Salt la conţinut

Salt la cuprins

Avem un spirit nemuritor?

Avem un spirit nemuritor?

Avem un spirit nemuritor?

„TOATĂ Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi utilă ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile, să disciplineze în dreptate“, a scris apostolul Pavel (2 Timotei 3:16). Da, Biblia este o carte a adevărului ce provine de la adevăratul Dumnezeu, Iehova. — Psalmul 83:18.

Întrucât este Creatorul tuturor lucrurilor, inclusiv al oamenilor, Iehova ştie foarte bine ce se întâmplă cu noi când murim (Evrei 3:4; Revelaţia 4:11). În Cuvântul său inspirat, Biblia, el a dat răspunsuri exacte şi mulţumitoare la întrebările despre viaţa de apoi.

Ce este spiritul?

În Biblie, termenii traduşi prin „spirit“ înseamnă în esenţă „suflare“. Însă acest cuvânt defineşte mult mai mult decât procesul respiraţiei. De pildă, scriitorul biblic Iacov a spus: „Corpul fără spirit este mort“ (Iacov 2:26). Prin urmare, spiritul este cel care vitalizează corpul.

Această forţă ce dă viaţă nu poate fi pur şi simplu aerul care circulă prin plămâni. De ce? Deoarece, potrivit cu The World Book Encyclopedia, după ce procesul respiraţiei încetează, viaţa încă mai rămâne în celulele corpului pentru „câteva minute“. Din acest motiv, încercările de reanimare pot da rezultate. Dar, odată ce scânteia de viaţă din celulele corpului se stinge, toate eforturile de reanimare sunt inutile, astfel că tot aerul din lume nu mai poate reanima nici măcar o celulă. Aşadar, spiritul este forţa vitală invizibilă, scânteia de viaţă, care menţine vii celulele şi, prin urmare, omul. Această forţă de viaţă este întreţinută prin respiraţie. — Iov 34:14, 15.

Dar numai oamenii au spirit? Biblia ne ajută să tragem o concluzie corectă în acest sens. Înţeleptul rege Solomon a recunoscut că oamenii şi animalele „au aceeaşi suflare [spirit, NW]“ şi a întrebat: „Cine ştie dacă suflarea [spiritul, NW] fiilor oamenilor se duce în sus şi dacă suflarea [spiritul, NW] animalului se duce în jos, în pământ?“ (Eclesiastul 3:19–21). Aşadar, atât despre animale, cât şi despre oameni se spune că au un spirit. De ce?

Spiritul, sau forţa de viaţă, este asemenea curentului electric invizibil care circulă printr-un aparat. Curentul electric poate fi folosit în diverse scopuri, în funcţie de tipul dispozitivului pe care îl pune în funcţiune. De pildă, cu ajutorul lui, un calorifer electric poate să genereze căldură, un calculator poate să proceseze informaţii, iar un televizor poate să redea imagini şi sunete. Cu toate acestea, curentul electric nu preia niciodată caracteristicile dispozitivului pe care îl activează, ci rămâne pur şi simplu o forţă. În mod asemănător, forţa de viaţă nu preia nici una dintre caracteristicile fiinţei pe care o animă; nu are nici personalitate, nici facultăţi de gândire. Atât oamenii, cât şi animalele „au acelaşi spirit“ (Eclesiastul 3:19, NW). Astfel, când un om moare, spiritul său nu continuă să existe într-o altă lume, ca fiinţă spirituală.

În acest caz, care este starea morţilor? Şi ce se întâmplă cu spiritul unui om care a murit?

„În ţărână te vei întoarce“

Iată ce i-a spus Dumnezeu lui Adam, primul om, când acesta a încălcat în mod deliberat porunca pe care i-o dăduse: „În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce“ (Geneza 3:19). Unde a fost Adam înainte ca Iehova să-l creeze din ţărână? Nicăieri! Pur şi simplu nu a existat. Astfel, când Iehova Dumnezeu a afirmat că Adam avea să se ‘întoarcă în ţărână’, el a vrut să spună că Adam avea să moară şi să redevină parte din elementele pământului. Adam nu urma să fie dus în lumea spiritelor. La moarte, el avea să ajungă din nou într-o stare de nonexistenţă. Pedeapsa lui era moartea — încetarea din viaţă —, nu transferarea într-o altă lume. — Romani 6:23.

Ce se poate spune despre alte persoane care au murit? În Eclesiastul 9:5, 10 se arată clar care este starea morţilor. Iată ce scrie aici: „Cei morţi nu ştiu nimic . . . În Locuinţa Morţilor, în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune“. Aşadar, moartea este o stare de nonexistenţă. Psalmistul a scris că, atunci când un om moare, „suflarea [spiritul, NW] lui trece [iese, NW], se întoarce în pământ; şi în aceeaşi zi îi pier şi planurile“. — Psalmul 146:4.

Prin urmare, morţii nu există. Ei nu ştiu nimic, nu vă văd, nu vă aud şi nu pot să vă vorbească. Ei nu pot nici să vă ajute, nici să vă facă vreun rău. Cu siguranţă, nu trebuie să vă temeţi de morţi. Dar în ce sens „iese“ spiritul dintr-un om în momentul morţii acestuia?

Spiritul „se întoarce la Dumnezeu“

Biblia spune că, atunci când un om moare, „duhul [spiritul, NW] se întoarce la Dumnezeu, care l-a dat“ (Eclesiastul 12:7). Înseamnă oare aceasta că o entitate spirituală călătoreşte literalmente prin spaţiu până la Dumnezeu? Nicidecum! Modul în care foloseşte Biblia uneori verbul „a se întoarce“ nu indică o deplasare propriu-zisă dintr-un loc în altul. De exemplu, israeliţilor infideli li s-a spus: „«Întoarceţi-vă la Mine, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi,» zice DOMNUL oştirilor“ (Maleahi 3:7). ‘Întoarcerea’ israeliţilor la Iehova însemna ca ei să abandoneze conduita greşită şi să urmeze din nou calea dreaptă a lui Dumnezeu. De asemenea, ‘întoarcerea’ lui Iehova la Israel însemna că el avea să-şi îndrepte din nou atenţia spre poporul său în mod favorabil. În ambele cazuri, ‘întoarcerea’ a presupus adoptarea unei atitudini, nu o deplasare literală dintr-un loc în altul.

În mod asemănător, faptul că, la moarte, spiritul „se întoarce“ la Dumnezeu nu înseamnă că se deplasează de pe pământ spre domeniul ceresc. Odată ce această forţă de viaţă a ieşit dintr-o persoană, numai Dumnezeu are capacitatea de a i-o reda. Astfel, spiritul „se întoarce la Dumnezeu“ în sensul că orice speranţă ca acea persoană să trăiască din nou depinde în totalitate de Dumnezeu.

Să vedem, de exemplu, ce spun Scripturile despre moartea lui Isus Cristos. Evanghelistul Luca a afirmat: „Isus a strigat cu voce tare şi a zis: «Tată, în mâinile tale îmi încredinţez spiritul». Când a spus aceasta, şi-a dat ultima suflare“ (Luca 23:46). Când spiritul a ieşit din el, Isus nu s-a îndreptat literalmente spre cer. El nu a fost înviat din morţi decât a treia zi. În plus, înălţarea sa la cer a avut loc după 40 de zile (Faptele 1:3, 9). Totuşi, în momentul morţii sale, Isus şi-a încredinţat spiritul Tatălui său, având deplină încredere în capacitatea lui Iehova de a-l readuce la viaţă.

Într-adevăr, Dumnezeu poate să readucă la viaţă un om (Psalmul 104:30). Ce perspectivă măreaţă oferă acest lucru!

O speranţă sigură

Biblia declară următoarele: „Vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi vocea sa [a lui Isus] şi vor ieşi afară“ (Ioan 5:28, 29). Într-adevăr, Isus Cristos a promis că toţi cei ce se află în memoria lui Iehova vor fi înviaţi, sau readuşi la viaţă. Printre ei se vor număra, cu siguranţă, cei care au avut un mod de viaţă drept ca slujitori ai lui Iehova. Însă milioane de alţi oameni au murit fără să demonstreze dacă doresc sau nu să adere la normele drepte ale lui Dumnezeu. Aceştia fie nu au cunoscut cerinţele lui Iehova, fie nu au avut suficient timp pentru a face schimbările necesare. Persoanele de acest gen se află şi ele în memoria lui Dumnezeu şi vor fi înviate, întrucât Biblia spune: „Va fi o înviere atât a celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi“. — Faptele 24:15.

Astăzi, pământul este plin de ură şi conflicte, violenţă şi crime, poluare şi boli. Dacă morţii ar reveni la viaţă pe un asemenea pământ, cu siguranţă că bucuria lor ar fi de scurtă durată. Însă Creatorul a promis că va pune capăt în curând societăţii umane actuale care se află sub controlul lui Satan Diavolul (Proverbele 2:21, 22; Daniel 2:44; 1 Ioan 5:19). Va fi minunat să vedem atunci o societate umană dreaptă — „un pământ nou“. — 2 Petru 3:13.

În acel timp, „nici un locuitor nu [va, NW] zice: «Sunt bolnav!»“ (Isaia 33:24). Chiar şi durerea pe care moartea o lasă în urma ei va fi înlăturată, căci Dumnezeu „va şterge orice lacrimă din ochii lor, şi moartea nu va mai fi; nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile anterioare au trecut“ (Revelaţia 21:4). Ce perspectivă extraordinară pentru cei din „mormintele de amintire“!

Când va înlătura răutatea de pe pământ, Iehova nu-i va distruge pe cei drepţi împreună cu cei răi (Psalmii 37:10, 11; 145:20). De fapt, „o mare mulţime“ de oameni „din toate naţiunile şi triburile şi popoarele şi limbile“ va supravieţui ‘marelui necaz’, în care va fi distrusă prezenta lume rea (Revelaţia 7:9–14). Aşadar, o mare mulţime va putea să-i întâmpine pe cei morţi.

Doriţi cu ardoare să-i revedeţi pe cei dragi? Vreţi să trăiţi pentru totdeauna în paradis pe pământ? Atunci trebuie să asimilaţi o cunoştinţă exactă despre voinţa şi scopurile lui Dumnezeu (Ioan 17:3). Voinţa lui Iehova este ca „orice fel de oameni să fie salvaţi şi să ajungă la o cunoştinţă exactă a adevărului“. — 1 Timotei 2:3, 4.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 4]

„Ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce“

[Legenda fotografiei de la pagina 5]

Spiritul este asemenea curentului electric

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Învierea va aduce o bucurie nemărginită