Salt la conţinut

Salt la cuprins

Se poate făuri o lume mai bună?

Se poate făuri o lume mai bună?

Se poate făuri o lume mai bună?

„Politica este incapabilă să refacă structura societăţii. Ea nu dispune de mijloacele necesare pentru a restabili convingerile morale tradiţionale. Cele mai bune strategii nu pot să reabiliteze vechile valori în ce priveşte curtarea sau căsătoria, să-i facă pe taţi să se simtă responsabili de copiii lor, să retrezească simţul indignării sau al ruşinii ce existau odată . . . Cea mai mare parte a problemelor morale care ne afectează nu pot fi eradicate prin lege.“

SUNTEŢI de acord cu aceste cuvinte rostite de un fost consilier guvernamental american? Dacă da, care este soluţia la numeroasele probleme ce apar în prezent ca urmare a lăcomiei, a lipsei de afecţiune naturală în sânul familiilor, a decăderii morale, a ignoranţei şi a altor factori ce corodează structura societăţii? Unii consideră că nu există nici o soluţie şi, prin urmare, îşi văd de viaţa lor. Alţii speră că într-o bună zi îşi va face apariţia un lider inteligent şi carismatic, probabil chiar un lider religios, care îi va îndruma pe oameni pe calea cea bună.

De fapt, cu două mii de ani în urmă, oamenii au vrut să-l facă pe Isus Cristos regele lor deoarece au înţeles că fusese trimis de Dumnezeu şi că ar fi fost un conducător deosebit de competent. Dar, dându-şi seama de intenţiile lor, Isus a plecat imediat din acel loc (Ioan 6:14, 15). „Regatul meu nu face parte din această lume“, i-a explicat el mai târziu unui guvernator roman (Ioan 18:36). În prezent însă, puţini oameni adoptă poziţia lui Isus. Nici chiar conducătorii religioşi care se pretind a fi continuatorii săi nu îl imită! Unii dintre ei au încercat să pună bazele unei lumi mai bune fie străduindu-se să-i influenţeze pe conducătorii laici, fie ocupând ei înşişi funcţii politice. Putem observa acest lucru examinând ceea ce s-a întâmplat în anii 1960 şi 1970.

Eforturi religioase pentru o lume mai bună

La sfârşitul anilor 1960, anumiţi teologi din unele ţări latino-americane au început să lupte pentru drepturile celor săraci şi oprimaţi. În acest scop, ei au conceput teologia eliberării, teorie potrivit căreia Cristos este salvator nu doar în sens biblic, ci şi în sens politic şi economic. În Statele Unite, numeroşi capi bisericeşti profund îngrijoraţi de decăderea valorilor morale au fondat o organizaţie numită Majoritatea Morală. Obiectivul ei era să promoveze în funcţii politice oameni care să impună prin lege valori familiale sănătoase. În mod asemănător, în multe ţări musulmane, unele grupări au încercat să pună capăt corupţiei şi abuzurilor militând pentru respectarea mai strictă a Coranului.

Consideraţi că aceste eforturi au făcut lumea mai bună? Faptele arată că, în general, valorile morale continuă să decadă, iar prăpastia dintre bogaţi şi săraci continuă să se adâncească, chiar şi în ţările în care teologia eliberării a fost foarte populară.

Deoarece în Statele Unite Majoritatea Morală a eşuat în atingerea principalelor ei obiective, în 1989 Jerry Falwell, fondatorul ei, a dizolvat-o. Alte organizaţii i-au luat locul. Cu toate acestea, Paul Weyrich, primul care a folosit expresia „majoritate morală“, a scris în revista Christianity Today: „Chiar şi atunci când câştigăm alegerile, victoriile noastre nu aduc cu ele şi politicile pe care le considerăm importante“. El a mai scris: „Cultura este din ce în ce mai saturată de vulgarităţi. Ne confruntăm cu un colaps cultural de proporţii istorice, un colaps atât de mare, încât politica este neputincioasă în faţa lui“.

Cal Thomas, jurnalist şi scriitor, a scos în evidenţă ceea ce consideră el o carenţă fundamentală în acţiunile prin care se încearcă ridicarea nivelului societăţii pe cale politică: „Adevăratele schimbări se fac prin schimbarea inimilor, nu prin schimbarea guvernelor, deoarece problemele noastre de fond nu sunt de natură economică şi politică, ci de natură morală şi spirituală“.

Dar cum pot fi rezolvate problemele de natură morală şi spirituală într-o lume în care nu există norme universal valabile, iar fiecare decide personal ce e bine şi ce e rău? Dacă persoanele influente şi bine intenţionate — religioase sau nu — sunt incapabile să făurească o lume mai bună, atunci cine poate s-o facă? Aşa cum vom vedea în articolul următor, există un răspuns. De fapt, acest răspuns constituie principalul motiv pentru care Isus a spus că Regatul lui nu este din lumea aceasta.

[Provenienţa fotografiilor de pe copertă]

Coperta: Apă murdară: foto OMS/UNICEF; Globul: Mountain High Maps® Copyright © 1997 Digital Wisdom, Inc.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 3]

Copiii: UN foto; Globul: Mountain High Maps® Copyright © 1997 Digital Wisdom, Inc.