Să nu renunţăm să facem ce este excelent!

„Să nu renunţăm . . . să facem ce este excelent, căci la timpul cuvenit vom secera, dacă nu ne extenuăm.“ — GALATENI 6:9.

1, 2. a) De ce faptul de a-i sluji lui Dumnezeu reclamă perseverenţă? b) Cum a dat dovadă de perseverenţă Avraam, şi ce l-a ajutat să acţioneze astfel?

CA Martori ai lui Iehova, ne bucurăm foarte mult să înfăptuim voinţa sa. De asemenea, ne simţim învioraţi deoarece am luat asupra noastră „jugul“ de discipoli (Matei 11:29). Totuşi, deşi îl avem alături pe Cristos, faptul de a-i sluji lui Iehova nu este întotdeauna uşor. Apostolul Pavel a arătat clar acest lucru când le-a dat colaboratorilor săi creştini următorul îndemn: „Fiindcă aveţi nevoie de perseverenţă, pentru ca, după ce aţi făcut voinţa lui Dumnezeu, să primiţi împlinirea promisiunii“ (Evrei 10:36). Avem nevoie de perseverenţă deoarece în timp ce îi slujim lui Dumnezeu ne putem confrunta cu multe dificultăţi.

² Viaţa lui Avraam este, desigur, o dovadă în acest sens. De nenumărate ori, el a trebuit să ia decizii dificile şi s-a aflat în situaţii stresante. Porunca de a părăsi confortul din Ur a fost doar începutul. Nu după mult timp, el s-a confruntat cu foamete, cu ostilitate din partea vecinilor, cu pericolul de a-i fi luată soţia, cu animozitate din partea unor rude, cu cruzimea războiului. Şi îl aşteptau încercări şi mai mari. Însă Avraam nu a renunţat niciodată să facă ce era excelent. Acest lucru este remarcabil dacă ne gândim că el nu avea la dispoziţie Cuvântul lui Dumnezeu în întregime, cum îl avem noi astăzi. Totuşi, el cunoştea, fără îndoială, prima profeţie enunţată de Dumnezeu: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei“ (Geneza 3:15). Fiind cel prin care urma să vină Sămânţa, Avraam avea să devină, fireşte, ţinta duşmăniei lui Satan. Nu încape îndoială că înţelegerea acestui adevăr l-a ajutat pe Avraam să persevereze cu bucurie în încercări.

3. a) De ce ar trebui să se aştepte la necazuri slujitorii de azi ai lui Iehova? b) Ce încurajare găsim în textul din Galateni 6:9?

³ Şi slujitorii de azi ai lui Iehova trebuie să se aştepte la necazuri (1 Petru 1:6, 7). La urma urmei, textul din Revelaţia 12:17 ne avertizează că Satan ‘poartă război’ cu rămăşiţa unsă. Fiind în strânsă asociere cu cei unşi, „alte oi“ sunt şi ele ţinta mâniei lui Satan (Ioan 10:16). Pe lângă opoziţia pe care ar putea-o întâmpina în ministerul lor, creştinii se confruntă şi cu dificultăţi în viaţa personală. Iată ce ne îndeamnă Pavel: „Să nu renunţăm deci să facem ce este excelent, căci la timpul cuvenit vom secera, dacă nu ne extenuăm“ (Galateni 6:9). Într-adevăr, deşi Satan este hotărât să ne distrugă credinţa, noi trebuie să luăm poziţie împotriva lui, solizi în credinţă (1 Petru 5:8, 9). Ce foloase avem dacă suntem fideli? Iată ce se spune în Iacov 1:2, 3: „Consideraţi o adevărată bucurie, fraţii mei, când vă confruntaţi cu diferite încercări, ştiind că această calitate încercată a credinţei voastre produce perseverenţă“.

Atacuri frontale

4. Cum a recurs Satan la atacuri frontale pentru a ştirbi integritatea slujitorilor lui Dumnezeu?

⁴ Evident, viaţa lui Avraam ne oferă o imagine a ‘diferitelor încercări’ cu care se pot confrunta creştinii de azi. De exemplu, el a trebuit să riposteze la atacul invadatorilor din Şinear (Geneza 14:11–16). Nu ar trebui să ne mire că Satan continuă să recurgă la atacuri frontale  sub forma persecuţiilor. De la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, nenumărate ţări au interzis lucrarea creştină de instruire efectuată de Martorii lui Iehova. În Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2001 se vorbeşte despre tratamentul violent pe care au trebuit să-l îndure creştinii în Angola din partea duşmanilor. Bizuindu-se pe Iehova, fraţii noştri au fost hotărâţi să nu renunţe! Ei au „ripostat“, dar nu recurgând la violenţă sau răzvrătire, ci continuând să efectueze cu prudenţă lucrarea de predicare. — Matei 24:14.

5. Cum ar putea tinerii creştini să fie o ţintă a persecuţiei la şcoală?

⁵ Totuşi persecuţia nu înseamnă neapărat violenţă. Avraam a fost binecuvântat mai târziu cu doi fii: Ismael şi Isaac. În Geneza 21:8–12 se spune că, odată, Ismael ‘şi-a bătut joc’ de Isaac. În scrisoarea către galateni, Pavel a arătat că nu a fost vorba doar de o joacă copilărească, deoarece el spune despre Ismael că îl persecuta pe Isaac (Galateni 4:29)! Aşadar, ridiculizările din partea colegilor de şcoală şi atacurile verbale ale opozanţilor pot fi numite pe bună dreptate persecuţie. Un creştin tânăr pe nume Ryan îşi aminteşte chinul la care era supus de colegii lui de şcoală: „Cele 15 minute cât călătoream cu autobuzul spre şcoală şi înapoi mi se păreau interminabile deoarece eram insultat încontinuu. [Colegii] mă frigeau cu agrafe de birou pe care le încingeau la flacăra de la brichete“. De ce acest tratament crud? „Instruirea teocratică pe care o primeam mă făcea diferit de ceilalţi tineri din şcoală.“ Însă, cu ajutorul părinţilor săi, Ryan a putut persevera cu fidelitate. Tineri, vă simţiţi şi voi descurajaţi din cauza batjocurilor colegilor voştri? Dacă da, nu renunţaţi! Perseverând cu fidelitate, veţi trăi împlinirea următoarelor cuvinte rostite de Isus: „Fericiţi sunteţi voi când oamenii vă defăimează şi vă persecută şi, minţind, spun tot felul de lucruri rele împotriva voastră din cauza mea“. — Matei 5:11.

Probleme cotidiene

6. Ce lucruri pot face ca relaţiile dintre creştini să devină tensionate?

⁶ Majoritatea încercărilor cu care ne confruntăm în prezent sunt, de fapt, probleme cotidiene, obişnuite. Avraam însuşi a trebuit să înfrunte starea de încordare ce se crease între păzitorii vitelor lui şi cei ai vitelor lui Lot (Geneza 13:5–7). În mod asemănător, azi, diferenţele de personalitate şi micile gelozii pot face ca relaţiile cu alţii  să devină încordate şi chiar pot periclita pacea congregaţiei. „Unde este gelozie şi dorinţă de ceartă, este dezordine şi orice lucru josnic“ (Iacov 3:16). Cât de important e să nu renunţăm să facem ce este excelent, ci să lăsăm la o parte mândria şi să urmărim pacea, aşa cum a făcut Avraam, acordând prioritate intereselor altora! — 1 Corinteni 13:5; Iacov 3:17.

7. a) Ce ar trebui să facă cineva care a fost jignit de un colaborator în credinţă? b) Ce exemplu excelent ne-a dat Avraam în ce priveşte păstrarea unor relaţii bune cu alţii?

⁷ Faptul de a fi împăciuitori poate fi o încercare atunci când considerăm că am fost trataţi în mod nedrept de un frate de credinţă. În Proverbele 12:18 se spune: „Cine vorbeşte în chip uşuratic răneşte ca străpungerea unei săbii“. Cuvintele necugetate, chiar dacă sunt spuse fără răutate, pot provoca multă suferinţă. Suferinţa este şi mai mare când considerăm că am fost calomniaţi sau că am fost victima unor bârfe răutăcioase (Psalmul 6:6, 7). Însă un creştin nu trebuie să lase ca sentimentele rănite să-l determine să renunţe! Dacă sunteţi în această situaţie, luaţi iniţiativa pentru a rezolva problema vorbindu-i cu amabilitate celui ce v-a jignit (Matei 5:23, 24; Efeseni 4:26). Fiţi dispuşi să-l iertaţi (Coloseni 3:13). Faptul de a nu ţine ranchiună ajută la vindecarea propriilor sentimente şi la restabilirea bunelor relaţii cu fratele vostru. Avraam nu a permis ca în el să se dezvolte vreun resentiment faţă de Lot. De fapt, Avraam a sărit în ajutorul lui Lot şi al familiei acestuia! — Geneza 14:12–16.

Încercări pe care ni le pricinuim singuri

8. a) Cum ar putea creştinii ‘să se străpungă peste tot cu multe dureri’? b) Cum a reuşit Avraam să aibă un punct de vedere echilibrat cu privire la lucrurile materiale?

⁸ Trebuie să recunoaştem că unele încercări sunt consecinţe ale propriilor noastre acţiuni. De pildă, Isus le-a dat continuatorilor săi următorul îndemn: „Încetaţi să vă mai acumulaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina rod şi unde hoţii sparg şi fură“ (Matei 6:19). Totuşi, unii fraţi ‘se străpung peste tot cu multe dureri’ pentru că pun lucrurile materiale înaintea intereselor Regatului (1 Timotei 6:9, 10). Avraam a fost dispus să sacrifice confortul material pentru a-i fi plăcut lui Dumnezeu. „Prin credinţă el a stat ca străin în ţara promisiunii ca într-o ţară străină şi a locuit în corturi cu Isaac şi cu Iacob, moştenitori cu el ai aceleiaşi promisiuni. Căci el aştepta oraşul care are temelii adevărate, oraş al cărui constructor şi făuritor este Dumnezeu“ (Evrei 11:9, 10). Credinţa lui Avraam într-un viitor „oraş“, sau guvern divin, l-a ajutat să nu-şi pună încrederea în bogăţii. Nu ar fi înţelept să procedăm şi noi la fel?

9, 10. a) Cum poate dorinţa de a avea prestigiu să pricinuiască o încercare? b) Cum s-ar putea comporta un frate ca „unul mai mic“?

⁹ Iată un alt exemplu. Biblia enunţă următorul principiu clar: „Dacă cineva crede că este ceva când nu este nimic, îşi amăgeşte propria minte“ (Galateni 6:3). În plus, suntem îndemnaţi să nu facem „nimic din dorinţă de ceartă sau din egotism“, ci să avem „umilinţă a minţii“ (Filipeni 2:3). Unii şi-au pricinuit singuri încercări deoarece nu au aplicat acest sfat. Fiind animaţi de dorinţa de a avea prestigiu şi nu de dorinţa de a face „o lucrare excelentă“, ei s-au descurajat şi au devenit nemulţumiţi când nu au primit privilegii în congregaţie. — 1 Timotei 3:1.

¹⁰ Avraam a demonstrat ce înseamnă a ‘nu gândi despre sine mai mult decât trebuie’, dând astfel un bun exemplu (Romani 12:3). Când s-a întâlnit cu Melhisedec, Avraam nu s-a comportat ca şi cum poziţia sa de favoare înaintea lui Dumnezeu îl făcea superior. Din contră, el a recunoscut poziţia superioară, de preot, a lui Melhisedec plătindu-i zeciuială (Evrei 7:4–7). Tot aşa, creştinii de azi trebuie să fie dispuşi să se comporte asemenea ‘celor mai mici’ şi să nu caute să fie în centrul atenţiei (Luca 9:48). Dacă vi se pare că cei care sunt în fruntea congregaţiei se reţin să vă recomande pentru anumite privilegii, faceţi-vă o autoexaminare sinceră pentru a vă da seama ce îmbunătăţiri puteţi aduce în personalitatea voastră şi în modul de a aborda problemele. În loc să nutriţi amărăciune  deoarece nu aveţi anumite privilegii, profitaţi la maximum de privilegiul pe care deja îl aveţi — privilegiul de a-i ajuta pe alţii să-l cunoască pe Iehova. Da, „umiliţi-vă . . . sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, pentru ca el să vă înalţe la timpul cuvenit“. — 1 Petru 5:6.

Credinţă în lucrurile care nu se văd

11, 12. a) De ce îşi pierd unii membri ai congregaţiei sentimentul urgenţei? b) Cum a dat Avraam un excelent exemplu prin modul său de viaţă care a demonstrat credinţă în promisiunile lui Dumnezeu?

¹¹ O altă încercare poate avea legătură cu aparenta întârziere a sfârşitului acestui sistem de lucruri rău. Potrivit celor consemnate în 2 Petru 3:12, creştinii trebuie să ‘aştepte şi să păstreze viu în minte prezenţa zilei lui Iehova’. Totuşi, mulţi aşteaptă de ani de zile această ‘zi’, poate chiar de zeci de ani. Prin urmare, unii s-ar putea descuraja şi şi-ar putea pierde sentimentul urgenţei.

¹² Să analizăm şi de această dată exemplul lăsat de Avraam. Prin modul său de viaţă, el a demonstrat credinţă în promisiunile lui Dumnezeu, chiar dacă nu era nici o şansă ca acestea să se realizeze toate în decursul vieţii lui. Este adevărat că el a trăit suficient de mult ca să-l vadă pe fiul său Isaac ajungând la maturitate. Însă aveau să treacă secole până când descendenţii lui Avraam să ajungă asemenea ‘stelelor cerului’ sau ‘nisipului de pe ţărmul mării’ (Geneza 22:17). Cu toate acestea, Avraam nu s-a umplut de amărăciune, nici nu s-a descurajat. Astfel că apostolul Pavel a putut spune despre Avraam şi despre alţi patriarhi următoarele: „În credinţă au murit toţi aceştia, deşi nu au obţinut împlinirea promisiunilor, ci le-au văzut de departe şi le-au salutat şi au declarat public că erau străini şi locuitori temporari în ţară“. — Evrei 11:13.

13. a) În ce sens sunt creştinii de azi ca nişte „locuitori temporari“? b) De ce va pune Iehova capăt actualului sistem de lucruri?

¹³ Dacă Avraam şi-a trăit viaţa bazându-se pe nişte promisiuni a căror împlinire era „departe“, cu cât mai mult ar trebui s-o facem noi în prezent, când împlinirea acestor lucruri este foarte aproape! Asemenea lui Avraam, trebuie să ne considerăm „locuitori temporari“ în sistemul lui Satan, refuzând să adoptăm un mod de viaţă axat pe satisfacerea propriilor plăceri. Fireşte, am prefera ca „sfârşitul tuturor lucrurilor“ să vină acum, nu doar să fie aproape (1 Petru 4:7). Probabil că ne confruntăm cu probleme de sănătate grave. Sau poate că dificultăţile economice apasă greu asupra noastră. Totuşi trebuie să ne amintim că Iehova va aduce sfârşitul nu atât pentru a ne scăpa pe noi de situaţiile dureroase, cât pentru a-şi sfinţi propriul său nume (Ezechiel 36:23; Matei 6:9, 10). Sfârşitul nu va veni neapărat într-un moment care să ne convină nouă, ci într-un moment care să servească cât mai bine scopurilor lui Iehova.

14. Cum beneficiază creştinii de azi de răbdarea lui Dumnezeu?

¹⁴ Să ne amintim, totodată, că „Iehova nu este încet cu privire la promisiunea sa, cum consideră unii încetineala, ci este răbdător cu voi, deoarece nu doreşte ca vreunul să fie distrus, ci doreşte ca toţi să ajungă la căinţă“ (2 Petru 3:9). Deci Dumnezeu este „răbdător cu voi“ — membrii congregaţiei creştine. Se pare că unii dintre noi au nevoie de mai mult timp pentru a face unele schimbări astfel încât ‘în final să fie găsiţi de el imaculaţi, fără defect şi în pace’ (2 Petru 3:14). Nu ar trebui, aşadar, să fim recunoscători  că Dumnezeu manifestă o astfel de răbdare?

Cum putem găsi bucurie în pofida obstacolelor

15. Cum a putut Isus să-şi păstreze bucuria în pofida încercărilor, şi în ce fel le aduce foloase creştinilor de azi faptul de a-l imita?

¹⁵ Creştinii de azi pot trage multe învăţăminte analizând viaţa lui Avraam. El a manifestat nu numai credinţă, ci şi răbdare, perspicacitate, curaj şi iubire altruistă. El a pus închinarea la Iehova pe primul plan în viaţă. Trebuie să ne amintim totuşi că exemplul nostru suprem este Isus Cristos. Şi el s-a confruntat cu nenumărate încercări, însă, în pofida tuturor acestora, nu şi-a pierdut niciodată bucuria. De ce? Deoarece s-a concentrat în permanenţă asupra speranţei sale (Evrei 12:2, 3). Iată de ce Pavel s-a rugat: „Iar Dumnezeul care dă perseverenţă şi mângâiere să vă facă să aveţi între voi aceeaşi atitudine mintală pe care o avea Cristos Isus“ (Romani 15:5). Având o atitudine mintală corectă, şi noi putem găsi bucurie în pofida obstacolelor pe care ni le-ar putea pune Satan în faţă.

16. Ce putem face când ne simţim copleşiţi de probleme?

¹⁶ Când problemele par să vă copleşească, amintiţi-vă că, aşa cum l-a iubit pe Avraam, Iehova vă iubeşte şi pe voi. El doreşte să le depăşiţi cu succes (Filipeni 1:6). Puneţi-vă toată încrederea în Iehova, fiind convinşi că el „nu va permite să fiţi ispitiţi peste ceea ce puteţi îndura, ci, împreună cu ispita, va pregăti şi calea de ieşire, ca să o puteţi suporta“ (1 Corinteni 10:13). Faceţi-vă obiceiul de a citi în fiecare zi din Cuvântul lui Dumnezeu (Psalmul 1:2). Perseveraţi în rugăciune, cerându-i lui Iehova să vă ajute să suportaţi cu răbdare (Filipeni 4:6). El „le va da spirit sfânt celor care i-l cer“ (Luca 11:13). Profitaţi de mijloacele pe care ni le-a pus Iehova la dispoziţie pentru a ne susţine din punct de vedere spiritual, cum sunt publicaţiile noastre bazate pe Biblie. De asemenea, apelaţi la ajutorul fraţilor (1 Petru 2:17). Participaţi cu regularitate la întrunirile creştine, întrucât aici veţi primi încurajarea de care aveţi nevoie pentru a persevera (Evrei 10:24, 25). Fiţi bucuroşi deoarece aveţi convingerea că perseverenţa voastră duce la o stare aprobată în ochii lui Dumnezeu şi că prin fidelitatea voastră îi bucuraţi inima! — Proverbele 27:11; Romani 5:3–5.

17. De ce creştinii nu se lasă pradă disperării?

¹⁷ Dumnezeu l-a iubit pe Avraam ca pe un „prieten“ (Iacov 2:23). Cu toate acestea, viaţa lui Avraam a fost un lung şir de încercări şi necazuri. Prin urmare, creştinii se pot aştepta şi ei să se confrunte cu astfel de situaţii în aceste ‘ultime zile’ critice. De fapt, Biblia ne avertizează că „oamenii ticăloşi şi impostorii vor înainta din rău în mai rău“ (2 Timotei 3:1, 13). În loc să ne lăsăm pradă disperării, să nu uităm că presiunile cu care ne confruntăm în prezent sunt o dovadă că sfârşitul sistemului rău al lui Satan este aproape. Însă Isus ne-a reamintit că, „cel care va fi perseverat până la sfârşit, acela va fi salvat“ (Matei 24:13). Aşadar, ‘nu renunţaţi să faceţi ce este excelent’! Imitaţi-l pe Avraam, numărându-vă astfel printre cei ce, „prin credinţă şi răbdare, moştenesc promisiunile“. — Evrei 6:12.

Aţi reţinut?

• De ce slujitorii de azi ai lui Dumnezeu ar trebui să se aştepte la încercări şi necazuri?

• Cum ar putea Satan să recurgă la atacuri frontale?

• Cum pot fi rezolvate neînţelegerile dintre creştini?

• Cum pot pricinui încercări mândria şi egoismul?

• Ce exemplu bun a dat Avraam prin faptul că a aşteptat împlinirea promisiunilor divine?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Mulţi tineri creştini se confruntă cu persecuţii, fiind batjocoriţi de colegi

[Legenda ilustraţiei de la pagina 29]

În zilele lui Avraam, împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu era „departe“; totuşi, Avraam a demonstrat prin modul său de viaţă că se baza pe ele