Să simţim şi noi bucuria de a dărui!
Să simţim şi noi bucuria de a dărui!
„Este mai multă fericire în a da decât în a primi.“ — FAPTELE 20:35.
1. În ce fel demonstrează Iehova că este o bucurie să dăruieşti?
BUCURIA de a cunoaşte adevărul şi binecuvântările ce rezultă de aici sunt daruri preţioase de la Dumnezeu. Cei care îl cunosc pe Iehova au multe motive de bucurie. Însă este o bucurie nu numai să primeşti daruri, ci şi să oferi daruri. Iehova este Sursa ‘oricărui dar bun şi a oricărui cadou perfect’, el fiind ‘fericitul Dumnezeu’ (Iacov 1:17; 1 Timotei 1:11). El le oferă învăţături sănătoase tuturor celor dispuşi să asculte. El se bucură când cei pe care îi învaţă dau dovadă de ascultare, aşa cum se bucură un părinte când copiii lui reacţionează favorabil la îndrumările părinteşti pline de iubire. — Proverbele 27:11.
2. a) Ce a spus Isus despre faptul de a da? b) Ce fericire simţim când le predăm altora adevărul biblic?
2 În mod asemănător, când a fost pe pământ, Isus a fost fericit să-i vadă pe oameni reacţionând favorabil la învăţătura sa. Apostolul Pavel l-a citat pe Isus spunând: „Este mai multă fericire în a da decât în a primi“ (Faptele 20:35). Fericirea pe care o simţim când le predăm altora adevărul biblic nu este simpla satisfacţie că cineva e de acord cu convingerile noastre religioase. Este vorba despre un sentiment mult mai profund, şi anume bucuria de a şti că oferim ceva ce are o valoare autentică şi durabilă. Dându-le altora ceva valoros pe plan spiritual, noi îi ajutăm să tragă foloase nu numai acum, ci pentru eternitate. — 1 Timotei 4:8.
Faptul de a da aduce bucurie
3. a) Cum şi-au exprimat apostolii Pavel şi Ioan bucuria de a-i ajuta pe alţii pe plan spiritual? b) De ce faptul de a-i învăţa pe copiii noştri adevărul biblic este o dovadă de iubire?
3 La fel ca Iehova şi Isus, creştinii se bucură să le ofere altora daruri spirituale. Apostolul Pavel era fericit să ştie că îi ajutase pe alţii să înveţe adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu. Iată ce a scris el congregaţiei din Tesalonic: „Care este, în realitate, speranţa sau bucuria sau coroana exultării noastre — ei bine, nu sunteţi de fapt voi? — înaintea Domnului nostru Isus în timpul prezenţei sale? Voi sunteţi, desigur, gloria şi bucuria noastră“ (1 Tesaloniceni 2:19, 20). În mod similar, referindu-se la copiii săi spirituali, apostolul Ioan a scris: „Nu am un motiv de recunoştinţă mai mare decât acesta: să aud că copiii mei continuă să umble în adevăr“ (3 Ioan 4). Să ne gândim şi la bucuria pe care o simţim când îi ajutăm pe propriii noştri copii să devină copiii noştri spirituali! A-i creşte pe copii „în disciplina şi normele de gândire ale lui Iehova“ este o dovadă de iubire din partea părinţilor (Efeseni 6:4). Făcând aşa, ei arată că se interesează de bunăstarea eternă a copiilor lor. Şi ce mare bucurie şi satisfacţie simt părinţii când copiii lor sunt receptivi la învăţăturile lui Dumnezeu!
4. Ce experienţă arată că faptul de a da pe plan spiritual produce bucurie?
4 Dell slujeşte cu timp integral ca pionieră şi este mamă a cinci copii. Iată ce spune ea: „Înţeleg foarte bine sentimentele care l-au animat pe apostolului Ioan când a scris aceste cuvinte deoarece şi eu sunt foarte recunoscătoare că patru dintre copiii mei «umblă în adevăr». Ştiu că Iehova este onorat şi glorificat când o familie e unită în închinarea adevărată; aşadar, am marea satisfacţie să văd că el îmi binecuvântează eforturile de a implanta adevărul în copiii mei. Minunata perspectivă a vieţii eterne în Paradis alături de familia mea mă umple de bucurie şi îmi dă putere să perseverez în pofida greutăţilor şi a obstacolelor“. Din nefericire, una dintre fiicele lui Dell a fost exclusă din congregaţie deoarece a adoptat o conduită contrară principiilor creştine. Totuşi, Dell se străduieşte să rămână optimistă. „Sper ca într-o bună zi fiica mea să se întoarcă cu umilinţă şi cu sinceritate la Iehova“, spune ea. „Dar îi mulţumesc lui Dumnezeu că ceilalţi copii continuă să-i slujească cu fidelitate. Bucuria pe care o simt se dovedeşte o adevărată sursă de putere pentru mine.“ — Neemia 8:10.
Prieteni pentru totdeauna
5. Cunoaşterea cărui fapt ne oferă satisfacţie când ne dăruim în lucrarea de facere de discipoli?
5 Isus le-a poruncit continuatorilor lui să facă discipoli creştini şi să-i înveţe despre Iehova şi despre cerinţele sale (Matei 28:19, 20). Atât Iehova, cât şi Isus i-au ajutat cu altruism pe oameni să descopere calea adevărului. Aşadar, dăruindu-ne în lucrarea de facere de discipoli, avem satisfacţia de a şti că imităm exemplul lui Iehova şi al lui Isus, aşa cum au făcut creştinii din secolul I (1 Corinteni 11:1). Când colaborăm în acest fel cu Dumnezeul Atotputernic şi cu Fiul său iubit, viaţa noastră capătă un sens real. Ce bucurie este să ne numărăm printre ‘colaboratorii lui Dumnezeu’ (1 Corinteni 3:9)! Şi nu este emoţionant să ştim că la această activitate de predicare a veştii bune iau parte chiar şi îngerii? — Revelaţia 14:6, 7.
6. Ai cui prieteni putem deveni dacă oferim daruri spirituale?
6 De fapt, participând la această lucrare prin care le oferim altora daruri spirituale de valoare, putem să devenim mai mult decât colaboratori cu Dumnezeu — putem ajunge prietenii săi pentru totdeauna. Datorită credinţei lui, Avraam a fost numit „prietenul lui Iehova“ (Iacov 2:23). Dacă depunem eforturi pentru a înfăptui voinţa lui Dumnezeu, şi noi putem deveni prieteni ai Săi. Procedând astfel, devenim şi prietenii lui Isus. Iată ce le-a spus el discipolilor: „V-am numit prieteni, pentru că toate lucrurile pe care le-am auzit de la Tatăl meu vi le-am făcut cunoscute“ (Ioan 15:15). Mulţi se mândresc să se numere printre prietenii unor oameni influenţi sau ai unor înalte oficialităţi, dar noi ne putem număra printre prietenii celor mai de seamă personalităţi din univers!
7. a) Cum şi-a făcut o soră o prietenă adevărată? b) Puteţi menţiona o experienţă personală asemănătoare?
7 În plus, când îi ajutăm pe oameni să-l cunoască pe Dumnezeu, ei devin şi prietenii noştri, fapt care ne aduce o bucurie deosebită. Joan, din Statele Unite, a iniţiat un studiu biblic cu o femeie pe nume Thelma. Deşi s-a confruntat cu opoziţie din partea familiei, Thelma a perseverat şi, un an mai târziu, s-a botezat. Iată ce scrie Joan: „Relaţia noastră nu s-a terminat aici; dimpotrivă, ea s-a transformat într-o prietenie care durează de 35 de ani. Am ieşit deseori împreună în lucrare şi am mers împreună la congrese. Recent, eu m-am mutat într-o localitate aflată la o distanţă de 800 de kilometri. Însă Thelma continuă să-mi trimită cele mai afectuoase şi mai pline de căldură scrisori, în care îmi spune că se gândeşte cu drag la mine şi îmi mulţumeşte că sunt prietena ei şi un exemplu pentru ea şi că am învăţat-o adevărul biblic. Consider că faptul de a avea o prietenă atât de dragă şi atât de apropiată reprezintă o răsplată pentru eforturile pe care le-am depus ca s-o ajut să înveţe despre Iehova“.
8. Ce atitudine optimistă ne va susţine în minister?
8 Speranţa că vom găsi pe cineva care să dorească să înveţe adevărul ne poate ajuta să perseverăm chiar dacă mulţi dintre oamenii cu care vorbim manifestă puţin interes, sau chiar deloc, faţă de Cuvântul lui Iehova. Apatia oamenilor ne poate pune la încercare credinţa şi perseverenţa. Însă o atitudine optimistă ne poate ajuta. Fausto, care este din Guatemala, ne spune: „Când depun mărturie, mă gândesc ce frumos ar fi dacă persoana căreia îi vorbesc ar deveni un frate sau o soră de credinţă. Îmi spun că cel puţin o persoană dintre cele pe care le voi întâlni va accepta, în cele din urmă, adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu. Acest gând mă ajută să continuu să depun mărturie şi îmi produce o reală bucurie“.
Să acumulăm comori în cer
9. Ce a spus Isus despre comorile cereşti, şi ce lecţie se desprinde din cuvintele sale?
9 Nu este întotdeauna uşor să-i ajutăm pe copiii noştri sau pe alte persoane să devină discipoli. Aceasta pretinde timp, răbdare şi perseverenţă. Să ne amintim însă că mulţi sunt gata să muncească din greu ca să acumuleze o mulţime de lucruri materiale, lucruri care de obicei nu le aduc bucurie şi nu ţin la nesfârşit. Isus şi-a îndemnat ascultătorii să lucreze mai degrabă pentru lucruri spirituale. El a spus: „Încetaţi să vă mai acumulaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina rod şi unde hoţii sparg şi fură. Mai degrabă, acumulaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu rod şi unde hoţii nu sparg şi nu fură“ (Matei 6:19, 20). Urmărind obiective spirituale, cum ar fi participarea la importanta lucrare de facere de discipoli, putem fi fericiţi ştiind că înfăptuim voinţa lui Dumnezeu şi că el ne va răsplăti. Iată ce a scris apostolul Pavel: „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră şi iubirea pe care aţi arătat-o pentru numele său“. — Evrei 6:10.
10. a) Cum îşi acumulase Isus comori spirituale? b) În ce fel s-a dăruit Isus pe sine, şi ce foloase mari au putut avea alţii în acest fel?
10 Dacă participăm cu sârguinţă la lucrarea de facere de discipoli, ne acumulăm „comori în cer“, aşa cum a spus Isus. Astfel putem simţi bucuria de a primi. Când dăruim în mod neegoist, ne îmbogăţim pe noi înşine. Isus îi slujea lui Iehova de miliarde de ani! Să ne gândim la comorile pe care şi le acumulase el în cer! Totuşi, Isus nu şi-a căutat propriile interese. Apostolul Pavel a scris următoarele: „[Isus] s-a dat pe sine pentru păcatele noastre, ca să ne elibereze din actualul sistem rău de lucruri, potrivit voinţei Dumnezeului şi Tatălui nostru“ (Galateni 1:4). Isus nu numai că s-a dăruit cu altruism în ministerul său, dar şi-a dat chiar şi viaţa ca răscumpărare, oferindu-le astfel şi altora posibilitatea de a-şi acumula comori în cer.
11. De ce sunt darurile spirituale mai de preţ decât cele materiale?
11 Învăţându-i pe oameni despre Dumnezeu, noi îi ajutăm să înţeleagă că şi ei îşi pot acumula comori spirituale nepieritoare. Aţi putea să le oferiţi vreun dar mai preţios? Dacă îi daţi unui prieten un ceas scump, o maşină sau chiar o casă, probabil că prietenul vostru va fi recunoscător şi fericit, iar voi veţi simţi bucuria de a da. Dar în ce stare se va afla acel dar peste 20 de ani? Dar peste 200 de ani sau peste 2 000 de ani? În schimb, dacă vă dăruiţi pe voi înşivă pentru a ajuta pe cineva să-i slujească lui Iehova, el sau ea poate beneficia veşnic de acest dar.
Să-i găsim pe cei ce vor să afle adevărul
12. Cum s-au dăruit mulţi pentru a-i ajuta pe alţii pe plan spiritual?
12 Pentru a simţi bucuria de a dărui din punct de vedere spiritual, slujitorii lui Iehova au mers până la marginile pământului. Mii dintre ei şi-au lăsat casa şi pe cei dragi din familie pentru a sluji ca misionari în alte ţări. Ei au trebuit să se adapteze la o cultură diferită şi să înveţe o limbă nouă. Unii s-au mutat într-o zonă din ţara lor unde era mai mare nevoie de proclamatori ai Regatului. Alţii însă au învăţat o limbă străină pentru a le predica imigranţilor din localitatea lor. De exemplu, după ce şi-au crescut cei doi copii, care slujesc în prezent la sediul mondial al Martorilor lui Iehova, doi soţi din New Jersey (SUA) au început pionieratul şi au învăţat limba chineză. În decurs de trei ani, ei au condus studii biblice cu 74 de vorbitori de limbă chineză care urmau cursurile unui colegiu din zonă. V-aţi putea extinde şi voi într-un anumit fel ministerul ca să găsiţi mai multă bucurie în lucrarea de facere de discipoli?
13. Ce aţi putea face dacă doriţi să fiţi mai eficienţi în minister?
13 Probabil că vă doriţi foarte mult să conduceţi un studiu biblic, dar până acum nu aţi avut ocazia să faceţi acest lucru. În unele ţări este greu să găseşti persoane interesate. Probabil că pe oamenii pe care îi întâlniţi nu îi interesează deloc Biblia. În acest caz, poate că aţi putea să menţionaţi mai des în rugăciune dorinţa voastră, ştiind că atât Iehova, cât şi Isus Cristos sunt profund interesaţi de această lucrare şi v-ar putea îndruma spre o persoană asemănătoare oilor. Cereţi-le sugestii membrilor congregaţiei care au mai multă experienţă sau care sunt mai eficienţi în minister. Profitaţi de instruirea şi de sugestiile oferite la întrunirile creştine. Trageţi foloase de pe urma sfaturilor date de supraveghetorii itineranţi şi de soţiile lor. Cel mai important lucru este să nu renunţaţi. Iată ce a scris un om înţelept: „Dimineaţa seamănă-ţi sămânţa şi până seara nu lăsa mâna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce va reuşi“ (Eclesiastul 11:6). Totodată, amintiţi-vă de oameni ai credinţei ca Noe şi Ieremia. Deşi foarte puţini au reacţionat favorabil la predicarea lor, ministerul desfăşurat de ei a fost încununat de succes, iar mai presus de toate i-a adus bucurie lui Iehova.
Să facem tot ce ne stă în putinţă
14. Cum îi priveşte Iehova pe cei care au petrecut ani de zile în serviciul său?
14 Poate că situaţia nu vă permite să faceţi în minister atât cât v-aţi dori. De pildă, din cauza vârstei înaintate, posibilităţile unora în serviciul pentru Iehova ar putea fi limitate. Amintiţi-vă însă că înţeleptul rege Solomon a mai scris: „Perii albi sunt o cunună de slavă, dacă se găsesc pe calea dreptăţii“ (Proverbele 16:31). Pentru Iehova, anii petrecuţi în serviciul său sunt de mare preţ. În plus, Scripturile spun: „Până la bătrâneţea voastră Eu [Iehova] voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini. Eu sunt Cel care am creat şi Eu voi purta, voi sprijini şi voi mântui“ (Isaia 46:4). Iubitorul nostru Tată ceresc promite că îi va susţine pe cei loiali lui.
15. Credeţi că Iehova înţelege situaţia voastră? De ce?
15 Poate că vă confruntaţi cu o boală, cu opoziţie din partea partenerului conjugal necredincios, cu grele responsabilităţi familiale sau cu alte probleme apăsătoare. Iehova ţine cont de limitele şi împrejurările noastre şi ne iubeşte pentru eforturile noastre sincere de a-i sluji, chiar dacă ceea ce putem face noi este mai puţin decât ceea ce fac alţii (Galateni 6:4). Iehova ştie că suntem imperfecţi şi nu cere de la noi mai mult decât putem (Psalmul 147:11). Dacă facem tot ce ne stă în putinţă, să fim siguri că Dumnezeu ne consideră preţioşi şi că el nu va uita faptele noastre de credinţă. — Luca 21:1–4.
16. În ce fel contribuie întreaga congregaţie la formarea unui discipol?
16 Să nu uităm, de asemenea, că lucrarea de facere de discipoli este o muncă în echipă. Nimeni nu face singur un discipol, aşa cum o singură picătură de apă nu hrăneşte o plantă. Este adevărat că un Martor găseşte persoana interesată şi conduce studiul biblic. Dar, când persoana respectivă vine la Sala Regatului, întreaga congregaţie o ajută să înţeleagă adevărul. Relaţiile călduroase dintre fraţi constituie o dovadă a influenţei spiritului lui Dumnezeu (1 Corinteni 14:24, 25). Copiii şi adolescenţii dau răspunsuri încurajatoare, fapt care îl ajută pe cel nou-venit să înţeleagă că tinerii noştri sunt deosebiţi de tinerii din lume. Cei bolnavi, cei neputincioşi şi cei în vârstă din congregaţie le arată celor noi ce înseamnă perseverenţa. Indiferent de vârsta sau de limitele noastre, cu toţii avem un rol important în formarea noilor discipoli, pe măsură ce iubirea lor pentru adevărul biblic creşte, iar ei progresează spre botez. Fiecare oră pe care o petrecem în minister, fiecare vizită ulterioară, fiecare conversaţie purtată cu o persoană interesată la Sala Regatului pot părea nesemnificative în sine, dar sunt o parte a grandioasei lucrări realizate de Iehova.
17, 18. a) Pe lângă participarea la lucrarea de facere de discipoli, cum mai putem simţi bucuria de a dărui? b) Pe cine imităm când găsim bucurie în a dărui?
17 Desigur, noi, creştinii, putem simţi bucuria de a dărui nu numai participând la importanta lucrare de facere de discipoli, ci şi în alte moduri. Putem pune deoparte bani pentru a susţine închinarea curată şi pentru a-i ajuta pe cei nevoiaşi (Luca 16:9; 1 Corinteni 16:1, 2). Putem să căutăm ocazii de a manifesta ospitalitate (Romani 12:13). Ne putem strădui să „facem ce este bine faţă de toţi, dar îndeosebi faţă de cei înrudiţi cu noi în credinţă“ (Galateni 6:10). Şi putem să le dăm altora daruri simple, dar de mare valoare: o scrisoare, un telefon, un cadou, o mână de ajutor, câteva cuvinte de încurajare.
18 Când dăruim, arătăm că îl imităm pe Tatăl nostru ceresc. De asemenea, ne demonstrăm iubirea frăţească, semnul de identificare a creştinilor adevăraţi (Ioan 13:35). Reamintirea acestor lucruri ne poate ajuta să simţim şi noi bucuria de a dărui.
Puteţi să explicaţi?
• În ce fel sunt Iehova şi Isus exemple în privinţa dăruirii pe plan spiritual?
• Cum ne putem face prieteni pentru totdeauna?
• Ce putem face pentru a avea mai mult succes în minister?
• Cum pot simţi toţi membrii congregaţiei bucuria de a dărui?
[Întrebări de studiu]
[Legenda fotografiilor de la pagina 13]
Părinţii simt o mare bucurie şi satisfacţie când copiii lor reacţionează favorabil la instruirea pe care le-o oferă
[Legenda fotografiei de la pagina 15]
Când facem discipoli, ne facem şi prieteni adevăraţi
[Legenda fotografiei de la pagina 16]
Iehova ne sprijină la bătrâneţe
[Legenda fotografiilor de la pagina 17]
Putem simţi bucuria de a dărui dându-le altora daruri simple, dar de mare valoare