Ce înseamnă a fi loial?

EVREII din secolul al II-lea î.e.n. care aparţineau grupării Hasidim se considerau a fi foarte loiali. Numele lor provine din principalul termen ebraic pentru „loial“, chasídh. Acesta derivă din substantivul chésedh, care de multe ori este tradus prin „bunătate iubitoare“, „iubire loială“, „bunăvoinţă“, „bunătate“, „îndurare“. Potrivit unui dicţionar biblic (Theological Dictionary of the Old Testament), chésedh „este activă, sociabilă şi răbdătoare [şi] indică nu numai o atitudine umană, ci şi acţiunile care rezultă din manifestarea acestei atitudini. Este un comportament care contribuie la ocrotirea sau salvarea vieţii. Este o intervenţie în favoarea cuiva care se confruntă cu necazuri sau dificultăţi. Este o dovadă de prietenie“.

Evident, în multe limbi nu există un cuvânt care să exprime pe deplin sensurile asociate cu acest termen ebraic aşa cum este el folosit în Biblie. În orice caz, loialitatea, în sens biblic, înseamnă mai mult decât respectarea cu fidelitate a angajamentelor. Ea include ideea de ataşament iubitor şi înfăptuirea unor acţiuni concrete în folosul altora. Pentru a înţelege ce înseamnă adevărata loialitate, să analizăm cum a demonstrat Iehova această calitate în relaţiile sale cu Avraam, cu Moise, cu David, precum şi cu naţiunea Israel şi cu omenirea în general.

Iehova a demonstrat loialitate

Iehova i-a spus prietenului său Avraam: „Eu sunt scutul tău“ (Geneza 15:1; Isaia 41:8). Aceste cuvinte nu au fost doar vorbe-n vânt. Iehova i-a ocrotit pe Avraam şi pe casa lui de faraon şi de Abimelec şi i-a eliberat din mâna acestora. El l-a ajutat pe Avraam să-l salveze pe Lot când acesta a fost luat prizonier de forţele aliate a patru regi. Când Avraam era în vârstă de 100 de ani, iar Sara de 90 de ani, Iehova le-a redat capacitatea de a procrea, pentru ca Sămânţa promisă să poată veni prin intermediul lor. Iehova a comunicat cu regularitate cu Avraam prin viziuni, vise şi mesageri îngereşti. De fapt, Iehova s-a dovedit loial faţă de Avraam nu numai în timpul vieţii acestuia, ci şi după moartea lui. De-a lungul secolelor, în ciuda neascultării lor, Iehova şi-a respectat promisiunile cu privire la descendenţii lui Avraam, naţiunea Israel. Relaţiile dintre Iehova şi Avraam au demonstrat ce este adevărata loialitate: iubire transpusă în fapte. — Geneza, capitolele 12–25.

S-a spus că „DOMNUL vorbea cu Moise faţă către faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui“ (Exodul 33:11, sublinierea noastră). Da, relaţiile pe care le-a avut Iehova cu Moise au fost mai apropiate decât cele pe care le-a avut cu oricare alt profet de dinainte de Isus Cristos. Cum a demonstrat Iehova loialitate faţă de Moise?

La vârsta de 40 de ani, când era un bărbat capabil şi viguros, Moise şi-a asumat în mod prezumţios sarcina de a-şi elibera poporul. Dar nu sosise  încă momentul. El a trebuit să fugă pentru a-şi scăpa viaţa. Timp de 40 de ani a fost păstor în Madian (Faptele 7:23–30). Însă Iehova nu l-a abandonat. La timpul potrivit, Moise a fost adus înapoi pentru a conduce Israelul afară din Egipt.

Iehova a demonstrat loialitate într-un mod similar faţă de David, al doilea rege al Israelului, un rege bine cunoscut. Pe când David era doar un tânăr, Iehova i-a spus profetului Samuel: „Scoală-te şi unge-l, căci el este!“ Din acel moment, Iehova l-a ocrotit şi l-a îndrumat cu loialitate pe David, până când acesta s-a maturizat şi a devenit apoi regele întregului Israel. Iehova l-a scăpat „din ghearele leului şi din laba ursului“, precum şi din mâna uriaşului filistean Goliat. El i-a dat lui David victorie după victorie asupra duşmanilor Israelului şi l-a scăpat de suliţa lui Saul, un om gelos şi plin de ură. — 1 Samuel 16:12; 17:37; 18:11; 19:10.

Desigur, David nu a fost perfect. De fapt, el a păcătuit grav. Însă Iehova nu l-a abandonat, ci şi-a manifestat iubirea loială faţă de acest rege, care s-a căit în mod sincer. De-a lungul timpului, Iehova i-a salvat viaţa de repetate ori şi a intervenit în folosul lui când s-a confruntat cu dificultăţi. Aceasta a fost într-adevăr o dovadă de bunătate iubitoare! — 2 Samuel 11:1—12:25; 24:1–17.

Naţiunea Israel ca întreg a intrat într-o relaţie specială cu Iehova ca popor dedicat odată cu încheierea legământului mozaic la muntele Sinai (Exodul 19:3–8). Astfel, despre naţiunea Israel s-a spus că era căsătorită cu Iehova. Israelului i s-a zis: „Iehova te-a chemat ca şi cum ai fi o soţie“. Iehova i-a mai spus: „Cu bunătate iubitoare pe timp indefinit voi avea milă de tine“ (Isaia 54:6, 8, NW). Cum a demonstrat Iehova loialitate în cazul acestei relaţii speciale?

Iehova s-a îngrijit din proprie iniţiativă de necesităţile israeliţilor şi i-a ajutat să-şi consolideze relaţiile cu el. Dumnezeu i-a eliberat din Egipt, i-a organizat ca naţiune şi i-a condus „într-o ţară unde curge lapte şi miere“ (Exodul 3:8). El le-a dat cu regularitate îndrumări spirituale prin intermediul preoţilor, al leviţilor şi al unui şir neîntrerupt de profeţi şi mesageri (2 Cronici 17:7–9; Neemia 8:7–9; Ieremia 7:25). Când israeliţii au început să le slujească altor dumnezei, Iehova i-a corectat. Când s-au căit, el i-a iertat. Categoric, naţiunea Israel a fost o „soţie“ dificilă. Totuşi, Iehova nu s-a grăbit să o abandoneze. Datorită promisiunilor făcute lui Avraam, el a rămas în mod loial alături de israeliţi până ce scopurile sale referitoare la ei s-au împlinit (Deuteronomul 7:7–9). Ce exemplu excelent pentru cei căsătoriţi din prezent!

De asemenea, Iehova demonstrează loialitate faţă de omenire în general prin faptul că le furnizează tuturor oamenilor, atât celor drepţi cât şi celor nedrepţi, lucrurile strict necesare vieţii. (Matei 5:45; Faptele 17:25). Mai mult decât atât, el l-a dat pe Fiul său ca jertfă de răscumpărare pentru ca toţi oamenii să aibă posibilitatea de a fi eliberaţi din sclavia păcatului şi a morţii şi de a se bucura de măreaţa perspectivă a vieţii veşnice, perfecte în Paradis (Matei 20:28; Ioan 3:16). Răscumpărarea a fost măsura supremă luată pentru a salva  viaţa oamenilor. Ea a fost într-adevăr „o intervenţie în favoarea cuiva care se confruntă cu necazuri sau dificultăţi“.

Demonstraţi-vă loialitatea prin acţiuni concrete

Loialitatea este sinonimă cu bunătatea iubitoare, incluzând şi sensul de reciprocitate. Dacă ţi se arată bunătate iubitoare, se aşteaptă din partea ta să răspunzi în acelaşi fel. Loialitatea este răsplătită cu loialitate. Cuvintele lui David arată în mod clar că el a înţeles sensurile asociate termenului chésedh: „Mă voi închina spre templul sfinţeniei Tale şi voi lăuda Numele Tău“. De ce? „Pentru bunătatea [bunătatea ta iubitoare, NW] şi pentru adevărul tău“ (Psalmul 138:2). Beneficiind de bunătatea iubitoare a lui Iehova, David a fost în mod evident mişcat să i se închine şi să-l laude. Dar ce putem spune despre noi? Când medităm la modul în care îşi demonstrează Iehova bunătatea iubitoare faţă de noi, nu ne simţim oare îndemnaţi să răspundem la fel? De exemplu, dacă numele său este dezonorat, ne va îndemna preocuparea pentru reputaţia lui să vorbim în apărarea sa?

Asistând la funeraliile unei rude care murise într-un accident de motocicletă, un creştin şi soţia lui (care cunoscuseră adevărul biblic de relativ puţin timp) au simţit acest îndemn interior. Nu s-a organizat un serviciu religios, însă celor prezenţi li s-a permis să spună câteva cuvinte despre defunct. Un vorbitor l-a acuzat pe Dumnezeu de moartea prematură a tânărului decedat spunând că Dumnezeu a vrut ca acesta să fie cu el în cer şi, prin urmare, l-a luat la el. Fratele nostru creştin nu a putut să rămână pasiv. Chiar dacă nu avea nici Biblie, nici o schiţă, el a păşit pe podium. „Consideraţi că unui Dumnezeu îndurător, plin de compasiune şi atotputernic îi face plăcere o asemenea situaţie?“, a întrebat el. Apoi, timp de zece minute, a ţinut o cuvântare improvizată, bazată pe citate biblice care arată de ce murim, ce a făcut Dumnezeu pentru a salva omenirea din moarte şi minunata perspectivă a învierii la viaţă veşnică pe un pământ paradiziac. Cele peste 100 de persoane prezente au aplaudat îndelung. Mai târziu, fratele a povestit: „Am simţit o bucurie profundă, pe care n-o mai simţisem niciodată înainte. I-am mulţumit lui Iehova că m-a instruit în înţelepciunea sa şi că mi-a dat ocazia de a-i apăra numele său cel sfânt“.

Loialitatea faţă de Iehova include loialitate faţă de Cuvântul său, Biblia. De ce? Deoarece, în paginile Bibliei, Iehova ne învaţă cum să trăim. Legile şi principiile pe care le conţine Biblia sunt într-adevăr cele mai eficiente şi mai folositoare precepte de viaţă (Isaia 48:17). Nu permiteţi presiunilor din partea altora sau slăbiciunilor personale să vă facă să deviaţi de la legile lui Iehova. Rămâneţi loiali Cuvântului lui Dumnezeu.

Loialitatea faţă de Dumnezeu include şi loialitate faţă de organizaţia sa. Pe parcursul anilor, au fost necesare unele corecturi şi ajustări în înţelegerea anumitor texte biblice. Însă realitatea este că nimeni nu e hrănit atât de bine pe plan spiritual cum suntem noi (Matei 24:45–47). Fără îndoială, Iehova şi-a susţinut cu loialitate organizaţia sa din timpurile noastre. Vom face şi noi la fel? A. H. Macmillan a făcut acest lucru. Cu puţin înaintea morţii sale, el a spus: „Am văzut organizaţia lui Iehova crescând de la o mână de oameni, câţi erau în septembrie 1900, când, la vârsta de 23 de ani, m-am dedicat lui Dumnezeu, până la o societate mondială de oameni fericiţi care proclamă cu zel adevărurile sale. . . . Pe măsură ce serviciul meu pământesc adus lui Dumnezeu se apropie de sfârşit, sunt mai convins ca oricând că Iehova şi-a îndrumat poporul şi că i-a furnizat exact ceea ce avea nevoie la momentul potrivit“. Fratele Macmillan a slujit cu fidelitate şi loialitate aproape 66 de ani, până la moartea sa, survenită la 26 august 1966. El a fost un excelent exemplu de loialitate faţă de organizaţia vizibilă a lui Dumnezeu.

 Pe lângă loialitatea faţă de organizaţie, vom arăta noi loialitate şi unii faţă de alţii? Dacă ne-am confrunta cu persecuţii crunte, am rămâne noi loiali fraţilor şi surorilor noastre? În timpul celui de-al doilea război mondial, fraţii din Olanda au fost un exemplu excelent. Klaas de Vries, un bătrân din Congregaţia Groningen, a fost supus de Gestapoul nazist unui interogatoriu crud şi neîndurător, a fost ţinut la izolare 12 zile, timp în care i s-a dat numai pâine şi apă, iar apoi a fost interogat din nou. Îndreptând spre el un pistol şi ameninţându-l cu moartea, i-au dat două minute ca să divulge adresele fraţilor care aveau responsabilităţi, precum şi alte informaţii importante. Singurul lucru pe care l-a spus fratele Klaas a fost: „Nu veţi auzi nimic de la mine. . . . Nu voi deveni un trădător“. L-au ameninţat de trei ori cu pistolul. În cele din urmă, Gestapoul a renunţat, iar fratele Klaas a fost trimis într-o altă închisoare. Însă niciodată nu şi-a trădat fraţii.

Ne vom arăta loiali şi faţă de rudele noastre apropiate — faţă de partenerul nostru conjugal? Suntem noi loiali legământului de căsătorie, exact aşa cum şi-a onorat Iehova legământul cu naţiunea Israel? Loialitatea conjugală înseamnă mai mult decât a respecta un legământ; ea pretinde să cultivăm o relaţie strânsă cu partenerul nostru. Luaţi iniţiativa pentru a vă consolida căsnicia. Petreceţi timp împreună, comunicaţi deschis unul cu celălalt, susţineţi-vă şi încurajaţi-vă reciproc, ascultaţi-vă unul pe altul, râdeţi împreună, plângeţi împreună, recreaţi-vă împreună, lucraţi împreună la atingerea unor ţeluri comune, căutaţi să vă plăceţi unul altuia, fiţi prieteni. Fiţi foarte atenţi să nu dezvoltaţi sentimente romantice faţă de o altă persoană. Deşi faptul de a fi familiar şi chiar prieten apropiat cu alţii este corect şi potrivit, sentimentele romantice trebuie limitate la propriul partener conjugal. Nu permiteţi nimănui să se interpună între voi şi partenerul vostru. — Proverbele 5:15–20.

Rămâneţi loiali fraţilor de credinţă şi membrilor familiei. Nu-i daţi uitării odată cu trecerea timpului. Păstraţi legătura cu ei, scrieţi-le, telefonaţi-le, vizitaţi-i. Indiferent de situaţiile pe care viaţa vi le scoate în cale, încercaţi să nu-i dezamăgiţi. Comportaţi-vă în aşa fel încât ei să fie fericiţi că vă cunosc sau că sunt înrudiţi cu voi. Loialitatea faţă de ei vă va întări hotărârea să faceţi ceea ce este drept şi va fi o sursă de încurajare pentru voi. — Estera 4:6–16.

Da, adevărata loialitate include acţiuni concrete ce au ca scop păstrarea unor relaţii preţioase. Faceţi tot ceea ce puteţi pentru a răsplăti bunătatea iubitoare a lui Iehova. Imitaţi loialitatea lui Iehova în relaţiile voastre cu membrii congregaţiei, cu partenerul vostru conjugal, cu familia şi cu prietenii. Proclamaţi cu loialitate virtuţile lui Iehova semenilor voştri. În mod potrivit, psalmistul a declarat următoarele: „Voi cânta totdeauna îndurările DOMNULUI [expresiile de bunătate iubitoare ale lui Iehova, NW]; voi face cunoscut cu gura mea, credincioşia Ta, din generaţie în generaţie“ (Psalmul 89:1). Nu-i aşa că ne simţim atraşi de un asemenea Dumnezeu? Într-adevăr, „bunătatea sa iubitoare este pe timp indefinit“. — Psalmul 100:5, NW.

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

A. H. Macmillan