:2–4). Însă, în anul 29 e.n., Isus s-a prezentat ca Mesia. Misiunea sa era nu numai să-şi dea viaţa în folosul omenirii, ci şi să ‘depună mărturie despre adevăr’. Deşi a făcut miracole, el a fost cunoscut îndeosebi ca „Învăţătorul“. Învăţătura sa a fost ca o lumină care strălucea în întunericul spiritual ce învăluia minţile oamenilor. Însuşi Isus a afirmat pe bună dreptate: „Eu sunt lumina lumii“. — Ioan 8:12; 11:28; 18:37.

8. Ce cărţi au fost scrise sub inspiraţie divină în secolul I e.n., şi ce foloase le-au adus ele creştinilor de atunci?

8 Mai târziu au fost adăugate evangheliile — patru relatări despre viaţa lui Isus — şi cartea Faptele, o consemnare istorică despre răspândirea creştinismului în perioada de după moartea lui Isus. De asemenea, au fost adăugate scrisorile redactate sub inspiraţie divină de către unii discipoli ai lui Isus şi cartea profetică Revelaţia. Aceste scrieri, împreună cu Scripturile ebraice, au întregit canonul biblic. Cu ajutorul acestei biblioteci de origine divină, creştinii puteau ‘înţelege împreună cu toţi sfinţii care este lăţimea şi lungimea şi înălţimea şi adâncimea’ adevărului (Efeseni 3:14–18). Ei puteau să aibă „mintea lui Cristos“ (1 Corinteni 2:16). Cu toate acestea, creştinii din secolul I nu au înţeles pe deplin toate aspectele scopurilor lui Iehova. Iată ce le-a scris apostolul Pavel colaboratorilor săi în credinţă: „În prezent vedem în contur nedefinit, prin intermediul unei oglinzi de metal“ (1 Corinteni 13:12). O astfel de oglindă reflecta doar un contur, nu toate detaliile. O înţelegere mai profundă a Cuvântului lui Dumnezeu urma să fie posibilă în viitor.

9. Ce iluminare are loc pe parcursul ‘ultimelor zile’?

9 Azi trăim într-o perioadă numită „ultimele zile“, descrise drept „timpuri critice, cărora cu greu li se va face faţă“ (2 Timotei 3:1). Profetul Daniel a prezis că, pe parcursul acestei perioade, „cunoştinţa [adevărată] va creşte“ (Daniel 12:4). Aşadar, Iehova, Marele Comunicant, i-a ajutat şi continuă să-i ajute pe cei sinceri să pătrundă sensul Cuvântului său. Mulţi oameni înţeleg acum că, în 1914, Cristos Isus a fost întronat în cerurile invizibile. Ei ştiu, de asemenea, că, în curând, el va pune capăt răutăţii şi va transforma pământul într-un paradis. Acest aspect important al veştii bune despre Regat este predicat actualmente pe tot pământul. — Matei 24:14.

10. Cum au reacţionat oamenii de-a lungul secolelor la sfaturile lui Iehova?

10 Într-adevăr, de-a lungul istoriei, Iehova le-a adus la cunoştinţă oamenilor de pe pământ voinţa şi scopul său. Biblia vorbeşte despre mulţi oameni care au ascultat, au aplicat înţelepciunea divină şi, ca urmare, au fost binecuvântaţi, dar şi despre unii care au respins sfaturile iubitoare ale lui Dumnezeu, urmând calea dezastruoasă a lui Adam şi a Evei. Isus a ilustrat această situaţie când a vorbit despre două drumuri simbolice. Unul duce la distrugere. Pe acest drum larg şi spaţios merg cei mai mulţi oameni, cei care resping Cuvântul lui Dumnezeu. Celălalt drum duce la viaţă veşnică. Deşi îngust, pe acest drum păşesc acei puţini oameni care recunosc că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu şi care trăiesc în armonie cu ea. — Matei 7:13, 14.

Să apreciem ceea ce avem

11. Ce anume dovedesc cunoştinţele noastre din Biblie şi credinţa noastră în ea?

11 Vă număraţi printre cei ce au ales drumul care duce la viaţă? Dacă da, fără îndoială că doriţi să rămâneţi pe el. Cum puteţi reuşi în acest sens? Faceţi-vă un obicei din a medita cu recunoştinţă la binecuvântările de care aveţi parte deoarece cunoaşteţi adevărurile biblice. Însuşi faptul că aţi reacţionat favorabil la vestea bună este o dovadă că Dumnezeu vă aprobă şi vă binecuvântează. Iată cum a exprimat Isus această idee într-o rugăciune adresată Tatălui său: „Te laud în public, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi de intelectuali şi le-ai revelat copiilor mici“ (Matei 11:25). Pescarii şi încasatorii de impozite au prins sensul învăţăturii lui Isus, în vreme ce conducătorii religioşi cu o instruire aleasă, nu. Isus a mai spus: „Nimeni nu poate veni la mine dacă nu-l atrage Tatăl, care m-a trimis“ (Ioan 6:44). Faptul că aţi ajuns să cunoaşteţi Biblia şi credeţi în învăţăturile ei şi le respectaţi dovedeşte că Iehova v-a atras la el. Acesta este un motiv de bucurie.

12. În ce moduri ne oferă Biblia iluminare?

12 Cuvântul lui Dumnezeu conţine adevăruri eliberatoare, oferind iluminare spirituală. Cei care acţionează potrivit cunoştinţei biblice se eliberează de superstiţiile, de învăţăturile false şi de ignoranţa care domină viaţa a milioane de oameni. De pildă, cunoaşterea adevărului despre suflet ne eliberează de teama că morţii ne-ar putea face rău şi că cei dragi ai noştri care au murit ar suferi (Ezechiel 18:4). Cunoaşterea adevărului despre îngerii răi ne ajută să evităm pericolele spiritismului. Învăţătura despre înviere le aduce mângâiere celor cărora moartea le-a răpit o fiinţă dragă (Ioan 11:25). Profeţiile biblice ne arată unde ne aflăm în cursul timpului şi ne ajută să avem încredere în promisiunile lui Dumnezeu referitoare la viitor. De asemenea, ele ne întăresc speranţa vieţii eterne.

13. Ce foloase de ordin fizic avem dând ascultare Cuvântului lui Dumnezeu?

13 Graţie principiilor divine consemnate în Biblie, noi învăţăm să avem un mod de viaţă care ne aduce foloase de ordin fizic. Învăţăm, de pildă, să evităm practicile care ne murdăresc corpul, cum ar fi folosirea tutunului şi a drogurilor. Noi nu facem exces de alcool (2 Corinteni 7:1). Întrucât respectăm normele morale ale lui Dumnezeu, evităm bolile transmisibile sexual (1 Corinteni 6:18). Dând ascultare sfatului biblic de a nu iubi banii, noi nu ne distrugem pacea minţii, cum au făcut mulţi, urmărind să ne îmbogăţim (1 Timotei 6:10). Ce foloase de ordin fizic aţi tras voi în urma aplicării Cuvântului lui Dumnezeu în viaţă?

14. Ce influenţă are spiritul sfânt asupra vieţii noastre?

14 Dacă trăim potrivit Cuvântului lui Dumnezeu, primim spirit sfânt de la Iehova. Cultivăm o personalitate asemănătoare celei a lui Cristos, care îmbină calităţi frumoase ca îndurarea şi compasiunea (Efeseni 4:24, 32). De asemenea, spiritul lui Dumnezeu produce în noi roadele lui: iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunăvoinţa, bunătatea, credinţa, blândeţea, stăpânirea de sine (Galateni 5:22, 23). Aceste calităţi ne permit să cultivăm relaţii bune şi preţioase cu ceilalţi, inclusiv cu membrii familiei. Totodată dobândim tărie interioară, care ne ajută să înfruntăm plini de curaj necazurile. Sesizaţi modul în care spiritul sfânt v-a influenţat în bine viaţa?

15. De ce foloase avem parte pe măsură ce ne armonizăm viaţa cu voinţa lui Dumnezeu?

15 Pe măsură ce ne armonizăm viaţa cu voinţa lui Iehova, relaţiile noastre cu el devin mai strânse. Convingerea că el ne înţelege şi ne iubeşte devine mai fermă. Învăţăm din experienţă că el ne sprijină în momentele grele (Psalmul 18:18). Ne dăm seama că el ne ascultă într-adevăr rugăciunile (Psalmul 65:2). Ajungem să ne bizuim pe îndrumarea sa, fiind siguri că aceasta va fi spre binele nostru. Şi avem minunata speranţă că, la momentul potrivit, Dumnezeu îi va aduce pe slujitorii săi fideli la perfecţiune şi le va acorda darul vieţii veşnice (Romani 6:23). „Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi el se va apropia de voi“, a scris discipolul Iacov (Iacov 4:8). Aţi simţit că prietenia voastră cu Iehova a devenit mai trainică pe măsură ce v-aţi apropiat de el?

O comoară fără seamăn

16. Ce schimbări au făcut unii creştini din secolul I?

16 Pavel le-a amintit creştinilor unşi din secolul I că unii dintre ei fuseseră odinioară fornicatori, adulteri, homosexuali, hoţi, lacomi, beţivi, insultători şi extorcatori (1 Corinteni 6:9–11). Adevărul biblic i-a motivat să facă schimbări radicale; ei au fost „spălaţi“. Să încercăm să ne imaginăm cum ar fi fost viaţa noastră fără adevărurile eliberatoare pe care le-am învăţat din Biblie. Adevărul este, fără îndoială, o comoară fără seamăn. Ce fericiţi suntem că Iehova comunică cu noi!

17. Cum sunt hrăniţi spiritualiceşte Martorii lui Iehova la întrunirile creştine?

17 Acum să ne gândim la binecuvântările de care beneficiem în mijlocul familiei noastre multirasiale de fraţi. „Sclavul fidel şi prevăzător“ trimite hrană spirituală la timpul potrivit, adică Biblii, reviste şi alte publicaţii, toate acestea într-o mulţime de limbi (Matei 24:45–47). Pe parcursul anului 2000, la întrunirile congregaţiei, Martorii lui Iehova din multe ţări au dezbătut unele idei principale din 8 cărţi ale Scripturilor ebraice. Ei au studiat circa un sfert din cartea Cel mai mare om care a trăit vreodată şi aproape toată cartea Să acordăm atenţie profeţiei lui Daniel! Din revista Turnul de veghere au fost analizate 36 de articole fără întrebări şi 52 de articole de studiu. În plus, poporul lui Iehova a primit hrană spirituală prin 12 numere ale Ministerului nostru pentru Regat şi prin cuvântări publice săptămânale pe diverse teme biblice. Un adevărat belşug de cunoştinţe spirituale!

18. În ce fel suntem ajutaţi în congregaţia creştină?

18 Pe tot pământul, peste 91 000 de congregaţii oferă sprijin şi încurajare prin intermediul întrunirilor şi al asocierii creştine. Ne bucurăm, de asemenea, de sprijinul colaboratorilor creştini maturi care sunt dispuşi să ne ajute pe plan spiritual (Efeseni 4:11–13). Da, avem parte de multe foloase deoarece am primit cunoştinţa adevărului. Este o bucurie să-l cunoaştem pe Iehova şi să-i slujim. Cât de adevărate sunt cuvintele psalmistului care a scris: „Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este DOMNUL!“ — Psalmul 144:15.

Vă amintiţi?

• Cu cine a comunicat Iehova în timpurile precreştine?

• Cum a devenit lumina spirituală mai intensă în secolul I şi în timpurile moderne?

• Ce foloase decurg din faptul de a trăi potrivit cunoştinţei despre Iehova?

• În ce fel ne aduce bucurie cunoştinţa despre Dumnezeu?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiilor de la paginile 8, 9]

Iehova le-a comunicat voinţa sa lui Moise, Noe şi Avraam

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

În zilele noastre, Iehova a revărsat lumină asupra Cuvântului său

[Legenda fotografiilor de la pagina 10]

Gândiţi-vă la binecuvântările de care ne bucurăm în mijlocul familiei noastre multirasiale de fraţi!