Apele dătătoare de viaţă curg în Anzi

Munţii Anzi traversează Peru, împărţind ţara în două regiuni: o regiune aridă de coastă, în vest, şi o regiune umedă acoperită de o junglă luxuriantă, în est. Pe această „coloană vertebrală“ muntoasă locuieşte mai mult de o treime din populaţia Peruului, care are 27 de milioane de locuitori. Sunt locuite atât platourile înalte şi versanţii abrupţi ai Anzilor, cât şi defileurile ce par fără fund şi văile fertile ale acestui lanţ muntos.

 ÎN ŢINUTUL stâncos al Anzilor cu greu poate pătrunde ceva din exterior. Prin urmare, milioanele de persoane care locuiesc aici sunt oarecum izolate, cele mai multe dintre ele fiind aproape străine de evenimentele şi progresul din afara zonei lor.

Mici sate au fost întemeiate de-a lungul râurilor care le furnizează apa necesară pentru cultivarea pământului şi pentru creşterea animalelor, cum ar fi lama, alpaca, vicunia şi oaia. Totuşi, în Anzi mai curge un fel de apă vitală: apa spirituală înviorătoare care provine de la Iehova, „Izvorul apelor vii“ (Ieremia 2:13). Dumnezeu îşi foloseşte Martorii pentru a-i ajuta pe oamenii din aşezările situate la mari înălţimi în Anzi să asimileze cunoştinţă exactă despre el şi despre scopurile sale. — Isaia 12:3; Ioan 17:3.

Întrucât Dumnezeu doreşte ca „orice fel de oameni să fie salvaţi şi să ajungă la o cunoştinţă exactă a adevărului“, aceşti miniştri nu precupeţesc nici un efort pentru a vizita comunităţile greu accesibile de aici şi pentru a le duce mesajul dătător de viaţă conţinut în Biblie (1 Timotei 2:4). Acest mesaj biblic este nobil şi edificator. El i-a eliberat pe oamenii sinceri care locuiesc aici de superstiţiile, obiceiurile şi convingerile care îi ţineau sub puterea fricii de morţi, de spiritele rele şi de forţele naturii. Mai mult decât atât, acest mesaj le dă o speranţă minunată: viaţa veşnică pe un pământ transformat în paradis.

Se depun eforturi susţinute

Predicatorii Regatului care vizitează aceste zone izolate trebuie să facă multe eforturi. Ca să atingă inima oamenilor, cei ce predau adevărul biblic trebuie să cunoască într-o anumită măsură quechua sau aimara, cele două limbi locale.

Drumul spre unele sate din Anzi este foarte anevoios. Puţine căi ferate ajung până în aceste regiuni. De asemenea, există puţine mijloace de transport, iar circulaţia este îngreunată de vremea neprielnică şi de caracteristicile topografice neobişnuite ale acestor locuri. Prin urmare, cum reuşesc Martorii să ajungă la oameni pentru a le duce mesajul despre Regat?

Câţiva predicatori curajoşi ai veştii bune au acceptat această misiune dificilă, manifestând atitudinea profetului Isaia, care a spus: „Iată-mă, trimite-mă!“ (Isaia 6:8). Ei s-au folosit de trei maşini cu rulotă pentru a merge în zona nordică, centrală şi sudică. Având pregătite multe cutii cu Biblii şi literatură biblică, zeloşii pionieri, sau miniştri cu timp integral, au semănat seminţele adevărului biblic printre locuitorii prietenoşi, ospitalieri şi sinceri ai acestor meleaguri.

Drumurile montane care trec pe aici au curbe deosebit de periculoase. Din această cauză, uneori vehiculele trebuie să facă manevre înainte şi înapoi. În timpul unei astfel de manevre, un misionar care stătea în partea din spate a autobuzului a văzut pe geam că una dintre roţile din spate era chiar pe marginea unei prăpăstii adânci de peste 190 de metri. A stat cu ochii închişi până când autobuzul a trecut de acel loc.

Unele drumuri sunt deteriorate şi foarte înguste. Una dintre maşinile cu rulotă care cobora pe un drum îngust şi accidentat s-a întâlnit faţă-n faţă cu un camion ce urca panta. Maşina cu rulotă a trebuit să dea înapoi şi să urce până într-un loc unde cele două vehicule abia au putut trece unul pe lângă celălalt.

Totuşi, eforturile susţinute depuse de ei au avut rezultate remarcabile. Doriţi să aflaţi mai multe despre aceasta?

„Udarea“ pe lacul Titicaca

Situat într-o depresiune din munţii Anzi, la 3 800 m deasupra nivelului mării, Titicaca este cel mai înalt lac navigabil de pe glob. Din vârfurile muntoase înveşmântate cu zăpadă, unele depăşind 6 400 m înălţime, izvorăsc majoritatea dintre cele 25 de râuri care se varsă în Titicaca. La această altitudine, clima este rece, iar cei care nu sunt de prin partea locului trebuie să suporte răul de munte.

Cu câtva timp în urmă, unii pionieri care vorbesc quechua şi aimara au vizitat Amantani şi  Taquile, două insule de pe lacul Titicaca. Aceştia au luat cu ei o serie de diapozitive intitulată „O examinare mai atentă a religiilor“, care demasca fără ocolişuri falsităţile creştinătăţii. Publicul a reacţionat favorabil la această prezentare. Un bărbat i-a primit cu bucurie pe fraţi la el acasă şi le-a pus la dispoziţie o cameră încăpătoare în care să locuiască şi să predea Biblia.

La prima întrunire care s-a ţinut pe insula Amantani au asistat 100 de persoane, iar la cea de pe insula Taquile, 140 de persoane. Programul a fost prezentat în quechua. Un cuplu care se mutase pe insulă a spus: „Era şi timpul ca Martorii lui Iehova să-şi aducă aminte de noi. Ne rugam să veniţi“.

Pe lângă aceste două insule mai mari, vestea bună a fost predicată şi pe unele dintre cele aproximativ 40 de insule „plutitoare“ de pe lacul Titicaca. Insule plutitoare? Da, este vorba de insule făcute din totora (Scirpus Californicus), un tip de trestie ce creşte în locurile mai puţin adânci ale lacului. Totora creşte prin apă, ajunge la suprafaţă şi se înalţă deasupra ei. Pentru a construi o insulă, localnicii îndoaie tulpinile trestiilor, ale căror rădăcini rămân înfipte în solul de pe fundul lacului, şi le împletesc în aşa fel încât să formeze o platformă. Peste această platformă toarnă apoi noroi, după care o consolidează prin adăugarea unor tulpini de trestie tăiate. Oamenii locuiesc în colibe de trestie construite deasupra.

Martorii lui Iehova au făcut rost de o barcă cu care să meargă să le predice locuitorilor insulelor de pe lacul Titicaca. Această ambarcaţiune poate transporta 16 pasageri. După ce acostează, Martorii merg pe platforma de trestii, vizitând fiecare locuinţă. Ei spun că de obicei simt cum „pământul“ li se mişcă uşor sub picioare. Cei care au rău de mare nu au ce căuta aici!

Vorbitorii de limbă aimară trăiesc în numeroasele comunităţi şi sate aflate de-a lungul malurilor lacului şi pe peninsulele de aici. La acestea se ajunge mult mai uşor pe apă, cu barca, decât pe uscat. În această regiune locuiesc în total aproximativ 400 000 de persoane, iar mesajul despre Regat ajunge la ele datorită unor astfel de ambarcaţiuni. Probabil bărcile vor fi folosite încă mult timp de Martorii care vin aici.

Setea spirituală este potolită

Flavio — care locuia în Anzi, în satul Santa Lucía, aproape de Juliaca — a fost învăţat la Biserica Evanghelică despre focul iadului. El a trăit ani de zile cu teama că va primi această pedeapsă veşnică. El se întreba deseori cum e posibil ca un Dumnezeu al iubirii să-i chinuiască pentru totdeauna pe oameni în foc. Când a vizitat acest sat, Tito, ministru cu timp integral al Martorilor lui Iehova, l-a vizitat şi pe Flavio.

Una dintre primele întrebări pe care i le-a pus Flavio a fost aceasta: „Se învaţă în religia voastră că oamenii sunt chinuiţi în focul iadului?“ Tito i-a spus că o astfel de idee este respingătoare în ochii Creatorului şi aduce oprobriu asupra numelui lui Iehova, Dumnezeul iubirii. Folosindu-se chiar de Biblia lui Flavio, Tito i-a arătat acestuia că morţii nu sunt conştienţi de nimic şi că ei vor fi înviaţi la viaţă pământească sub domnia Regatului lui Dumnezeu (Eclesiastul 9:5; Ioan 5:28, 29). Flavio a simţit cum i se ia un văl de pe ochi. A acceptat imediat un studiu biblic şi, în scurt timp, a devenit un creştin botezat.

Un sat recunoscător

Cât de emoţionant este să le aduci Biblii sătenilor care nu au mai văzut niciodată un exemplar al Scripturilor sau să predici în sate unde oamenii nu au mai auzit de Martorii lui Iehova ori de vestea bună pe care o anunţă ei! Trei surori pioniere, Rosa, Alicia şi Cecilia — care au predicat în satele Izcuchaca şi Conayca, din centrul Peruului, situate la o altitudine de peste 3 600 m —, au trăit o astfel de experienţă emoţionantă.

 În primul sat în care au sosit, nu au avut unde să locuiască. Ele au vorbit cu comandantul poliţiei, explicându-i scopul vizitei. Când a aflat de ce au venit, el le-a permis să înnopteze la secţia de poliţie. A doua zi, pionierele au găsit o locuinţă mai stabilă, care a devenit centrul lor de activitate.

După puţin timp, urma să aibă loc Comemorarea anuală a morţii lui Cristos. Pionierele au vizitat toate casele din satul Izcuchaca, distribuind multe Biblii şi iniţiind mai multe studii biblice. Înainte de Comemorare, pionierele au distribuit invitaţii, vorbindu-le oamenilor despre scopul acestei sărbători şi despre semnificaţia emblemelor folosite la Comemorare. A venit şi un grup de fraţi, cărora ele le ceruseră o mână de ajutor, iar unul dintre ei a prezentat cuvântarea pentru această ocazie. A fost o mare bucurie când 50 de persoane din micul sat au fost prezente la acest eveniment special. Ele au putut să înţeleagă pentru prima dată adevărata semnificaţie a Cinei Domnului. Şi cât de bucuroşi au fost aceşti oameni să ţină în propriile mâini Cuvântul lui Dumnezeu!

Ei au fost eliberaţi de grele poveri

Faptul de a le duce apa înviorătoare a adevărului biblic celor ţinuţi captivi de religia falsă este întotdeauna un motiv de bucurie. Pisac era o fortăreaţă a Imperiului Incaş din antichitate. Majoritatea celor care locuiesc în prezent aici au fost învăţaţi doctrina nebiblică a focului iadului. Preoţii le spun oamenilor că pot merge la cer numai cu ajutorul lor.

Nu e de mirare că aceste persoane sunt însetate după apele înviorătoare ale adevărului biblic. În timp ce predica de la uşă la uşă, Santiago, ministru cu timp integral al Martorilor lui Iehova, a avut ocazia să-i vorbească unui bărbat despre perspectiva oamenilor drepţi de a trăi pe un pământ paradiziac (Psalmul 37:11). Santiago i-a arătat în Biblie că morţii vor fi înviaţi şi că omenirea va fi instruită să umble pe căile perfecte ale lui Iehova, având perspectiva de a obţine viaţă veşnică (Isaia 11:9). Până atunci, acest bărbat fusese un catolic devotat, se ocupase cu spiritismul şi obişnuia să bea peste măsură. Acum însă avea o speranţă bazată pe Biblie şi un scop în viaţă: să trăiască în Paradis. El a ars toate obiectele pe care le folosea în practicile spiritiste, s-a lăsat de băutură şi a acceptat un studiu biblic împreună cu toată familia. Cu timpul, toţi membrii familiei şi-au dedicat viaţa lui Iehova Dumnezeu şi s-au botezat.

Ospitalitatea este apreciată

Persoanele care locuiesc la munte sunt foarte ospitaliere. Deşi locuiesc în case modeste şi au o situaţie materială precară, acestea le oferă oaspeţilor ceea ce au. Înainte să înveţe despre înaltele norme ale Bibliei, poate că gazda îi oferea oaspetelui frunze de coca, pe care să le mestece în timpul conversaţiei. Însă, odată devenit Martor al lui Iehova, locatarul îi va oferi, probabil, musafirului o lingură de zahăr, care are aceeaşi valoare în aceste ţinuturi izolate.

Un frate l-a rugat pe un misionar să-l însoţească la o vizită ulterioară. După ce au urcat cu greu o potecă de munte abruptă şi au ajuns la locuinţa respectivă, ei au bătut din palme pentru a-i anunţa pe locatari că au sosit. Au fost invitaţi înăuntru, într-o casă cu acoperiş de paie, în care dacă voiai să intri trebuia să te apleci, intrarea fiind joasă. Ei au trebuit să ocolească cu grijă mijlocul încăperii, deoarece aici mama săpase în pământ o groapă, îndesase în ea o pătură şi-şi aşezase copilaşul. Stând aici, acesta gângurea fericit în timp ce adulţii discutau. După o discuţie însufleţită despre binecuvântările Regatului, femeia a adus un vas mare cu o băutură locală. Apoi fraţii au coborât pe poteca de munte, continuând să-i viziteze pe alţi oameni.

O recoltă îmbelşugată

În prezent, în această regiune, aproximativ o sută de grupuri izolate, însumând peste o mie de persoane, studiază Biblia cu Martorii lui Iehova. Aici sunt trimişi absolvenţi ai Şcolii de Instruire Ministerială de la Lima pentru a ajuta la formarea de congregaţii. Persoanele animate de dreptate care au fost ţinute atât de mult timp în captivitatea religiei false şi a superstiţiilor au fost eliberate datorită veştii bune despre Regat (Ioan 8:32)! Setea lor după apele adevărului este potolită.

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Lucrarea de mărturie pe insulele „plutitoare“ de pe lacul Titicaca