Salt la conţinut

Salt la cuprins

„Îi pedepseşte într-adevăr Dumnezeu pe oameni trimiţându-i în focul iadului?“

„Îi pedepseşte într-adevăr Dumnezeu pe oameni trimiţându-i în focul iadului?“

„Îi pedepseşte într-adevăr Dumnezeu pe oameni trimiţându-i în focul iadului?“

„Sunteţi studenţi la teologie?“

Această întrebare i-a luat prin surprindere pe Joel şi Carl. Cei doi tineri — voluntari la sediul mondial al Martorilor lui Iehova, din Brooklyn, New York — aruncau o privire printr-o librărie din zonă. În timp ce Joel examina concordanţele biblice, Carl îi povestea ce discuţie avusese în minister. Auzind, fără să vrea, frânturi din această conversaţie, un om de lângă ei s-a simţit îndemnat să-i abordeze.

Însă acel om nu dorea să afle doar dacă studiau sau nu teologia. El a explicat: „Sunt evreu, iar unii dintre prietenii mei creştini mi-au spus că voi arde în iad deoarece evreii l-au respins pe Isus. Asta mă tulbură profund. Nu mi se pare drept ca un Dumnezeu al iubirii să aplice o asemenea pedeapsă. Îi pedepseşte într-adevăr Dumnezeu pe oameni trimiţându-i în focul iadului?“

Joel şi Carl i-au spus acestui om sincer că ei studiau Biblia cu toată seriozitatea. Ei i-au arătat din Scripturi că morţii sunt inconştienţi şi sunt pur şi simplu adormiţi în moarte, aşteptând învierea. Aşadar, ei nu sunt chinuiţi în focul iadului (Psalmul 146:3, 4; Eclesiastul 9:5, 10; Daniel 12:13; Ioan 11:11–14, 23–26). La sfârşitul conversaţiei, care a durat 45 de minute, omul le-a dat lui Joel şi Carl adresa lui şi a solicitat mai multe informaţii despre acest subiect.

Dacă iadul ar fi un loc al chinului în flăcări, ar cere vreodată cineva să fie trimis acolo? Totuşi, patriarhul Iov, vrând să scape din situaţia deplorabilă în care se afla, a cerut: „Şi măcar de m’ai fi păzit în iad şi m’ai fi ascuns pre mine, până ţi s’ar fi potolit mâniea ta, şi să-mi fi rânduit vreme, în care să-ţi aduci aminte de mine“ (Iov 14:13, Biblia adică Dumnezeiasca Scriptură a Legii Vechi şi a Celei Nouă, ediţia Sfântului Sinod, 1914). Aşadar, Iov nu credea că iadul este un loc al chinurilor. Dimpotrivă, el îl considera un loc de scăpare. Moartea este o stare de nonexistenţă, iar iadul despre care se vorbeşte în Biblie este mormântul comun al omenirii.

Dacă doriţi informaţii suplimentare în legătură cu starea morţilor şi cu speranţa referitoare la ei, sunteţi invitat cu căldură să acceptaţi propunerea de mai jos.