Salt la conţinut

Salt la cuprins

„Ce se întâmplă în Franţa?“

„Ce se întâmplă în Franţa?“

„Ce se întâmplă în Franţa?“

„Libertate, dragă libertate“, se spune în „La Marseillaise“, imnul naţional al Franţei. Fără îndoială, libertatea este ceva preţios. Totuşi, evenimentele petrecute recent în Franţa provoacă îngrijorare deoarece sunt puse în pericol libertăţi fundamentale. Iată de ce, vineri, 3 noiembrie 2000, zeci de mii de Martori ai lui Iehova au distribuit în total 12 milioane de exemplare ale unui tract special, intitulat „Ce se întâmplă în Franţa? Este cumva libertatea în pericol?“.

DE CÂŢIVA ani încoace, Martorii lui Iehova din Franţa sunt ţinta atacurilor unor politicieni şi ale unor organizaţii antisectă. Acest lucru le-a creat dificultăţi Martorilor atât la nivel individual şi de congregaţie, cât şi la nivel naţional. Însă, la 23 iunie 2000, Conseil d’État, cea mai înaltă instanţă administrativă din Franţa, a pronunţat o hotărâre judecătorească memorabilă. Aceasta a menţinut hotărârile luate de 31 de instanţe inferioare în peste 1 100 de cazuri. Curtea supremă a confirmat faptul că închinarea practicată de Martorii lui Iehova este în deplină armonie cu legislaţia franceză şi că Sălile Regatului pe care le folosesc ei au dreptul la aceleaşi scutiri fiscale ca şi cele acordate în cazul celorlalte religii.

Însă, ignorând complet această decizie, Ministerul de Finanţe al Franţei refuză în continuare să le acorde Martorilor lui Iehova scutirea de taxe prevăzută de lege pentru organizaţiile religioase. Ministerul a stabilit un impozit de 60% pe donaţiile făcute de Martori şi de cei care se asociază cu ei în cadrul celor 1 500 de congregaţii din Franţa. În prezent, acest caz este pe rol.

Scopul campaniei menţionate mai sus a fost de a face public acest paradox şi de a accentua riscul pe care îl implică această impunere arbitrară, precum şi proiectele de lege ce ameninţă libertatea religioasă a tuturor. *

O zi lungă

La ora două dimineaţa, Martorii din unele congregaţii încep oferirea pliantelor în faţa gărilor şi a fabricilor, iar apoi la aeroporturi. Pe la ora şase, Parisul se trezeşte la viaţă. Aproximativ 6 000 de voluntari se postează în puncte strategice pentru a-i aborda pe navetişti în drumul lor spre locul de muncă. O tânără spune: „Ceea ce faceţi pentru libertatea religioasă este lăudabil. Nu e vorba numai de drepturile Martorilor lui Iehova“. În Marseilles, mai bine de 350 de Martori oferă gratuit tractul în staţiile de metrou şi pe stradă. Peste o oră, postul naţional de radio anunţă campania, spunându-le ascultătorilor să nu fie surprinşi dacă sunt abordaţi de Martorii lui Iehova. În Strasbourg, sediul Curţii Europene pentru Drepturile Omului, cei ce trec prin gara principală a oraşului se aliniază aşteptând răbdători să primească câte un exemplar. Un avocat afirmă că, deşi nu ne împărtăşeşte convingerile, urmăreşte cu interes derularea procesului nostru, deoarece luptăm pentru o cauză importantă şi dreaptă.

La ora opt, în ciuda ploii torenţiale, 507 Martori din oraşul alpin Grenoble oferă tracte fiecărui trecător sau le pun în cutiile poştale. Şoferii de maşini şi vatmanii, văzând toată această mişcare, opresc vehiculele pentru a cere un tract. În oraşul vestic Poitiers, călătorii care sosesc cu trenul la ora nouă au primit deja tractul în gara de unde au plecat. În Mulhouse, situat în apropiere de graniţa cu Germania, au fost deja distribuite 40 000 de exemplare.

Până la ora zece, multe congregaţii reuşesc să distribuie mai bine de jumătate din tractele pe care le au. Pe măsură ce se apropie amiaza, foarte puţini oameni refuză tractul şi, drept rezultat, Martorii poartă numeroase conversaţii interesante. În Besançon, situat la peste 80 de kilometri de graniţa cu Elveţia, un tânăr manifestă interes faţă de Biblie şi întreabă de ce permite Dumnezeu suferinţa. Martorul îl invită să continue discuţia la cea mai apropiată Sală a Regatului, unde se începe imediat un studiu biblic pe baza broşurii Ce pretinde Dumnezeu de la noi?

Pe la ora 12, mulţi Martori se folosesc de pauza de prânz pentru a predica o oră sau două. Pe parcursul după-amiezei, distribuirea continuă până spre orele 15 sau 16, când numeroase congregaţii încheie campania. În oraşul Reims (renumit pentru şampania produsă aici), unii oameni care în trecut au studiat ori s-au asociat cu Martorii lui Iehova îşi exprimă dorinţa de a relua legătura cu congregaţia. În Bordeaux se iniţiază trei studii biblice la domiciliu. Tot aici, o Martoră intră într-un magazin pentru a cumpăra un ziar şi zăreşte un teanc de tracte pe tejghea. Proprietarul magazinului, un fost Martor, a primit deja tractul şi, realizând importanţa acestuia, a făcut fotocopii pentru a le distribui el însuşi.

În Le Havre (Normandia), o doamnă protestantă este uimită auzind la radio că sunt puse impozite pe donaţiile Martorilor. Ea acceptă cu bucurie tractul şi îi felicită pe Martori pentru că demască această nedreptate. În Lyon, la buletinul de ştiri de la orele 19.20 transmis de postul de televiziune local se comentează pe marginea campaniei astfel: „În această dimineaţă a fost mai uşor să te strecori printre picăturile de ploaie decât să eviţi tractele Martorilor lui Iehova“. Apoi sunt intervievaţi doi Martori, care explică de ce a fost necesară campania.

Martorii care au aşteptat să-şi încheie programul la locul de muncă pentru a participa la campanie distribuie tracte navetiştilor ce se întorc acasă. De asemenea, ei plasează tracte şi în cutiile poştale. În unele oraşe cum ar fi Brest şi Limoges (renumite pentru porţelanurile produse aici), cei ce ies la orele 23 de la cinema sunt printre ultimii care primesc tractul în această zi. Tractele rămase sunt adunate şi distribuite în dimineaţa următoare.

Rezultatele

Un Martor a scris: „Adversarii noştri cred că reuşesc să ne intimideze. De fapt, se întâmplă chiar invers“. În cele mai multe congregaţii, peste 75% dintre Martori au participat la campanie în acea zi, unii petrecând 10, 12 sau chiar 14 ore în această activitate. În Hem, situat în nordul Franţei, după ce a lucrat în schimbul de noapte, un Martor a distribuit tractul de la ora cinci dimineaţa până la ora trei după-amiaza. Vineri, în oraşul vecin Denain, unde există o congregaţie încă din 1906, 75 de Martori au petrecut 200 de ore distribuind tractul. Alţii, în ciuda vârstei înaintate, a infirmităţilor şi a vremii potrivnice, au fost şi ei hotărâţi să ia parte la campanie. În Le Mans, de exemplu, trei femei în vârstă de peste 80 de ani au pus tracte în cutiile poştale timp de două ore, iar un Martor aflat într-un scaun cu rotile a oferit tracte în faţa gării. Şi cât de încurajator a fost să-i vedem pe mulţi Martori care înainte erau inactivi că iau parte la această activitate specială!

Fără nici o îndoială, campania a constituit o mare mărturie. Oameni din toate categoriile sociale, dintre care mulţi sunt rareori găsiţi acasă, au primit un exemplar al tractului. Numeroşi oameni au considerat că această acţiune a realizat mult mai mult decât să apere interesele Martorilor. Ea a apărat libertatea conştiinţei şi libertatea religioasă a tuturor francezilor. Ca dovadă, unii au cerut exemplare suplimentare ale tractului pentru a le da prietenilor, colegilor sau rudelor.

Da, Martorii lui Iehova din Franţa sunt mândri că au făcut cunoscut numele lui Iehova şi că au apărat interesele Regatului (1 Petru 3:15). Ei speră cu sinceritate că vor ‘putea continua să ducă o viaţă calmă şi liniştită cu deplină devoţiune sfântă şi seriozitate’ şi că li se vor alătura şi alte mii de oameni în a-l lăuda pe Tatăl lor ceresc, Iehova. — 1 Timotei 2:2.

[Notă de subsol]

^ par. 5 O campanie asemănătoare a avut loc în ianuarie 1999 ca protest împotriva discriminării religioase. Vezi Turnul de veghere din 1 august 1999, pagina 9, precum şi Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2000, paginile 24–26.