‘Cel drept este binecuvântat’

„AM FOST tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel drept părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea“, a spus psalmistul David la bătrâneţe (Psalmul 37:25). Iehova Dumnezeu îi iubeşte pe cei drepţi şi se îngrijeşte cu drag de ei. În Cuvântul său, Biblia, el îi îndeamnă pe închinătorii adevăraţi să caute dreptatea. — Ţefania 2:3.

A fi drept înseamnă a respecta normele lui Dumnezeu privind binele şi răul. Îndemnându-ne să ne conformăm voinţei lui Dumnezeu, capitolul 10 al cărţii biblice Proverbele îndreaptă atenţia asupra bogatelor binecuvântări spirituale de care se bucură cei ce procedează astfel. Printre acestea se numără o abundentă hrană spirituală nutritivă, o muncă roditoare şi satisfăcătoare şi relaţii bune cu Dumnezeu şi cu semenii. Să examinăm, aşadar, textul din Proverbele 10:1–14.

O motivaţie excelentă

Cuvintele introductive ale capitolului nu lasă nici o urmă de îndoială asupra identităţii celui care a scris următoarea parte a cărţii Proverbele. Iată ce citim: „Proverbele lui Solomon“. Arătând care ar fi o motivaţie excelentă de a face ceea ce este drept, regele Solomon al Israelului antic spune: „Un fiu înţelept este bucuria tatălui, dar un fiu nebun este mâhnirea mamei sale“. — Proverbele 10:1.

Câtă mâhnire simt părinţii când unul dintre copiii lor abandonează închinarea adusă Dumnezeului viu şi adevărat! Înţeleptul Solomon vorbeşte despre mâhnirea mamei, probabil pentru a da de înţeles că ea suferă mai mult. Chiar aşa s-a întâmplat în cazul lui Doris *. Iată ce ne povesteşte ea: „Când fiul nostru în vârstă de 21 de ani a părăsit adevărul, eu şi soţul meu, Frank, am fost copleşiţi de durere. Durerea sufletească a fost mai intensă în cazul meu decât în cazul lui Frank. Cei 12 ani care au urmat nu mi-au vindecat rănile“.

Copiii îl pot întrista pe tatăl lor şi pot provoca amărăciune mamei lor. Să fim deci înţelepţi şi să le aducem bucurie părinţilor. Dar, şi mai important, să-i bucurăm inima Tatălui nostru ceresc, Iehova.

‘Sufletul celui drept este săturat’

„Comorile câştigate pe nedrept nu folosesc“, spune regele, „dar dreptatea salvează de la moarte“ (Proverbele 10:2). Pentru creştinii adevăraţi ce trăiesc într-o perioadă înaintată a timpului sfârşitului, aceste cuvinte sunt deosebit de valoroase (Daniel 12:4). Distrugerea lumii lipsite de pietate este aproape. Nici o formă de protecţie născocită de om — materială, financiară sau militară — nu va oferi apărare pe parcursul viitorului ‘mare necaz’ (Revelaţia 7:9, 10, 13, 14). Numai „oamenii drepţi vor locui ţara şi oamenii integri vor rămâne în ea“ (Proverbele 2:21). Aşadar, să continuăm să ‘căutăm mai întâi regatul şi dreptatea [lui Dumnezeu]’. — Matei 6:33.

Slujitorii lui Iehova nu trebuie să aştepte până va veni promisa lume nouă pentru a se bucura de binecuvântările lui Dumnezeu. „DOMNUL nu lasă ca sufletul celui drept să rămână înfometat, dar îndepărtează lăcomia celor răi“ (Proverbele 10:3). Iehova furnizează hrană spirituală din abundenţă prin intermediul ‘sclavului fidel şi prevăzător’ (Matei 24:45). Cu siguranţă, cel drept are motive să ‘cânte, de veselă ce îi este inima’ (Isaia 65:14). Cunoştinţa îi desfătează sufletul. Căutarea comorilor spirituale este pentru el o încântare. Cel rău nu are parte de o asemenea desfătare.

 ‘Hărnicia îmbogăţeşte’

Cel drept este binecuvântat şi într-un alt mod. „Cine lucrează cu o mână leneşă sărăceşte, dar mâna celor harnici îmbogăţeşte. Cine strânge vara este un fiu înţelept, cine doarme în timpul seceratului este un om care face ruşine.“ — Proverbele 10:4, 5.

Cuvintele adresate de rege celor ce lucrează în timpul secerişului sunt deosebit de expresive. Secerişul nu este un timp pentru a dormi. Este un timp pentru a munci mult şi cu hărnicie. Da, este un timp în care trebuie să acţionăm urgent.

Referindu-se la seceriş (nu la secerişul grânelor, ci al oamenilor), Isus le-a spus discipolilor săi următoarele: „Secerişul este mare, dar lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe Stăpânul secerişului [Iehova Dumnezeu] să facă să iasă lucrători la secerişul său“ (Matei 9:35–38). În anul 2000, peste 14 milioane de persoane au asistat la Comemorarea morţii lui Isus — mai mult decât dublul numărului de Martori ai lui Iehova. Prin urmare, cine poate nega faptul că ‘ogoarele sunt albe pentru seceriş’ (Ioan 4:35)? Adevăraţii închinători se roagă Stăpânului pentru mai mulţi lucrători şi, acţionând în armonie cu rugăciunile lor, depun eforturi viguroase în lucrarea de facere de discipoli (Matei 28:19, 20). Cât de mult a binecuvântat Iehova eforturile lor! Pe parcursul anului de serviciu 2000 s-au botezat peste 280 000 de oameni. Şi ei se străduiesc să devină învăţători ai Cuvântului lui Dumnezeu. Fie ca şi noi să găsim bucurie şi satisfacţie în acest timp de seceriş participând în mod deplin la lucrarea de facere de discipoli.

‘Pe capul lui sunt binecuvântări’

„Pe capul celui drept sunt binecuvântări“, spune Solomon în continuare, „dar gura celor răi ascunde violenţă“. — Proverbele 10:6.

Cel ce are o inimă pură şi dreaptă îşi dovedeşte dreptatea în multe moduri. Vorbirea lui este amabilă şi ziditoare, acţiunile lui sunt constructive şi vădesc generozitate. Ceilalţi oameni se simt bine în compania lui. O asemenea persoană câştigă respectul altora — binecuvântările lor —, aceştia vorbind-o de bine.

Un om rău însă este plin de ură şi de maliţiozitate şi mai tot timpul e pornit să le facă rău celorlalţi. Vorbirea lui poate fi plăcută şi poate ‘ascunde astfel violenţa’ din inima sa, dar în cele din urmă el recurge la atacuri fizice sau verbale (Matei 12:34, 35). Într-o altă ordine de idei, „violenţa va acoperi [sau va închide] chiar gura oamenilor răi“ (Proverbele 10:6, NW, nota de subsol). Aceasta ne arată că oamenii răi de obicei primesc din partea celorlalţi ceea ce au oferit chiar ei, adică un tratament ostil. Acesta le acoperă, sau le închide, gura, ca să spunem aşa, reducându-i la tăcere. La ce binecuvântări se poate aştepta o asemenea persoană din partea celorlalţi oameni?

„Amintirea celui drept este binecuvântată“, scrie regele Israelului, „dar numele celor răi putrezeşte“ (Proverbele 10:7). Oamenii şi, chiar mai important, Iehova Dumnezeu îşi amintesc cu plăcere de cel drept. Rămânând fidel până la  moarte, Isus „a moştenit un nume mai distins“ decât cel al îngerilor (Evrei 1:3, 4). Creştinii adevăraţi din prezent îşi amintesc de bărbaţi şi femei fidele din epoca precreştină, considerându-i exemple demne de imitat (Evrei 12:1, 2). Ce deosebire faţă de numele celor răi, care ajung dezgustătoare şi respingătoare! Într-adevăr, „un nume bun este mai de dorit decât mari bogăţii şi a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul şi aurul“ (Proverbele 22:1). Să ne facem şi noi un nume bun în faţa lui Iehova şi a semenilor noştri.

‘Un om integru va umbla în siguranţă’

Punându-i în contrast pe cei înţelepţi cu cei nebuni, Solomon declară următoarele: „Cine are o inimă înţeleaptă primeşte poruncile, dar cine are o gură nesocotită va cădea“ (Proverbele 10:8). O persoană înţeleaptă ştie foarte bine că „nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii“ (Ieremia 10:23). Ea recunoaşte că trebuie să caute îndrumarea lui Iehova şi să respecte fără ezitare poruncile Sale. În schimb, cel care are o gură nesocotită nu înţelege acest adevăr esenţial. Bolboroseala lui lipsită de sens îl duce la ruină.

Cel drept se bucură şi de o siguranţă de care cel rău nu are parte. „Cine umblă cu dreptate umblă fără teamă [Cel care umblă în integritate va umbla în siguranţă, NW], dar cine apucă pe căi strâmbe se dă singur de gol. Cine clipeşte din ochi este o pricină de întristare şi cine are o gură nesocotită va cădea.“ — Proverbele 10:9, 10.

Un om integru este cinstit în relaţiile cu alţii. El câştigă respectul şi încrederea celorlalţi. Un om cinstit este un angajat valoros şi, adesea, i se încredinţează responsabilităţi mai mari. Reputaţia sa de persoană cinstită îl va ajuta să-şi păstreze locul de muncă sau să obţină cu mai multă uşurinţă altul chiar şi atunci când locurile de muncă sunt puţine. Mai mult decât atât, cinstea lui contribuie la o atmosferă plăcută şi liniştită în locuinţa sa (Psalmul 34:13, 14). El se bucură de siguranţă în relaţiile cu ceilalţi membri ai familiei. Într-adevăr, siguranţa este un rod al integrităţii.

Situaţia este diferită în cazul celui care recurge la necinste pentru câştiguri egoiste. Un înşelător încearcă să-şi mascheze falsitatea printr-o vorbire prefăcută sau prin limbajul trupului (Proverbele 6:12–14). Când, plin de răutate sau cu intenţia de a înşela, face semn cu ochiul, el le poate provoca victimelor înşelătoriilor lui multă durere sufletească. Dar, mai devreme sau mai târziu, înşelătoria unei astfel de persoane iese la iveală. Apostolul Pavel a scris următoarele: „Păcatele unor oameni sunt dezvăluite în mod public şi duc direct la judecată, dar, în ceea ce-i priveşte pe alţi oameni, păcatele lor, de asemenea, ajung să fie dezvăluite mai târziu. În acelaşi fel, şi lucrările excelente sunt dezvăluite în mod public, şi cele care sunt altfel nu pot fi ţinute ascunse“ (1 Timotei 5:24, 25). Indiferent cine ar fi implicat — un părinte, un prieten, partenerul conjugal sau o cunoştinţă —, în cele din urmă necinstea este demascată. Cine ar avea încredere într-un om care are reputaţia de a fi necinstit?

‘Gura lui este un izvor de viaţă’

„Gura celui drept este un izvor de viaţă“, spune Solomon, „dar gura celor răi  ascunde violenţă“ (Proverbele 10:11). Cuvintele ce ies din gură pot vindeca sau pot răni. Ele pot înviora şi însufleţi pe cineva sau îl pot dărâma.

Referindu-se la motivaţia ce stă la baza cuvintelor, regele Israelului declară: „Ura stârneşte certuri, dar dragostea acoperă toate greşelile“ (Proverbele 10:12). Ura stârneşte certuri în societatea umană, cauzând conflicte. Cei ce îl iubesc pe Iehova trebuie să elimine ura din viaţa lor. Cum anume? Înlocuind-o cu iubirea. „Iubirea acoperă o mulţime de păcate“ (1 Petru 4:8). Iubirea „îndură totul“, adică „acoperă totul“ (1 Corinteni 13:7, BC 1921). Iubirea divină nu aşteaptă perfecţiune din partea oamenilor imperfecţi. În loc să scoatem în evidenţă greşelile altora, iubirea ne ajută să le trecem cu vederea în cazul în care nu este vorba de un păcat grav. Iubirea poate chiar să ne ajute să îndurăm unele tratamente dure de care avem parte în minister, la locul de muncă sau la şcoală.

Înţeleptul rege continuă: „Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea, dar nuiaua este pentru spatele celui fără minte“ (Proverbele 10:13). Înţelepciunea unui om priceput îi îndrumă paşii. Cuvintele ziditoare de pe buzele sale îi ajută pe alţii să umble pe calea dreptăţii. Nu-i necesar să se folosească forţa — nuiaua pedepsei — pentru a-i împinge în direcţia cea bună pe el sau pe cei care-l ascultă.

‘Preţuieşte cunoştinţa’

Cum putem să avem o vorbire asemănătoare unui ‘şuvoi de înţelepciune’ în loc de una care se aseamănă cu un pârâu de nimicuri (Proverbele 18:4)? Solomon răspunde: „Înţelepţii păstrează [preţuiesc, NW] cunoştinţa, dar ruina este aproape de gura nebunului“. — Proverbele 10:14.

Prima cerinţă este să ne umplem mintea cu învăţătura ziditoare a lui Dumnezeu. Există o singură sursă a acestei cunoştinţe. Iată ce a scris apostolul Pavel: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi utilă ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile, să disciplineze în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie pe deplin competent, complet echipat pentru orice lucrare bună“ (2 Timotei 3:16, 17). Trebuie să preţuim cunoştinţa şi să săpăm în Cuvântul lui Dumnezeu ca şi cum am căuta o comoară ascunsă. Cât de pasionantă şi de rodnică este această căutare!

Ca înţelepciunea să fie pe buzele noastre, cunoştinţa din Scripturi trebuie, de asemenea, să ajungă în inima noastră. Isus le-a spus celor care îl ascultau următoarele: „Un om bun scoate ceea ce este bun din tezaurul bun al inimii lui, dar un om rău scoate ceea ce este rău din tezaurul lui rău; căci din abundenţa inimii vorbeşte gura lui“ (Luca 6:45). Aşadar, trebuie să ne facem obiceiul de a medita cu regularitate la ceea ce învăţăm. Este adevărat că studiul şi meditarea necesită efort, dar cât de mult ne îmbogăţeşte din punct de vedere spiritual acest studiu! N-avem nici un motiv să urmăm modul de viaţă ce duce la distrugere al unui palavragiu care rosteşte cuvinte necugetate.

Da, un om înţelept face ceea ce este plăcut în ochii lui Dumnezeu şi exercită o influenţă bună asupra altora. El se bucură de o hrană spirituală abundentă şi are multe de făcut în recompensatoarea lucrare a Domnului (1 Corinteni 15:58). Fiind un om integru, el umblă în siguranţă şi are aprobarea lui Dumnezeu. Într-adevăr, multe sunt binecuvântările celui drept. Fie ca şi noi să căutăm dreptatea conformându-ne viaţa normelor lui Dumnezeu în ce priveşte binele şi răul.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Cinstea contribuie la o viaţă de familie fericită

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

‘Înţelepţii preţuiesc cunoştinţa’