Există viaţă după moarte?

„DACĂ un om viguros moare, poate el trăi din nou?“, a întrebat patriarhul Iov cu circa 3 500 de ani în urmă (Iov 14:14, NW). Această întrebare îi frământă pe oameni de mii de ani. De-a lungul timpului, persoane din toate culturile au meditat la acest subiect şi au formulat diverse teorii.

Majoritatea celor ce se numesc creştini cred în rai şi iad. Hinduşii însă cred în reîncarnare. Cât despre concepţia musulmană, emirul Muawiyah, asistent la un centru religios islamic, a spus: „Noi credem că, după moarte, va fi o zi de judecată în care ne vom prezenta în faţa lui Dumnezeu, Allah, aşa cum ne-am prezenta în faţa unui complet de judecată“. Potrivit credinţei islamice, Allah va examina atunci modul de viaţă al fiecărei persoane în parte şi o va trimite fie în paradis, fie în focul iadului.

În Sri Lanka, atât budiştii, cât şi catolicii obişnuiesc să lase larg deschise uşile şi ferestrele locuinţei în care se află o persoană decedată. Se aprinde o lampă cu ulei, iar sicriul este aşezat în aşa fel încât picioarele mortului să fie îndreptate spre uşa din faţă. Ei cred că prin această practică ajută spiritul decedatului să iasă din casă.

Aborigenii din Australia, spune Ronald M. Berndt, de la Universitatea din Australia Occidentală, cred că „în fiinţele umane există o parte spirituală indestructibilă“. Anumite triburi din Africa cred că, după moarte, oamenii de rând devin fantome, în timp ce persoanele proeminente devin spirite ancestrale, care sunt onorate şi invocate în calitate de conducători invizibili ai comunităţii.

În unele ţări, credinţele referitoare la starea morţilor sunt o împletire a tradiţiilor locale cu doctrinele creştinătăţii. De exemplu, mulţi catolici şi protestanţi din vestul Africii obişnuiesc să acopere oglinzile când moare cineva, pentru ca nimeni să nu se uite în oglindă şi să vadă spiritul defunctului.

Într-adevăr, răspunsurile pe care le dau oamenii la întrebarea „Ce se întâmplă cu noi când murim?“ sunt foarte variate. Totuşi, ideea de bază e aceeaşi: Ceva din interiorul persoanei este nemuritor şi supravieţuieşte morţii. Unii cred că acest „ceva“ este un spirit. De exemplu, în unele zone din Africa şi Asia, ca, de altfel, şi în unele regiuni din Pacific cum ar fi Polinezia, Melanezia şi Micronezia, mulţi cred că spiritul — nu sufletul — este nemuritor. De fapt, în unele limbi nici nu există cuvântul „suflet“.

Există un spirit în oamenii vii? Este adevărat că, după moarte, acest spirit părăseşte corpul? Dacă da, ce se întâmplă cu el? Şi ce speranţă există pentru morţi? Aceste întrebări nu trebuie ignorate. Indiferent de cultura din care provenim şi de religia pe care o avem, moartea este o realitate cu care ne confruntăm toţi. Aceste chestiuni ne privesc pe fiecare personal. Vă invităm să analizaţi acest subiect.