Să avem o credinţă ca a lui Avraam!

„Aceia care sunt de partea credinţei sunt fii ai lui Avraam.“ — GALATENI 3:7.

1. Cum a înfruntat Avram o nouă încercare în Canaan?

AVRAM părăsise confortul din Ur pentru a asculta de porunca lui Iehova. Dificultăţile întâmpinate în anii ce au urmat au fost doar un preludiu la încercarea credinţei cu care s-a confruntat în Egipt. Iată ce consemnează Biblia: „A venit însă o foamete în ţară“. Ce uşor s-ar fi putut umple Avram de amărăciune din cauza acestei situaţii! Însă el nu a permis să i se întâmple aşa ceva, ci a luat măsuri practice pentru a satisface necesităţile materiale ale familiei sale. „Avram s-a coborât în Egipt, ca să locuiască pentru un timp acolo, căci era mare foamete în ţară.“ Marea familie a lui Avram nu putea trece neobservată în Egipt. Avea Iehova să-şi ţină promisiunea şi să-l ocrotească pe Avram? — Geneza 12:10; Exodul 16:2, 3.

2, 3. a) De ce a tăinuit Avram identitatea soţiei lui? b) Cum a tratat Avram cu soţia lui în vederea soluţionării situaţiei?

² În Geneza 12:11–13 citim următoarele: „Când era aproape să intre în Egipt, a zis soţiei sale Sarai: «Iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă la faţă. Când te vor vedea egiptenii, vor zice: „Aceasta este soţia lui!“ Şi pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă. Spune, te rog, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din cauza ta şi sufletul meu să trăiască datorită ţie»“. Deşi avea peste 65 de ani, Sarai era încă de o frumuseţe ieşită din comun. Astfel, viaţa lui Avram era în pericol (Geneza 12:4, 5; 17:17). * Mai mult decât atât, erau în joc unele aspecte legate de scopul lui Iehova, deoarece El spusese că, prin intermediul seminţei lui Avram, toate naţiunile aveau să se binecuvânteze (Geneza 12:2, 3, 7). Întrucât Avram nu avea copii încă, era esenţial ca el să rămână în viaţă.

³ Avram i-a sugerat soţiei lui să folosească o tactică pe care o stabiliseră de comun acord mai înainte, şi anume să spună că era sora lui. Este demn de remarcat că, deşi avea autoritate patriarhală, el nu a abuzat de poziţia sa, ci i-a cerut soţiei lui colaborarea şi sprijinul (Geneza 12:11–13; 20:13). Astfel, exercitându-şi cu iubire autoritatea, Avram le-a lăsat un excelent exemplu soţilor, iar Sarai, prin supunerea pe care a manifestat-o, este un exemplu pentru soţiile de azi. — Efeseni 5:23–28; Coloseni 4:6.

4. Cum ar trebui să procedeze slujitorii fideli de azi ai lui Dumnezeu atunci când este în joc viaţa fraţilor lor?

⁴ Sarai putea spune că era sora lui Avram deoarece în realitate era sora lui vitregă (Geneza 20:12). În plus, Avram nu era obligat să le dezvăluie informaţii unor oameni care nu aveau dreptul să le cunoască (Matei 7:6). În prezent, slujitorii fideli ai lui Dumnezeu dau ascultare poruncii biblice de a fi cinstiţi (Evrei 13:18). De exemplu, ei nu vor minţi niciodată sub jurământ într-un tribunal. Cu toate acestea, când este în joc viaţa fizică sau spirituală a fraţilor lor, cum ar fi în perioade de persecuţii sau de tulburări civile, ei urmează sfatul lui Isus de a fi „prudenţi ca şerpii şi totuşi inocenţi ca porumbeii“. — Matei 10:16; vezi Turnul de veghere din 1 noiembrie 1996, pagina 18, paragraful 19.

5. De ce a fost Sarai dispusă să acţioneze în conformitate cu cererea lui Avram?

 ⁵ Cum a reacţionat Sarai la cererea lui Avram? Apostolul Petru spune despre femeile asemănătoare ei că „sperau în Dumnezeu“. Prin urmare, Sarai înţelegea implicaţiile spirituale ale situaţiei respective. În plus, ea îşi iubea şi îşi respecta soţul. Astfel, Sarai a decis să ‘se supună soţului ei’ nedezvăluind faptul că era căsătorită (1 Petru 3:5). Desigur, procedând aşa, s-a expus unor riscuri. „Când a ajuns Avram în Egipt, egiptenii au văzut că femeia era foarte frumoasă. Prinţii lui faraon au văzut-o şi ei şi au lăudat-o lui faraon; şi femeia a fost adusă în casa lui faraon.“ — Geneza 12:14, 15.

Eliberarea acordată de Iehova

6, 7. În ce situaţie foarte stresantă s-au aflat Avram şi Sarai, şi cum a eliberat-o Iehova pe Sarai?

⁶ Cât de stresantă trebuie să fi fost această situaţie pentru Avram şi Sarai! Se părea că Sarai era în pericol de a fi violată. În plus, faraon, neştiind că Sarai era căsătorită, l-a copleşit pe Avram cu daruri, astfel încât „Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi şi roabe, măgăriţe şi cămile“ (Geneza 12:16). * Cu cât dispreţ trebuie să fi privit Avram acele daruri! Deşi poate că situaţia părea fără ieşire, Iehova nu îl abandonase pe Avram.

⁷ „Dar DOMNUL a lovit cu mari nenorociri pe faraon şi casa lui, din cauza soţiei lui Avram, Sarai“ (Geneza 12:17). Într-un mod care nu este specificat, faraonului i-a fost dezvăluit motivul real al acestor „nenorociri“. Reacţia lui a fost promptă: „Atunci faraon a chemat pe Avram şi i-a zis: «Ce mi-ai făcut? Pentru ce nu mi-ai spus că este soţia ta? De ce ai zis: „Este sora mea“ şi am luat-o astfel ca pe soţia mea [astfel că era cât pe-aci s-o iau de soţie, NW]? Acum, iată-ţi soţia; ia-o şi pleacă!» Şi faraon a dat poruncă oamenilor lui să-l ducă de acolo, pe el, pe soţia lui şi tot ce avea“. — Geneza 12:18–20; Psalmul 105:14, 15.

8. Ce fel de protecţie le promite Iehova creştinilor de astăzi?

⁸ Astăzi, Iehova nu ne garantează protecţie în faţa ravagiilor morţii, ale criminalităţii, ale foametei sau ale dezastrelor naturale. Noi avem promisiunea că Iehova va oferi întotdeauna protecţie în faţa lucrurilor care ne pot pune în pericol spiritualitatea (Psalmul 91:1–4). El face aceasta în primul rând prin faptul că ne dă avertismente oportune prin intermediul Cuvântului său şi al ‘sclavului său fidel şi prevăzător’ (Matei 24:45). Dar dacă suntem în pericol de a ne pierde viaţa în persecuţii? Deşi ar putea permite ca unii să moară, Dumnezeu nu va permite niciodată exterminarea poporului său ca întreg (Psalmul 116:15). Iar dacă moartea îi răpeşte pe unii slujitori fideli, putem fi siguri că ei vor fi înviaţi. — Ioan 5:28, 29.

Sacrificii pentru a păstra pacea

9. Ce dovezi avem că Avram a continuat să meargă din loc în loc în Canaan?

⁹ Evident, când perioada de foamete din Canaan a luat sfârşit, „Avram s-a suit din Egipt în ţara de la miazăzi [Neghev, nota de subsol; regiunea semiaridă de la sud de munţii din Iuda], el, soţia lui şi tot ce avea, împreună cu Lot. Şi Avram era foarte bogat în vite, în argint şi în aur“ (Geneza 13:1, 2). Astfel localnicii l-au considerat un om cu autoritate şi influent, un prinţ puternic (Geneza 23:6). Avram nu avea de gând să se stabilească acolo şi să se implice în afacerile canaaniţilor. Dimpotrivă, din Neghev „s-a îndreptat şi a mers până la Betel, până la locul unde fusese cortul lui la început, între Betel şi Ai“. Însă, oriunde a mers, Avram a acordat întotdeauna prioritate închinării la Iehova. — Geneza 13:3, 4.

10. Ce problemă s-a iscat între păzitorii vitelor lui Avram şi cei ai vitelor lui Lot, şi de ce era important ca problema să fie rezolvată repede?

¹⁰ „Şi Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea şi el oi, boi şi corturi. Şi ţara nu-i încăpea  să locuiască împreună; căci averile lor erau aşa de mari, încât nu puteau să locuiască împreună. Şi a fost o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor lui Lot. Canaaniţii şi fereziţii locuiau atunci în ţară“ (Geneza 13:5–7). În ţară nu erau destule păşuni şi apă ca să ajungă atât pentru turmele lui Avram, cât şi pentru cele ale lui Lot. Acest lucru a generat tensiuni şi resentimente între păzitorii vitelor. Asemenea conflicte erau nepotrivite pentru închinătorii Dumnezeului adevărat. Dacă situaţia ar fi continuat, s-ar fi putut produce o ruptură ireparabilă. Aşadar, cum avea Avram să soluţioneze problema ivită? El îl adoptase pe Lot după moartea tatălui acestuia, probabil având grijă de el ca de propriul copil. Întrucât Avram era mai în vârstă, nu avea el dreptul să aleagă ce era mai bun?

11, 12. Ce i-a oferit în mod generos Avram lui Lot, şi de ce a fost neînţeleaptă alegerea făcută de Lot?

¹¹ Însă „Avram a zis lui Lot: «Te rog, să nu fie ceartă între mine şi tine, şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci suntem fraţi. Nu-i oare toată ţara înaintea ta? Te rog desparte-te de mine: dacă tu te duci la stânga, eu mă voi duce la dreapta; dacă tu te duci la dreapta, eu mă voi duce la stânga»“. Lângă Betel se află ceea ce a fost numită „una dintre cele mai vestite belvederi din Palestina“. Probabil de aici „Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut că toată Câmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte ca DOMNUL să fi distrus Sodoma şi Gomora, până la Ţoar, era ca o grădină a DOMNULUI, ca ţara Egiptului“. — Geneza 13:8–10.

¹² Deşi Biblia spune despre Lot că era un om „drept“, dintr-un anumit motiv el nu a cedat în favoarea lui Avram, care era mai în vârstă decât el, şi se pare că nici nu i-a cerut sfatul în această situaţie (2 Petru 2:7). „Lot şi-a ales pentru sine toată Câmpia Iordanului şi a mers spre răsărit. Astfel s-au despărţit ei unul de altul. Avram a locuit în ţara Canaan, iar Lot a locuit în cetăţile din Câmpie şi şi-a întins corturile până la Sodoma“ (Geneza 13:11, 12). Sodoma era un oraş prosper, care oferea multe avantaje materiale (Ezechiel 16:49, 50). Deşi alegerea făcută de Lot trebuie să fi părut înţeleaptă din punct de vedere material, din punct de vedere spiritual ea a fost o alegere neînţeleaptă. De ce? Deoarece „oamenii din Sodoma erau răi şi afară din cale de păcătoşi înaintea DOMNULUI“, se spune în Geneza 13:13. Decizia lui Lot de a se muta aici avea să-i aducă în final multă suferinţă familiei lui.

13. În ce fel este util exemplul lui Avram pentru creştinii care s-ar putea angaja într-o dispută din pricina unor chestiuni financiare?

¹³ Însă Avram a manifestat credinţă în promisiunea lui Iehova că sămânţa lui avea să stăpânească în cele din urmă întreaga ţară; el nu s-a certat pentru o mică parte din aceasta. Dând dovadă de generozitate, el a acţionat în armonie cu principiul consemnat mai târziu în 1 Corinteni 10:24: „Fiecare să continue să caute nu propriul său avantaj, ci pe al altuia“. Iată un îndemn potrivit pentru cei care riscă să se angajeze într-o dispută cu un colaborator în credinţă din pricina unor chestiuni financiare. În loc să urmeze sfatul consemnat în textul din Matei 18:15–17, unii i-au chemat în tribunale  pe fraţii lor (1 Corinteni 6:1, 7). Din exemplul lui Avram înţelegem că e mai bine să suferim unele pagube financiare decât să aducem vreun reproş asupra numelui lui Iehova sau să prejudiciem pacea congregaţiei creştine. — Iacov 3:18.

14. Cum avea să fie binecuvântat Avram pentru generozitatea lui?

¹⁴ Avram avea să fie răsplătit pentru generozitatea sa. Dumnezeu i-a spus: „Îţi voi face sămânţa ca pulberea pământului, aşa că dacă poate număra cineva pulberea pământului, va putea să fie numărată şi sămânţa ta“. Cât de încurajatoare trebuie să fi fost această revelaţie pentru Avram, care nu avea copii! În continuare, Dumnezeu i-a poruncit: „Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat; căci ţie ţi-o voi da“ (Geneza 13:16, 17). Nu, Avram nu avea permisiunea de a se stabili într-un oraş, unde ar fi putut găsi condiţii confortabile. El trebuia să rămână separat de canaaniţi. Tot aşa, creştinii de azi trebuie să rămână separaţi de lume. Deşi nu se consideră superiori altora, ei nu caută compania celor ce i-ar putea ademeni să adopte o conduită contrară principiilor biblice. — 1 Petru 4:3, 4.

15. a) Ce însemnătate au avut, probabil, călătoriile lui Avram? b) Ce exemplu a lăsat Avram pentru familiile creştine de azi?

¹⁵ În timpurile biblice, înainte de a intra în posesia unui teren, viitorul proprietar avea dreptul să îl inspecteze. Astfel, călătoriile lui Avram au servit, probabil, drept aducere-aminte permanentă a faptului că, într-o bună zi, această ţară urma să aparţină descendenţilor lui. Dând dovadă de ascultare, „Avram a continuat să locuiască în corturi. Mai târziu a venit să locuiască printre copacii mari ai lui Mamre, care sunt în Hebron; şi acolo i-a construit un altar lui Iehova“ (Geneza 13:18, NW). Încă o dată, Avram a demonstrat că acorda prioritate închinării. Acordă şi familia voastră prioritate studiului şi rugăciunii în familie, precum şi întrunirilor congregaţiei?

Atacul duşmanilor

16. a) În ce sens au o rezonanţă fatidică unele cuvinte din Geneza 14:1, 2? b) Care a fost motivul invaziei celor patru regi din est?

¹⁶ „Pe vremea lui Amrafel, împăratul Şinearului, lui Arioc, împăratul Elasarului, lui Chedorlaomer, împăratul Elamului *, şi lui Tideal, împăratul Goiimului, s-a întâmplat că ei au făcut război.“ În limba ebraică originală, cuvintele ‘s-a întâmplat că pe vremea . . .’ au o rezonanţă fatidică, anunţând „o perioadă de încercări ce culminează cu binecuvântări“ (Geneza 14:1, 2; vezi nota de subsol din NW, ediţia cu referinţe). Încercările au început când aceşti patru regi din est împreună cu armatele lor au invadat Canaanul, devastându-l. Ei urmăreau să înăbuşe revolta a cinci oraşe: Sodoma, Gomora, Adma, Ţeboim şi Bela. În pofida oricărei rezistenţe, ei „s-au adunat cu toţii în Valea Sidim, adică Marea Sărată“. Lot cu familia lui locuiau în apropiere. — Geneza 14:3–7.

17. De ce capturarea lui Lot a reprezentat pentru Avram o încercare a credinţei?

¹⁷ Regii canaaniţi s-au împotrivit cu înverşunare invadatorilor, însă au suferit o înfrângere umilitoare. Apoi, învingătorii „au luat toate bogăţiile Sodomei şi Gomorei şi toate proviziile lor de alimente şi au plecat. Au luat şi pe Lot,  fiul fratelui lui Avram, care locuia în Sodoma; au luat şi averile lui şi au plecat“. În scurt timp, vestea despre aceste evenimente cutremurătoare a ajuns la urechile lui Avram: „A venit unul care scăpase şi a dat de ştire lui Avram, evreul; şi el locuia lângă stejarii lui Mamre, amoritul, fratele lui Eşcol şi fratele lui Aner, care făcuseră alianţă cu Avram. Şi Avram a auzit că fratele său fusese luat captiv“ (Geneza 14:8–14). Ce încercare a credinţei! Avea Avram să nutrească resentimente faţă de nepotul său, care alesese partea cea mai bună a ţării? Să nu uităm nici că aceşti invadatori veneau din Şinear, ţara natală a lui Avram. Dacă mergea să lupte împotriva lor, Avram îşi anula orice posibilitate de a se mai întoarce vreodată acasă. Mai mult decât atât, ce şanse avea Avram în faţa unei armate pe care forţele aliate ale Canaanului nu reuşiseră să o învingă?

18, 19. a) Cum a reuşit Avram să-l elibereze pe Lot? b) Cui i-a revenit meritul pentru această victorie?

¹⁸ Şi de această dată, Avram şi-a pus toată încrederea în Iehova. „A înarmat trei sute optsprezece dintre cei mai viteji slujitori ai lui, născuţi în casa lui, şi i-a urmărit până la Dan. Şi-a împărţit oamenii în mai multe cete, s-a aruncat asupra lor noaptea, i-a bătut şi i-a urmărit până la Hoba, care este la stânga Damascului. A adus înapoi toate bogăţiile; a luat înapoi şi pe fratele său Lot, cu averile lui, precum şi pe femei şi mulţimea“ (Geneza 14:14–16). Manifestând o puternică credinţă în Iehova, Avram, în fruntea unor trupe aflate cu mult în inferioritate numerică, a repurtat victoria, eliberându-i pe Lot şi familia lui. Apoi Avram s-a întâlnit cu Melhisedec, regele-preot al Salemului. „Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin: el era preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt. Şi el l-a binecuvântat şi a zis: «Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul Cel Prea Înalt, Stăpânitorul cerului şi pământului. Binecuvântat să fie Dumnezeul Cel Prea Înalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!» Şi el [Avram] i-a dat zeciuială din toate.“ — Geneza 14:18–20.

¹⁹ Da, meritul pentru această victorie i-a revenit lui Iehova. Datorită credinţei sale, Avram a fost încă o dată eliberat de Iehova. Azi, membrii poporului lui Dumnezeu nu iau parte la un război propriu-zis, însă şi ei se confruntă cu multe încercări şi dificultăţi. În următorul articol vom analiza cum ne poate ajuta exemplul lui Avram să le facem faţă cu succes.

[Note de subsol]

Aţi reţinut?

• În ce fel foametea din ţara Canaan i-a pus lui Avram credinţa la încercare?

• Ce exemplu bun le-au lăsat Avram şi Sarai soţilor şi soţiilor de azi?

• Ce putem învăţa din felul în care a rezolvat Avram disputa dintre slujitorii săi şi cei ai lui Lot?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 22]

Avram nu şi-a revendicat drepturile, ci a pus interesele lui Lot mai presus de ale sale

[Legenda ilustraţiei de la pagina 24]

Avram s-a bizuit pe Iehova când l-a salvat pe nepotul său Lot