Salt la conţinut

Salt la cuprins

Cum îl puteţi ajuta pe un copil „risipitor“?

Cum îl puteţi ajuta pe un copil „risipitor“?

Cum îl puteţi ajuta pe un copil „risipitor“?

„Să ne bucurăm, deoarece . . . era pierdut şi a fost găsit.“ — LUCA 15:32.

1, 2. a) Ce atitudine adoptă unii tineri faţă de adevărul creştin? b) Cum s-ar putea simţi părinţii şi copiii aflaţi într-o astfel de situaţie?

„NU MAI vreau să fiu la adevăr!“ Ce devastator este pentru nişte părinţi temători de Dumnezeu care s-au străduit să-şi crească copiii conform principiilor creştine să-l audă pe unul dintre ei rostind aceste cuvinte! Unii tineri însă ‘merg în derivă’ fără să declare că intenţionează acest lucru (Evrei 2:1). Mulţi dintre aceştia se aseamănă cu fiul risipitor din parabola lui Isus, care a părăsit casa tatălui său, risipindu-şi moştenirea într-o ţară îndepărtată. — Luca 15:11–16.

2 Deşi majoritatea Martorilor lui Iehova nu au această problemă, pentru cei ce se confruntă cu ea nu există cuvinte de mângâiere care să le înlăture durerea. Să nu uităm că şi tânărul neascultător s-ar putea simţi nefericit. Probabil că, pe undeva, conştiinţa îl mustră. Fiul risipitor din parabola lui Isus în cele din urmă „şi-a venit în fire“, spre bucuria tatălui său. Cum pot părinţii şi alţi membri ai congregaţiei să-i ajute pe copiii „risipitori“ ‘să-şi vină în fire’? — Luca 15:17.

De ce decid unii să părăsească adevărul

3. Care sunt câteva motive pentru care unii tineri decid să părăsească congregaţia creştină?

3 Sute de mii de tineri îi slujesc cu bucurie lui Iehova ca membri ai congregaţiei creştine. Dar de ce unii tineri părăsesc congregaţia? Poate că unii cred că pierd ceva din ceea ce are de oferit lumea (2 Timotei 4:10). Sau poate că sunt de părere că în staulul lui Dumnezeu, care oferă protecţie, sunt prea multe restricţii. O conştiinţă încărcată, atracţia puternică faţă de o persoană de sex opus sau dorinţa de a fi acceptat de colegi sunt alte motive pentru care un tânăr s-ar putea îndepărta de turma lui Iehova. Sau poate că nu mai doreşte să-i slujească lui Dumnezeu din cauza unei atitudini aparent ipocrite a părinţilor lui sau a vreunui alt creştin.

4. Care este deseori rădăcina problemei când tinerii apucă pe căi greşite?

4 Atitudinea şi comportarea rebelă a unui copil sunt, de obicei, simptome ale slăbirii pe plan spiritual, un indiciu al stării inimii lui (Proverbele 15:13; Matei 12:34). Indiferent de motivul pentru care un tânăr apucă pe căi greşite, rădăcina problemei este deseori faptul că el nu şi-a însuşit „o cunoştinţă exactă a adevărului“ (2 Timotei 3:7). Este important ca tinerii să nu i se închine lui Iehova în mod formal, ci să cultive relaţii strânse cu el. Cum pot ei să facă acest lucru?

Apropiaţi-vă de Dumnezeu

5. Ce anume este esenţial pentru ca un tânăr să cultive o relaţie de prietenie cu Dumnezeu?

5 „Apropiaţi-vă de Dumnezeu“, a scris discipolul Iacov, „şi el se va apropia de voi“ (Iacov 4:8). Pentru a reuşi acest lucru, un tânăr trebuie ajutat să prindă gustul Cuvântului lui Dumnezeu (Psalmul 34:8). La început, el va avea nevoie de „lapte“ — învăţăturile fundamentale ale Bibliei. Însă atunci când ajunge să găsească plăcere în Cuvântul lui Dumnezeu şi să-i placă ‘hrana solidă’ — informaţiile spirituale profunde — înseamnă că el progresează spre maturitate spirituală (Evrei 5:11–14; Psalmul 1:2). Un tânăr care a recunoscut că a fost prins în mrejele modului de viaţă al lumii a ajuns în cele din urmă să aprecieze valorile spirituale. Ce anume a determinat această schimbare de atitudine? Urmând sugestia de a citi întreaga Biblie, el a respectat un program de citire a Cuvântului lui Dumnezeu. Într-adevăr, pentru a cultiva o relaţie de prietenie cu Iehova, este esenţial să citim cu regularitate din Cuvântul său.

6, 7. Cum pot părinţii să-şi ajute copiii să cultive afecţiune pentru Cuvântul lui Dumnezeu?

6 Cât de important este ca părinţii să-şi ajute copiii să cultive afecţiune pentru Cuvântul lui Dumnezeu! Deşi familia ei se reunea cu regularitate pentru a studia împreună, o adolescentă a ajuns să se asocieze cu nişte tineri certaţi cu legea. Iată ce îşi aminteşte ea referitor la atitudinea ei la studiul în familie: „Când tata punea întrebările, eu pur şi simplu citeam răspunsurile. Nici măcar nu mă uitam în ochii lui“. La studiul în familie, în loc să se mulţumească să parcurgă materialul, părinţii înţelepţi vor folosi arta de a preda (2 Timotei 4:2). Pentru a se simţi atras de studiu, un tânăr trebuie să vadă că acesta vizează preocupările şi problemele lui. Aşadar, puneţi întrebări de opinie şi permiteţi-i tânărului să se exprime. Îndemnaţi-l să facă aplicări ale materialului analizat la situaţii concrete. *

7 În plus, faceţi ca discuţia biblică să fie plină de viaţă. Dacă este cazul, ajutaţi-i pe copii să pună în scenă unele episoade din Biblie. De asemenea, ajutaţi-i să vizualizeze aşezarea geografică şi caracteristicile ţării unde au avut loc evenimentele pe care le analizaţi. În acest sens v-ar putea fi utile unele hărţi. Da, cu puţină imaginaţie, studiul în familie poate deveni captivant şi variat. Totodată, este necesar ca părinţii să-şi examineze propriile relaţii cu Iehova. Pe măsură ce se apropie mai mult de Iehova, ei pot să-şi ajute copiii să facă la fel. — Deuteronomul 6:5–7.

8. Cum o poate ajuta rugăciunea pe o persoană să se apropie de Dumnezeu?

8 Şi rugăciunea ne ajută să ne apropiem de Dumnezeu. În primii ani ai adolescenţei, o tânără oscila între modul de viaţă creştin şi prietenia unor tineri care nu îi împărtăşeau convingerile (Iacov 4:4). Ce a făcut ea până la urmă? Iată ce mărturiseşte această tânără: „Pentru prima dată în viaţă, i-am spus cu adevărat lui Iehova în rugăciune care erau sentimentele mele“. Ea a ajuns la concluzia că a primit răspuns la rugăciune când, în cele din urmă, a găsit în congregaţia creştină o prietenă căreia putea să i se destăinuie. Simţind îndrumarea divină, ea a început să cultive o prietenie strânsă cu Dumnezeu. Părinţii îi pot ajuta pe copiii lor dacă îşi îmbunătăţesc propriile rugăciuni. Când se roagă în familie, părinţii îşi pot descărca sufletul înaintea lui Iehova, deoarece, în acest fel, copiii vor înţelege că între părinţii lor şi Iehova există o prietenie strânsă.

Fiţi răbdători, dar fermi

9, 10. Ce exemplu de îndelungă răbdare a dat Iehova în relaţiile sale cu israeliţii neascultători?

9 Când începe să meargă în derivă, un tânăr încearcă, de obicei, să se izoleze şi să se împotrivească oricărui efort al părinţilor săi de a purta cu el vreo discuţie legată de chestiuni spirituale. Ce pot face părinţii în această situaţie dificilă? Să ne gândim la modul în care a acţionat Iehova faţă de Israelul antic. Înainte de a-i abandona din cauza neascultării lor, el i-a suportat pe israeliţii ‘încăpăţânaţi’ mai bine de 900 de ani (Exodul 34:9; 2 Cronici 36:17–21; Romani 10:21). Deşi ‘l-au pus la încercare’ (NW) de nenumărate ori, Iehova a fost ‘îndurător’ faţă de ei. ‘Şi-a oprit de multe ori mânia şi nu a dat drumul la toată furia lui’ (Psalmul 78:38–42). Dumnezeu i-a tratat în mod ireproşabil pe israeliţi. Părinţii iubitori îl imită pe Iehova fiind răbdători când copilul nu reacţionează imediat la eforturile lor de a-l ajuta.

10 A fi răbdător sau îndelung răbdător înseamnă a nu înceta să speri că lucrurile se vor îmbunătăţi în relaţia deteriorată. Prin propriul exemplu, Iehova a arătat ce înseamnă să fii îndelung răbdător. El a luat iniţiativa trimiţându-şi „de repetate ori“ mesagerii la israeliţi. Iehova „simţea compasiune faţă de poporul său“ chiar dacă acesta ‘i-a luat tot mereu în derâdere pe mesagerii adevăratului Dumnezeu şi a dispreţuit cuvintele sale’ (2 Cronici 36:15, 16, NW). Iehova le-a adresat israeliţilor următoarea rugăminte: „Întoarceţi-vă fiecare de la calea voastră cea rea“ (Ieremia 25:4, 5). Totuşi, el nu a făcut compromis în privinţa principiilor sale drepte, ci le-a cerut israeliţilor să se ‘întoarcă’ la el şi la normele sale.

11. Cum pot părinţii să fie îndelung răbdători şi în acelaşi timp fermi când tratează cu copilul lor care s-a îndepărtat de la calea adevărului?

11 Părinţii pot imita îndelunga răbdare a lui Iehova prin faptul că nu vor renunţa uşor să depună eforturi pentru a-şi reabilita copilul. Fără să-şi piardă speranţa, ei pot lua iniţiativa să menţină deschise liniile de comunicare sau să le restabilească. În timp ce rămân fermi de partea principiilor drepte, ei pot să-l roage pe copil „de repetate ori“ să se întoarcă pe calea adevărului.

Când un minor este exclus

12. Ce responsabilitate au părinţii faţă de copilul lor minor care este exclus din congregaţie?

12 Dar ce se poate face dacă un minor care locuieşte cu părinţii comite un păcat grav şi, din cauza atitudinii lui nepenitente, este exclus din congregaţie? Din moment ce copilul locuieşte cu părinţii, aceştia au încă responsabilitatea de a-l instrui şi de a-l disciplina potrivit Cuvântului lui Dumnezeu. Cum ar trebui procedat? — Proverbele 6:20–22; 29:17.

13. Cum ar putea părinţii să-i sensibilizeze inima copilului lor care a păcătuit?

13 Poate că ar fi bine — de fapt, ar fi cel mai indicat — ca tânărul să fie instruit şi disciplinat în particular prin intermediul unui studiu biblic. Părinţii trebuie să privească dincolo de atitudinea încăpăţânată a copilului, încercând să vadă ce este în inima lui. În ce stadiu se află boala lui spirituală (Proverbele 20:5)? I-ar putea fi atinsă o coardă sensibilă a inimii? Ce versete biblice pot fi folosite cu eficienţă? Apostolul Pavel ne dă următoarea asigurare: „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi exercită putere şi este mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri şi pătrunde până acolo încât separă sufletul de spirit şi încheieturile de măduva lor, şi este capabil să discearnă gândurile şi intenţiile inimii“ (Evrei 4:12). Da, nu este de ajuns ca părinţii să-l îndemne pe copilul lor să nu mai repete păcatul. Ei pot încerca să pună bazele procesului de vindecare şi să-l grăbească.

14. Ce trebuie să facă mai întâi un copil care a păcătuit dacă doreşte să-şi restabilească relaţiile cu Iehova, şi cum pot părinţii să-l ajute în acest sens?

14 Un tânăr care a păcătuit trebuie să-şi restabilească relaţiile cu Iehova. Primul lucru pe care trebuie să-l facă este să ‘se căiască şi să se întoarcă’ (Faptele 3:19; Isaia 55:6, 7). Pentru a-l ajuta să se căiască, părinţii trebuie ‘să se stăpânească în împrejurări rele, instruindu-l cu blândeţe’ pe copilul care ‘nu are o dispoziţie favorabilă’ (2 Timotei 2:24–26). Ei trebuie să-l ‘mustre’ în accepţiunea biblică a acestui cuvânt. Cuvântul grecesc redat prin ‘a mustra’ poate fi tradus şi prin „a aduce dovezi convingătoare“ (Revelaţia 3:19; Ioan 16:8). Prin urmare, a mustra înseamnă şi a prezenta suficiente dovezi pentru a-l convinge pe copil de caracterul greşit al conduitei lui. Este adevărat că acest lucru nu e uşor. Când este posibil, părinţii pot încerca să-i sensibilizeze inima folosind toate mijloacele de convingere potrivite din punct de vedere biblic. Ei trebuie să depună eforturi pentru a-l ajuta să înţeleagă că este necesar să ‘urască răul şi să iubească binele’ (Amos 5:15). Astfel, copilul ar putea „să revină la luciditate, ieşind din cursa Diavolului“.

15. Ce rol are rugăciunea în restabilirea relaţiilor dintre o persoană care a păcătuit şi Iehova?

15 Rugăciunea este indispensabilă în restabilirea relaţiilor cu Iehova. Desigur, nimeni nu trebuie „să se roage“ cu privire la un păcat practicat pe faţă şi fără remuşcări de un fost membru al congregaţiei creştine (1 Ioan 5:16, 17; Ieremia 7:16–20; Evrei 10:26, 27). Totuşi, părinţii îl pot ruga pe Iehova să le dea înţelepciune pentru a face faţă situaţiei (Iacov 1:5). Dacă un tânăr care a fost exclus dă semne de căinţă, însă nu are „libertate de exprimare faţă de Dumnezeu“, părinţii s-ar putea ruga ca, în cazul în care Dumnezeu găseşte o bază pentru a ierta păcatul comis de copil, să se înfăptuiască voinţa Sa (1 Ioan 3:21). Faptul de a auzi aceste rugăciuni l-ar putea ajuta pe tânărul respectiv să înţeleagă că Iehova este un Dumnezeu îndurător. *Exodul 34:6, 7; Iacov 5:16.

16. Cum îi putem ajuta pe membrii familiei unui minor care a fost exclus?

16 Dacă un tânăr botezat este exclus, membrii congregaţiei trebuie ‘să înceteze să mai stea în compania lui’ (1 Corinteni 5:11; 2 Ioan 10, 11). Această atitudine l-ar putea ajuta ca, în cele din urmă, ‘să-şi vină în fire’ şi să se întoarcă în staulul lui Dumnezeu, care oferă protecţie (Luca 15:17). Fie că tânărul se va întoarce, fie că nu, cei din congregaţie pot să-i încurajeze pe membrii familiei celui exclus. Cu toţii putem căuta ocazii de a manifesta ‘aceleaşi sentimente’ şi de a ne dovedi „plini de o tandră compasiune“ faţă de ei. — 1 Petru 3:8, 9.

Ce ajutor pot să ofere alţii

17. Ce anume nu trebuie să uite membrii congregaţiei când se străduiesc să-l ajute pe un tânăr care a slăbit pe plan spiritual?

17 Însă cum poate fi ajutat un tânăr care este încă un membru al congregaţiei creştine, dar care a slăbit din punct de vedere spiritual? Apostolul Pavel a scris: „Dacă un mădular suferă, toate celelalte mădulare suferă cu el“ (1 Corinteni 12:26). Ceilalţi membri ai congregaţiei pot manifesta un interes sincer faţă de un astfel de tânăr. Desigur, este nevoie de prudenţă, întrucât un tânăr bolnav în sens spiritual i-ar putea influenţa negativ şi pe alţi tineri (Galateni 5:7–9). Într-o congregaţie, nişte adulţi bine intenţionaţi ce doreau să-i ajute pe unii tineri care slăbiseră pe plan spiritual i-au invitat pe aceştia la reuniuni pentru a cânta împreună unele melodii îndrăgite. Deşi tinerii au acceptat imediat invitaţia şi s-au bucurat de aceste ocazii, influenţa pe care au exercitat-o asupra altora la reuniunile respective a făcut ca, în cele din urmă, mai mulţi tineri să înceteze să frecventeze congregaţia (1 Corinteni 15:33; Iuda 22, 23). Ceea ce poate contribui la vindecarea unui tânăr bolnav în sens spiritual nu sunt reuniunile la care nu se oferă nici o îndrumare spirituală, ci asocierile care îl ajută să cultive gustul pentru lucrurile spirituale. *

18. Cum putem imita atitudinea tatălui fiului risipitor din parabola lui Isus?

18 Când un tânăr care a părăsit congregaţia revine la Sala Regatului sau asistă la un congres, este bine să ne gândim la modul cum s-ar putea simţi. N-ar trebui să imităm şi noi atitudinea plină de căldură a tatălui fiului risipitor din parabola lui Isus (Luca 15:18–20, 25–32)? Iată ce a spus un adolescent care părăsise congregaţia creştină, iar după o perioadă a asistat la un congres de district: „Mă gândeam că nimeni n-o să mă bage în seamă, însă fraţii şi surorile au vorbit cu mine şi m-au făcut să mă simt binevenit. Lucrul ăsta m-a mişcat foarte mult“. El a reînceput să studieze Biblia şi, mai târziu, s-a botezat.

Nu renunţaţi

19, 20. De ce trebuie să păstrăm o atitudine optimistă cu privire la un copil „risipitor”?

19 Faptul de a-l ajuta pe un copil „risipitor“ să-şi vină în fire necesită răbdare şi poate fi o încercare atât pentru părinţi, cât şi pentru alţii. Însă nu renunţaţi. „Iehova nu este încet cu privire la promisiunea sa, cum consideră unii încetineala, ci este răbdător cu voi, deoarece nu doreşte ca vreunul să fie distrus, ci doreşte ca toţi să ajungă la căinţă“ (2 Petru 3:9). În Biblie găsim asigurarea că Iehova doreşte ca oamenii să se căiască şi să trăiască. De fapt, el a luat iniţiativa pentru a pune bazele împăcării oamenilor cu sine (2 Corinteni 5:18, 19). Graţie răbdării sale, milioane de oameni şi-au putut veni în fire. — Isaia 2:2, 3.

20 Aşadar, nu ar trebui ca părinţii să folosească toate metodele biblice posibile pentru a-l ajuta pe copilul lor „risipitor“ să-şi vină în fire? Imitaţi-l deci pe Iehova, fiind îndelung răbdători şi luând măsuri concrete ca să-l ajutaţi pe copilul vostru să se întoarcă la El. Ţineţi ferm la principiile biblice şi străduiţi-vă să oglindiţi iubirea, dreptatea şi înţelepciunea lui Iehova, rugându-vă, totodată, lui ca să vă ajute. Aşa cum mulţi rebeli încăpăţânaţi au reacţionat favorabil la invitaţia de a se întoarce adresată cu iubire de Iehova, poate că şi fiica sau fiul vostru „risipitor“ se va întoarce în turma lui Dumnezeu, unde va fi în siguranţă. — Luca 15:6, 7.

[Notă de subsol]

^ par. 6 Pentru sugestii suplimentare referitoare la instruirea cu eficienţă a tinerilor, vezi Turnul de veghere din 1 iulie 1999, paginile 13–17.

^ par. 15 Aceste rugăciuni în folosul minorului exclus nu vor fi rostite în public, la întrunirile congregaţiei, deoarece poate că unii nu cunosc situaţia celui exclus. — Vezi Turnul de veghere din 15 octombrie 1979, pagina 31 (engl.).

^ par. 17 Pentru sugestii concrete, vezi Treziţi-vă! din 22 septembrie 1996, paginile 21–23.

Vă amintiţi?

• Care ar putea fi rădăcina problemei când unii tineri părăsesc congregaţia?

• Cum pot fi ajutaţi tinerii să cultive relaţii personale cu Iehova?

• De ce trebuie ca părinţii să fie îndelung răbdători, dar în acelaşi timp fermi când îl ajută pe un copil „risipitor“?

• Cum îl pot ajuta membrii congregaţiei pe un tânăr „risipitor“ să se întoarcă?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Pentru a cultiva relaţii strânse cu Iehova, este esenţial să citim Cuvântul lui Dumnezeu

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Rugăciunile rostite de părinţi din inimă îi pot ajuta pe copiii lor să observe că între părinţii lor şi Iehova există o prietenie strânsă

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Să-l întâmpinăm cu căldură pe un copil „risipitor“ care îşi ‘vine în fire’

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Luaţi măsuri concrete ca să-l ajutaţi pe copilul vostru să se întoarcă la Iehova