Salt la conţinut

Salt la cuprins

„Binecuvântarea DOMNULUI îmbogăţeşte“

„Binecuvântarea DOMNULUI îmbogăţeşte“

„Binecuvântarea DOMNULUI îmbogăţeşte“

TOŢI am dori să fim binecuvântaţi. Binecuvântările aduc fericire şi bunăstare. Întrucât Iehova este Sursa ‘oricărui dar bun şi a oricărui cadou perfect’, orice binecuvântare autentică, durabilă provine de la iubitorul nostru Creator (Iacov 1:17). El revarsă binecuvântări abundente asupra întregii omeniri, chiar şi asupra celor ce nu-l cunosc. Isus a spus despre Tatăl său: „El face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi face să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi“ (Matei 5:45). Însă Iehova se îngrijeşte în mod deosebit de cei care-l iubesc. — Deuteronomul 28:1–14; Iov 1:1; 42:12.

Psalmistul a scris următoarele: „[Iehova] nu lipseşte de nici un bine pe cei care umblă în neprihănire“ (Psalmul 84:11). Da, cei care-i slujesc lui Iehova au parte de o viaţă bogată, plină de sens. Ei sunt convinşi că „binecuvântarea DOMNULUI îmbogăţeşte şi El nu lasă să fie urmată de vreun necaz“. Biblia mai spune: „Cei binecuvântaţi de [Iehova] vor stăpâni pământul“ (Proverbele 10:22; Psalmul 37:22, 29). Ce binecuvântare va fi aceasta!

Cum putem primi binecuvântarea lui Iehova? Mai întâi trebuie să cultivăm calităţi care-i sunt plăcute (Deuteronomul 30:16, 19, 20; Mica 6:8). Vom observa acest lucru analizând exemplele a trei slujitori ai lui Iehova din timpurile antice.

Iehova îşi binecuvântează slujitorii

Noe a fost un slujitor remarcabil al lui Dumnezeu. Iată ce citim în Geneza 6:8: „Noe a găsit favoare în ochii lui Iehova“ (NW). De ce? Deoarece Noe a dat dovadă de ascultare. Relatarea spune: „Noe umbla cu Dumnezeu“. Noe a urmat principiile drepte ale lui Iehova şi a ascultat de poruncile sale. Într-un timp în care lumea se cufundase în violenţă şi în depravare, Noe s-a simţit îndemnat ‘să facă tot ce-i poruncise Dumnezeu’ (Geneza 6:9, 22). Prin urmare, Iehova i-a poruncit să construiască „o arcă pentru salvarea casei sale [a lui Noe]“ (Evrei 11:7). Astfel, Noe şi familia lui — şi prin ei rasa umană — au supravieţuit distrugerii acelei generaţii. În plus, când a murit, Noe a avut speranţa că va fi înviat la viaţă veşnică pe un pământ paradiziac. Ce binecuvântări bogate a primit el!

Şi Avraam a avut calităţi plăcute lui Iehova. Cea mai importantă dintre ele a fost credinţa (Evrei 11:8–10). Avraam a renunţat la viaţa confortabilă din Ur şi mai târziu din Haran deoarece a avut credinţă în promisiunea lui Iehova că sămânţa lui se va înmulţi şi va fi o binecuvântare pentru toate naţiunile (Geneza 12:2, 3). După mulţi ani de încercări, credinţa lui a fost răsplătită când s-a născut fiul său Isaac. Prin el, Avraam a devenit strămoşul naţiunii alese a lui Dumnezeu, Israel, şi în cele din urmă al lui Mesia (Romani 4:19–21). Mai mult decât atât, el este „tatăl tuturor celor care au credinţă“ şi a ajuns să fie numit „prietenul lui Iehova“ (Romani 4:11; Iacov 2:23; Galateni 3:7, 29). Ce viaţă plină de sens a avut Avraam şi cât de bogat a fost binecuvântat!

Să ne gândim şi la fidelul Moise. Una dintre calităţile lui deosebite a fost aprecierea pentru lucrurile spirituale. Moise a renunţat la toate bogăţiile Egiptului şi „a rămas ferm, ca şi cum l-ar fi văzut pe Cel care este invizibil“ (Evrei 11:27). După 40 de ani petrecuţi în Madian, când era deja bătrân, el s-a întors în Egipt şi l-a înfruntat plin de curaj pe faraon, persoana cu cea mai mare autoritate din acea vreme, cerându-i să-i elibereze pe fraţii lui (Exodul 7:1–7). El a fost martor la cele zece plăgi, la despărţirea Mării Roşii, precum şi la distrugerea armatei faraonului. Iehova l-a folosit pentru a-i da Legea lui Israel şi pentru a media legământul Său cu noua naţiune. Timp de 40 de ani, Moise a condus naţiunea Israel prin deşert. Viaţa lui a avut un scop real. În plus, Moise s-a bucurat de numeroase privilegii de serviciu.

Binecuvântări prezente

Aceste relatări demonstrează că viaţa celor ce-i slujesc lui Dumnezeu este cu adevărat plină de sens. Pe măsură ce membrii poporului lui Iehova cultivă calităţi cum ar fi ascultarea, credinţa şi aprecierea pentru lucrurile spirituale, ei sunt bogat binecuvântaţi.

În ce fel suntem şi noi binecuvântaţi? În timp ce milioane de oameni din creştinătate suferă de foame spirituală, noi putem fi ‘radioşi datorită bunătăţii lui Iehova’ (Ieremia 31:12, NW). Prin intermediul lui Isus Cristos şi al ‘sclavului fidel şi prevăzător’, Iehova a furnizat hrană spirituală din abundenţă, hrană ce ne ajută să rămânem pe „drumul care duce la viaţă“ (Matei 7:13, 14; 24:45; Ioan 17:3). Asocierea cu fraţii noştri creştini este o altă binecuvântare bogată. La întruniri şi cu alte ocazii, faptul de a fi în compania colaboratorilor în închinare care manifestă iubire şi se străduiesc din răsputeri să îmbrace „noua personalitate“ este o sursă de mari bucurii (Coloseni 3:8–10; Psalmul 133:1). Însă cea mai mare binecuvântare este preţiosul privilegiu de a fi în relaţii strânse cu Iehova Dumnezeu şi de a călca pe urmele Fiului său, Isus Cristos. — Romani 5:1, 8; Filipeni 3:8.

Meditând la aceste binecuvântări, ne dăm seama cât de preţios este, de fapt, serviciul pe care i-l aducem lui Dumnezeu. Probabil că ne vine în minte parabola lui Isus despre un negustor voiajor care căuta perle excelente. Isus a spus despre acest om: „Găsind o perlă de mare valoare, el a plecat şi a vândut imediat tot ce avea şi a cumpărat-o“ (Matei 13:46). Cu siguranţă că şi noi simţim acelaşi lucru când medităm la relaţiile noastre cu Dumnezeu, la privilegiul de a-i sluji, la asocierea creştină, la speranţa noastră şi la toate celelalte binecuvântări legate de credinţa noastră. Acestea sunt tot ce avem mai de preţ în viaţă.

Să-i fim recunoscători lui Iehova

Deoarece recunoaştem că Iehova este Sursa oricărui dar bun, inima noastră se simte îndemnată să-şi manifeste recunoştinţa pentru binecuvântările primite. Cum putem face aceasta? O modalitate este de a-i ajuta pe alţii să se bucure de aceleaşi binecuvântări (Matei 28:19). Martorii lui Iehova din peste 230 de ţări depun eforturi pentru a-şi ajuta semenii tocmai în acest sens. Astfel, ei îşi folosesc resursele, chiar dacă sunt limitate, — timpul, energia şi bunurile —, pentru a-i ajuta pe alţii să „ajungă la o cunoştinţă exactă a adevărului“. — 1 Timotei 2:4.

Să luăm ca exemplu câţiva pionieri care trăiesc în Glendale (California, Statele Unite). În fiecare sâmbătă dimineaţa, ei călătoresc aproximativ 100 de kilometri dus-întors pentru a vizita o închisoare federală. Chiar dacă pot petrece cu deţinuţii numai câteva ore la fiecare vizită, ei nu se descurajează. Unul dintre ei a spus următoarele: „Este atât de recompensator să slujim în acest teritoriu deosebit! O facem cu mare bucurie. Avem atât de multe persoane interesate, încât ne este greu să facem faţă. În prezent, studiem cu cinci persoane, iar alte patru au solicitat un studiu biblic“.

Miniştrii creştini zeloşi sunt fericiţi să-şi ofere serviciile gratuit pentru această activitate salvatoare de vieţi. Ei reflectă atitudinea lui Isus, care a spus: „Gratis aţi primit, gratis daţi“ (Matei 10:8). Milioane de oameni din întreaga lume îndeplinesc cu altruism un serviciu similar şi, prin urmare, mulţimi de oameni sinceri reacţionează favorabil devenind discipoli. Numai în ultimii 5 ani, aproape 1,7 milioane de oameni şi-au dedicat viaţa lui Iehova. Pentru a satisface necesităţile spirituale ale acestei mulţimi crescânde este necesar să se tipărească Biblii şi publicaţii bazate pe Biblie, precum şi să se construiască noi Săli ale Regatului şi alte locuri pentru întruniri. De unde provin banii necesari pentru satisfacerea acestor necesităţi? Ei provin în totalitate din donaţii.

Din cauza situaţiei economice precare existente în unele părţi ale lumii, mulţi se străduiesc din răsputeri să îi asigure familiei lor strictul necesar. Potrivit revistei New Scientist, un miliard de oameni cheltuiesc pentru hrană cel puţin 70% din venitul familiei lor. Mulţi dintre fraţii şi surorile noastre creştine se află în această situaţie. Dacă nu ar fi ajutaţi de fraţii lor de credinţă, ei pur şi simplu nu şi-ar putea permite să aibă publicaţii creştine sau Săli ale Regatului corespunzătoare.

Desigur, aceasta nu înseamnă că persoanele aflate într-o astfel de situaţie se mulţumesc să-i lase pe alţii să le poarte sarcina. Însă ele au nevoie de ajutor. Încurajându-i să facă donaţii în semn de recunoştinţă faţă de Iehova pentru binecuvântările primite, Moise le-a spus israeliţilor următoarele: „Fiecare să dea ce va putea, după binecuvântarea pe care DOMNUL Dumnezeul tău ţi-o va da“ (Deuteronomul 16:17). Iată de ce, când a văzut o văduvă care a donat la templu „două monede mici de valoare neînsemnată“, Isus a lăudat-o în faţa discipolilor săi. Ea a făcut tot ce a putut (Luca 21:2, 3). În mod asemănător, creştinii care trăiesc în sărăcie fac tot ce le stă în putinţă. Iar eventualele lipsuri pot fi acoperite prin donaţiile făcute de colaboratorii creştini a căror situaţie materială nu este atât de precară. — 2 Corinteni 8:13–15.

Când ne manifestăm recunoştinţa faţă de Dumnezeu în asemenea moduri, este important să avem o motivaţie corectă (2 Corinteni 8:12). Pavel a spus: „Fiecare să facă aşa cum a hotărât în inima lui, nu cu regret sau din constrângere, căci Dumnezeu îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie“ (2 Corinteni 9:7). Dăruind de bunăvoie, din inimă, nu numai că sprijinim actuala extindere a organizaţiei lui Dumnezeu, dar ne şi sporim bucuria. — Faptele 20:35.

Participarea la lucrarea de predicare şi oferirea de donaţii sunt două modalităţi prin care putem să ne arătăm recunoştinţa faţă de Iehova pentru binecuvântările pe care ni le-a dat. Cât de încurajator este să ştim că Iehova vrea să-şi extindă binecuvântarea asupra cât mai multor oameni sinceri, deşi poate că unii dintre ei nu-l cunosc încă (2 Petru 3:9)! De aceea, să continuăm să ne folosim resursele în serviciul lui Dumnezeu pentru a-i găsi pe cei cu inima sinceră şi a-i ajuta să dezvolte calităţi cum ar fi ascultarea, credinţa şi aprecierea. Astfel, vom avea bucuria de a-i fi ajutat să ‘guste şi să vadă ce bun este DOMNUL’. — Psalmul 34:8.