Veţi avea parte de binecuvântările lui Iehova?

„Iată toate binecuvântările care vor veni peste tine şi de care vei avea parte, dacă vei asculta [continui să asculţi, NW] de glasul DOMNULUI Dumnezeului tău.“ — DEUTERONOMUL 28:2.

1. În funcţie de ce anume urmau israeliţii să primească binecuvântări sau blesteme?

SPRE sfârşitul peregrinării lor de 40 de ani prin deşert, israeliţii şi-au întins corturile în câmpiile Moabului. Ţara Promisă le stătea înainte. Moise a scris atunci cartea Deuteronomul, care conţine o serie de binecuvântări şi blesteme. Dacă israeliţii ‘continuau să asculte de glasul DOMNULUI’ respectând legile lui, aveau să ‘aibă parte’ de binecuvântări. Iehova îi iubea ca pe o „proprietate specială“ şi dorea să-şi folosească puterea în favoarea lor. Însă la fel de adevărat era şi că, dacă ei nu continuau să asculte de el, aveau să-i ajungă blestemele. — Deuteronomul 8:10–14; 26:18, NW; 28:2, 15.

2. Ce idee transmit verbele ebraice traduse în textul din Deuteronomul 28:2 prin ‘a continua să asculte’ şi ‘a avea parte de’?

² Termenul ebraic tradus în textul din Deuteronomul 28:2 prin ‘a continua să asculte’ exprimă o acţiune continuă. Poporul lui Iehova trebuie să asculte de el nu doar din când în când, ci în orice moment. Numai dacă procedează aşa va avea parte de binecuvântări. Referitor la verbul ebraic tradus prin ‘a avea parte de’ se spune că este un cuvânt din vocabularul vânătoresc şi că adesea înseamnă „a prinde din urmă“ sau „a ajunge“.

3. Cum putem manifesta aceeaşi atitudine ca Iosua, şi de ce este extrem de important acest lucru?

³ Conducătorul israelit Iosua a decis să asculte de Iehova şi, prin urmare, s-a bucurat de binecuvântări. Iată ce a spus el: „Alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi. . . . Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji DOMNULUI“. La auzul acestor cuvinte, poporul a răspuns: „Departe de noi gândul să părăsim pe DOMNUL şi să slujim altor dumnezei!“ (Iosua 24:15, 16). Datorită excelentei lui atitudini, Iosua s-a numărat printre puţinii oameni din generaţia sa care au avut privilegiul să intre în Ţara Promisă. Azi, noi ne aflăm în pragul unei Ţări Promise mult mai măreţe — un pământ paradiziac unde toţi cei ce au aprobarea lui Dumnezeu vor primi binecuvântări mult mai mari decât cele din zilele lui Iosua. Veţi avea şi voi parte de aceste binecuvântări? Desigur, dar cu condiţia să continuaţi să ascultaţi de Iehova. Pentru a ne întări hotărârea de a face acest lucru, să analizăm câteva aspecte din istoria Israelului antic,  precum şi exemplul instructiv al unor persoane din trecut. — Romani 15:4.

Binecuvântare sau blestem?

4. Ce i-a dat Iehova lui Solomon ca răspuns la rugăciunea acestuia, şi cum ar trebui să considerăm binecuvântările de acest fel?

⁴ În cea mai mare parte a domniei regelui Solomon, israeliţii au primit binecuvântări extraordinare de la Iehova. Ei s-au bucurat din plin de siguranţă şi prosperitate (1 Împăraţi 4:25). Solomon a ajuns vestit pentru averile sale, deşi nu i-a cerut lui Dumnezeu bogăţii materiale. În schimb, când era tânăr şi lipsit de experienţă, el s-a rugat să aibă o inimă ascultătoare — o cerere pe care Iehova i-a îndeplinit-o binecuvântându-l cu înţelepciune şi pricepere. Astfel, Solomon a putut să judece cum se cuvine poporul, având capacitatea să discearnă între bine şi rău. Deşi Dumnezeu i-a dat şi bogăţie şi glorie, cât a fost tânăr, Solomon a apreciat valoarea superioară a bogăţiilor spirituale (1 Împăraţi 3:9–13). Indiferent cât de multe sau cât de puţine lucruri materiale avem, cât de recunoscători putem fi dacă ne bucurăm de aprobarea lui Iehova şi suntem bogaţi pe plan spiritual!

5. Ce s-a întâmplat când poporul lui Israel şi poporul lui Iuda nu au mai ascultat de Iehova?

⁵ Israeliţii nu au apreciat binecuvântarea acordată de Iehova. Dat fiind că nu au continuat să asculte de el, asupra lor s-au abătut blestemele prezise. Mai precis, ei au fost cuceriţi de duşmani, iar locuitorii regatelor Israel şi Iuda au fost duşi în exil (Deuteronomul 28:36; 2 Împăraţi 17:22, 23; 2 Cronici 36:17–20). A învăţat poporul lui Dumnezeu din suferinţele prin care a trecut că numai cei ce continuă să asculte de Iehova au parte de binecuvântările divine? Membrii rămăşiţei iudeilor care s-au întors în ţara lor natală în anul 537 î.e.n. aveau posibilitatea să demonstreze dacă dobândiseră „o inimă înţeleaptă“ şi dacă înţelegeau necesitatea de a continua să asculte de Dumnezeu. — Psalmul 90:12.

6. a) De ce i-a trimis Iehova pe profeţii Hagai şi Zaharia la poporul său? b) Ce principiu se desprinde din mesajul transmis de Dumnezeu prin intermediul lui Hagai?

⁶ Evreii repatriaţi au ridicat un altar şi au început să construiască templul din Ierusalim. Însă, când s-a stârnit o puternică opoziţie, zelul lor a început să slăbească, iar lucrările de construcţie au încetat (Ezra 3:1–3, 10; 4:1–4, 23, 24). De asemenea, ei au început să acorde prioritate confortului personal. Prin urmare, Dumnezeu i-a trimis pe profeţii Hagai şi Zaharia să reînsufleţească zelul poporului pentru închinarea adevărată. Prin intermediul lui Hagai, Iehova a spus: „Dar pentru voi este oare timpul să locuiţi în case cu acoperiş, când casa aceasta [de închinare] este dărâmată? . . . Uitaţi-vă bine [Puneţi-vă inima, nota de subsol] la căile voastre. Aţi semănat mult, şi strângeţi puţin; mâncaţi, şi tot nu vă săturaţi; . . . şi, cine câştigă un salariu, îl pune într-o pungă spartă“ (Hagai 1:4–6). Sacrificarea intereselor spirituale în favoarea avantajelor materiale nu aduce binecuvântarea lui Iehova. — Luca 12:15–21.

7. De ce le-a spus Iehova evreilor să-şi ‘pună inima la căile lor’?

⁷ Lăsându-se absorbiţi de activităţile cotidiene, evreii uitaseră că Dumnezeu avea să-i binecuvânteze cu ploaie şi anotimpuri roditoare numai dacă continuau să asculte de el, chiar în pofida opoziţiilor (Hagai 1:9–11). Aşadar, cât de potrivit era îndemnul: „Puneţi-vă inima la căile voastre“ (Hagai 1:7)! De fapt, Iehova le spunea: Gândiţi-vă! Înţelegeţi că există o legătură între zădărnicia muncii voastre de la câmp şi starea de paragină în care se află casa mea de închinare. Cuvintele transmise sub inspiraţie divină de profeţii lui Iehova au sensibilizat în cele din urmă inima celor ce le-au auzit, iar poporul a reluat lucrările de reconstruire a templului, care a fost terminat în 515 î.e.n.

8. Ce i-a îndemnat Iehova pe evreii de pe timpul lui Maleahi să facă, şi de ce?

⁸ Mai târziu, pe timpul profetului Maleahi, evreii au început să se clatine din nou din punct de vedere spiritual, ajungând chiar să-i aducă lui Dumnezeu jertfe care nu-i erau plăcute (Maleahi 1:6–8). Prin urmare, Iehova i-a îndemnat să aducă a zecea parte din roadele lor în depozitul său şi să-l pună la încercare ca să vadă dacă nu avea să deschidă stăvilarele cerurilor şi dacă nu avea într-adevăr să reverse asupra lor o binecuvântare care să dea pe deasupra (Maleahi 3:10). Cât de  absurd era că evreii trudeau chiar pentru lucrurile pe care Dumnezeu promitea să li le dea din abundenţă doar cu simpla condiţie să continue să asculte de glasul său! — 2 Cronici 31:10.

9. Care sunt cele trei personaje biblice al căror exemplu îl vom analiza în continuare?

⁹ Pe lângă istoria naţiunii Israel, Biblia consemnează episoade din viaţa multor persoane care au primit din partea lui Dumnezeu fie binecuvântări, fie blesteme, în funcţie de atitudinea pe care au adoptat-o: dacă au continuat să asculte de Iehova sau nu. Să vedem ce putem învăţa din analizarea a trei exemple: Boaz, Nabal şi Ana. În acest sens, aţi putea citi cartea Rut, precum şi pasajele din 1 Samuel 1:1—​2:21 şi 1 Samuel 25:2–42.

Boaz a ascultat de Dumnezeu

10. Prin ce se asemăna situaţia lui Boaz cu cea a lui Nabal?

¹⁰ Deşi Boaz şi Nabal nu au fost contemporani, situaţia lor a fost întrucâtva asemănătoare. De pildă, amândoi au locuit în Iuda, au fost nişte proprietari de pământuri bogaţi şi au avut o ocazie specială de a manifesta bunătate faţă de cineva care avea nevoie de ajutor. Însă asemănările se opresc aici.

11. Cum a arătat Boaz că a continuat să asculte de Iehova?

¹¹ Boaz a trăit pe timpul judecătorilor din Israel. El îi trata pe ceilalţi cu respect, iar secerătorii săi aveau o deosebită stimă faţă de el (Rut 2:4). Ascultând de Legea mozaică, Boaz a avut grijă ca, în urma secerătorilor, pe terenurile sale să rămână spice pentru cei necăjiţi şi săraci (Leviticul 19:9, 10). Ce a făcut Boaz când a auzit despre Rut şi Naomi şi când a văzut hărnicia de care dădea dovadă Rut pentru a se îngriji de soacra ei vârstnică? El a manifestat faţă de Rut o consideraţie specială şi le-a poruncit oamenilor lui să o lase să adune spice de pe câmpul său. Prin cuvintele şi prin atitudinea sa iubitoare, Boaz a arătat că era o persoană spirituală, care asculta de Iehova. Prin urmare, el a primit favoare şi binecuvântări din partea lui Dumnezeu. — Leviticul 19:18; Rut 2:5–16.

12, 13. a) Cum a manifestat Boaz respect profund faţă de legea lui Iehova referitoare la răscumpărare? b) De ce binecuvântări a avut parte Boaz?

¹² Cea mai remarcabilă dovadă că Boaz a continuat să-l asculte pe Iehova este modul altruist  în care a acţionat în conformitate cu legea lui Dumnezeu referitoare la răscumpărare. Boaz a făcut tot posibilul ca moştenirea rudei lui — Elimelec, soţul decedat al lui Naomi — să rămână în familia acesteia. Conform legii leviratului, o văduvă trebuia să se căsătorească cu ruda cea mai apropiată a soţului ei decedat pentru ca fiul care urma să li se nască să poată păstra moştenirea (Deuteronomul 25:5–10; Leviticul 25:47–49). Rut s-a oferit să se căsătorească în locul lui Naomi, ce trecuse de vârsta la care putea avea copii. După ce o rudă mai apropiată a lui Elimelec a refuzat să o ajute pe Naomi, Boaz a luat-o de soţie pe Rut. Fiul lor, Obed, a fost considerat descendentul lui Naomi şi moştenitorul de drept al lui Elimelec. — Rut 2:19, 20; 4:1, 6, 9, 13–16.

¹³ Întrucât a acţionat în mod neegoist, respectând legea lui Dumnezeu, Boaz a avut parte de bogate binecuvântări. Prin intermediul fiului lor, Obed, el şi Rut au avut privilegiul de a deveni strămoşi ai lui Isus Cristos (Rut 2:12; 4:13, 21, 22; Matei 1:1, 5, 16). Din exemplul de altruism al lui Boaz învăţăm că Iehova îi binecuvântează pe cei ce manifestă iubire faţă de alţii şi acţionează în armonie cu cerinţele sale.

Nabal nu a ascultat

14. Ce fel de om era Nabal?

¹⁴ Spre deosebire de Boaz, Nabal nu a ascultat de Iehova. El a încălcat legea lui Dumnezeu care îi cerea ‘să-l iubească pe aproapele lui ca pe sine însuşi’ (Leviticul 19:18). Nabal nu era o persoană spirituală; el era „aspru şi rău în faptele lui“. Până şi slujitorii lui îl considerau „un netrebnic“ (NW). Numele său, Nabal, i se potrivea foarte bine, deoarece înseamnă „nebun“, sau „stupid“ (1 Samuel 25:3, 17, 25). Aşadar, cum a reacţionat Nabal când a avut ocazia să manifeste bunătate faţă de cineva care avea nevoie de ajutor, şi anume faţă de David, unsul lui Iehova? — 1 Samuel 16:13.

15. Cum l-a tratat Nabal pe David, şi cum a acţionat Abigail spre deosebire de soţul ei?

¹⁵ Când şi-au aşezat tabăra lângă pământurile lui Nabal, David şi oamenii lui i-au apărat turmele de bandele de prădători, fără să ceară nici o răsplată. „Ne-au fost zid şi zi şi noapte“, a spus unul dintre păzitorii turmelor lui Nabal. Însă, când solii lui David i-au cerut ceva de mâncare, Nabal „s-a purtat rău cu ei“ şi i-a trimis înapoi cu mâna goală (1 Samuel 25:2–16). Abigail, soţia lui Nabal, a luat imediat alimente şi i le-a adus lui David. Mâniat, David se pregătise să-i omoare pe Nabal şi pe oamenii lui. Astfel, iniţiativa lui Abigail le-a salvat viaţa multora şi l-a împiedicat pe David să se facă vinovat de vărsare de sânge. Însă lăcomia şi asprimea lui Nabal depăşiseră limitele. Aproximativ zece zile mai târziu, „DOMNUL a lovit pe Nabal şi el a murit“. — 1 Samuel 25:18–38.

16. Cum putem să-l imităm pe Boaz şi să evităm atitudinea lui Nabal?

¹⁶ Ce contrast între Boaz şi Nabal! Să ne străduim să evităm atitudinea aspră şi egoistă a lui Nabal şi să imităm bunătatea şi altruismul lui Boaz (Evrei 13:16). Putem face aceasta aplicând sfatul dat de apostolul Pavel: „Cât avem timp favorabil pentru aceasta, să facem ce este bine faţă de toţi, dar îndeosebi faţă de cei înrudiţi cu noi în credinţă“ (Galateni 6:10). Azi, „alte oi“ ale lui Isus, creştinii cu speranţă pământească, au privilegiul de a le face bine unşilor lui Iehova, rămăşiţa celor 144 000, cărora le va fi acordată nemurirea în cer (Ioan 10:16; 1 Corinteni 15:50–53; Revelaţia 14:1, 4). Isus consideră că aceste acte de iubire îi sunt făcute lui personal, iar Iehova binecuvântează din plin astfel de fapte bune. — Matei 25:34–40; 1 Ioan 3:18.

Încercările şi binecuvântările Anei

17. Cu ce încercări s-a confruntat Ana, şi ce atitudine a avut ea?

¹⁷ Ana, o femeie temătoare de Dumnezeu, a avut şi ea parte de binecuvântarea divină. Ea şi soţul ei, Elcana, care era levit, locuiau în Efraim, o regiune muntoasă. Elcana mai avea o soţie, Penina, acest lucru fiind la data aceea permis şi reglementat prin Lege. Ana nu putea să aibă copii, ceea ce pentru o femeie israelită era o ruşine; în schimb Penina avea (1 Samuel 1:1–3; 1 Cronici 6:16, 33, 34). Însă, în loc să o consoleze pe  Ana, Penina se purta într-un mod lipsit de iubire. Ea o mâhnea atât de mult pe Ana, încât o făcea să plângă şi să nu mai poată mânca. Şi mai grav era că aceasta se întâmpla „an de an“, de fiecare dată când familia mergea la casa lui Iehova, la Şilo (1 Samuel 1:4–8). Câtă cruzime din partea Peninei şi ce încercare pentru Ana! Cu toate acestea, Ana nu l-a învinuit niciodată pe Iehova şi nici nu a rămas acasă când soţul ei mergea la Şilo. În cele din urmă însă, ea a avut parte de o bogată binecuvântare.

18. Ce exemplu ne-a lăsat Ana?

¹⁸ Ana a lăsat un excelent exemplu pentru slujitorii de azi ai lui Iehova, îndeosebi pentru cei care poate că au fost răniţi de remarcele răutăcioase ale altora. În astfel de cazuri, izolarea nu este o rezolvare (Proverbele 18:1). Ana nu a permis ca încercările să-i înăbuşe dorinţa de a fi prezentă acolo unde se preda Cuvântul lui Dumnezeu şi unde poporul lui Iehova se aduna să-i aducă închinare. Prin urmare, ea a rămas tare din punct de vedere spiritual. Profunzimea spiritualităţii Anei reiese din frumoasa ei rugăciune consemnată în 1 Samuel 2:1–10. *

19. Cum ne putem manifesta aprecierea pentru lucrurile spirituale?

¹⁹ Noi, slujitorii din prezent ai lui Iehova, nu ne închinăm într-un tabernacol. Totuşi, la fel ca Ana, ne putem demonstra aprecierea pentru lucrurile spirituale. De pildă, ne putem manifesta profunda recunoştinţă pentru bogăţiile spirituale fiind prezenţi cu regularitate la întrunirile şi congresele creştine. Să profităm de aceste ocazii pentru a ne încuraja reciproc în închinarea adevărată pe care i-o aducem lui Iehova, cel ce ne-a acordat „privilegiul de a-i aduce fără teamă un serviciu sacru cu loialitate şi dreptate“. — Luca 1:74, 75; Evrei 10:24, 25.

20, 21. Cum a fost răsplătită Ana pentru devoţiunea sfântă de care a dat dovadă?

²⁰ Iehova a remarcat devoţiunea sfântă a Anei şi a răsplătit-o din belşug. Odată, cu ocazia călătoriei anuale pe care familia lui Elcana o făcea la Şilo, cu lacrimi în ochi, Ana s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu, făcând următorul jurământ: „DOAMNE al oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, ci vei dărui roabei Tale un fiu, îl voi da DOMNULUI pentru toate zilele vieţii lui“ (1 Samuel 1:9–11). Dumnezeu a auzit implorarea Anei şi a binecuvântat-o cu un fiu, căruia Ana i-a pus numele Samuel. După ce copilul a fost înţărcat, ea l-a dus la Şilo ca să slujească la tabernacol. — 1 Samuel 1:20, 24–28.

²¹ Ana şi-a dovedit iubirea faţă de Dumnezeu, îndeplinindu-şi jurământul cu privire la Samuel. Să ne gândim la bogatele binecuvântări de care s-au bucurat ea şi Elcana deoarece fiul lor drag slujea la tabernacolul lui Iehova! Mulţi părinţi creştini au parte de bucurii şi binecuvântări asemănătoare deoarece fiii şi fiicele lor slujesc ca evanghelizatori cu timp integral, ca membri ai familiei Betel sau în alte moduri care îl onorează pe Iehova.

Să continuăm să ascultăm de Iehova!

22, 23. a) De ce anume putem fi siguri dacă vom continua să ascultăm de glasul lui Iehova? b) Ce se va analiza în articolul următor?

²² De ce anume putem fi siguri dacă vom continua să ascultăm de Iehova? Dacă îl iubim din toată inima pe Dumnezeu şi demonstrăm prin modul nostru de viaţă că suntem slujitorii săi dedicaţi, vom avea parte de bogăţie spirituală. Chiar  şi atunci când va trebui să suportăm încercări grele deoarece urmăm acest mod de viaţă, vom avea parte în mod sigur de binecuvântarea lui Iehova — care deseori va întrece aşteptările noastre. — Psalmul 37:4; Evrei 6:10.

²³ În viitor, poporul lui Dumnezeu va fi bogat binecuvântat. Întrucât ascultă de Iehova, „o mare mulţime“ va supravieţui ‘marelui necaz’ şi va avea parte de bucuriile vieţii din lumea nouă a lui Dumnezeu (Revelaţia 7:9–14; 2 Petru 3:13). Atunci, Iehova va satisface pe deplin dorinţele fireşti ale tuturor slujitorilor săi (Psalmul 145:16). Însă, chiar şi în prezent, cei care continuă să asculte de glasul lui Iehova sunt binecuvântaţi cu ‘daruri bune şi cadouri perfecte de sus’, aşa cum se va arăta în articolul următor. — Iacov 1:17.

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

• Ce putem învăţa despre binecuvântările divine din istoria Israelului?

• Ce atitudini contrastante au manifestat Boaz şi Nabal?

• Cum putem imita exemplul Anei?

• De ce trebuie să continuăm să ascultăm de glasul lui Iehova?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Regele Solomon s-a rugat să aibă o inimă ascultătoare, iar Iehova l-a binecuvântat cu înţelepciune

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

Boaz i-a tratat pe ceilalţi cu respect şi cu bunătate

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Ana a fost bogat binecuvântată deoarece a avut încredere în Iehova