Iehova: un Dumnezeu îndelung răbdător

„DOMNUL Dumnezeu este plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate.“ — EXODUL 34:6.

1, 2. a) Cine a beneficiat în trecut de îndelunga răbdare a lui Iehova? b) Ce înseamnă a fi „îndelung răbdător“?

OAMENII din zilele lui Noe, israeliţii care au pribegit cu Moise prin deşert, evreii care au trăit în timpul lui Isus — toţi aceşti oameni, deşi s-au aflat în situaţii diferite, au beneficiat de pe urma uneia dintre minunatele calităţi ale lui Iehova: îndelunga răbdare. Pentru unii, aceasta a însemnat viaţă. Şi la fel poate însemna şi pentru noi.

² Ce înseamnă a fi îndelung răbdător? Când manifestă Iehova această calitate şi de ce? A fi „îndelung răbdător“ înseamnă a suporta cu răbdare o nedreptate sau o provocare fără a înceta să speri că lucrurile se vor îmbunătăţi într-o relaţie deteriorată. Aşadar, această calitate are un scop. Ea caută în primul rând binele celui care a cauzat situaţia neplăcută. Totuşi, a fi îndelung răbdător nu înseamnă a scuza răul. Când şi-a atins scopul sau când nu există nici un motiv pentru a mai suporta o anumită situaţie, îndelunga răbdare ia sfârşit.

3. Care este scopul îndelungii răbdări a lui Iehova, şi când va ajunge ea la limită?

³ Chiar dacă şi oamenii pot manifesta îndelungă răbdare, exemplul suprem în această privinţă este Iehova. De-a lungul timpului care s-a scurs de când relaţiile dintre Iehova şi creaţia sa umană s-au stricat din cauza păcatului, Creatorul nostru a manifestat îndelungă răbdare şi a furnizat mijloacele prin care oamenii penitenţi să poată fi în relaţii mai bune cu el (2 Petru 3:9; 1 Ioan 4:10). Însă, când îndelunga răbdare manifestată de el îşi va fi atins scopul, Dumnezeu va trece la acţiune împotriva celor ce păcătuiesc în mod voit, punând capăt actualului sistem rău. — 2 Petru 3:7.

În armonie cu principalele calităţi ale lui Dumnezeu

4. a) Cum este exprimată în Scripturile ebraice ideea de îndelungă răbdare (vezi şi nota de subsol)? b) Cum îl prezintă profetul Naum pe Iehova, şi ce dezvăluie acest lucru despre îndelunga răbdare pe care o manifestă Iehova?

⁴ În Scripturile ebraice, ideea de îndelungă răbdare este exprimată prin două cuvinte ebraice care înseamnă literalmente „lungimea nărilor“; cele două cuvinte sunt redate în Traducerea lumii noi prin expresia „încet la mânie“. * Referitor la îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, profetul Naum a spus: „Iehova este încet la mânie şi mare în putere şi Iehova nu se va reţine nicidecum să pedepsească“ (Naum 1:3, NW). Prin urmare, îndelunga răbdare a lui Iehova nu este un semn de slăbiciune; de asemenea, ea nu este fără limite. Faptul că atotputernicul Dumnezeu este încet la mânie şi, în acelaşi timp, mare în putere arată că îndelunga răbdare pe care o manifestă el se datorează unui autocontrol exercitat cu un scop. El are puterea de a pedepsi, însă nu acţionează imediat în acest sens tocmai pentru a-i oferi celui care a păcătuit posibilitatea de a face schimbări (Ezechiel 18:31, 32). Aşadar, îndelunga răbdare a lui Iehova este o expresie a iubirii sale şi o dovadă a modului înţelept în care îşi foloseşte puterea.

5. În ce fel este îndelunga răbdare a lui Iehova în armonie cu dreptatea sa?

 ⁵ Îndelunga răbdare a lui Iehova este în armonie şi cu dreptatea sa. Iehova s-a dezvăluit lui Moise ca un Dumnezeu „plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie [sau îndelung răbdător], plin de bunătate şi adevăr“ (Exodul 34:6). Ani mai târziu, într-o cântare de laudă adresată lui Iehova, Moise a spus: „Toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu al credincioşiei şi fără nedreptate, El este drept şi integru“ (Deuteronomul 32:4). Da, îndurarea, îndelunga răbdare, dreptatea şi integritatea lui Iehova se împletesc în mod armonios.

Îndelunga răbdare manifestată de Iehova înainte de Potop

6. Cum a manifestat Iehova o remarcabilă îndelungă răbdare faţă de descendenţii lui Adam şi ai Evei?

⁶ Răzvrătirea lui Adam şi a Evei în Eden a produs o ruptură ireparabilă în relaţiile lor cu Iehova, Creatorul iubitor (Geneza 3:8–13, 23, 24). Înstrăinarea lor de Dumnezeu i-a afectat şi pe descendenţii lor, care au moştenit păcatul, imperfecţiunea şi moartea (Romani 5:17–19). Deşi primii doi oameni au păcătuit în mod deliberat, Iehova le-a permis să aibă copii. Mai târziu, el a furnizat în mod iubitor mijloacele prin care descendenţii lui Adam şi ai Evei puteau să se împace cu el (Ioan 3:16, 36). Apostolul Pavel a spus: „Dumnezeu ne recomandă propria sa iubire prin faptul că, pe când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi. Cu atât mai mult deci, întrucât am fost declaraţi drepţi acum prin sângele său, vom fi salvaţi prin el de la mânie. Căci dacă, atunci când eram duşmani, am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului său, cu atât mai mult, acum că suntem împăcaţi, vom fi salvaţi prin viaţa sa“. — Romani 5:8–10.

7. Cum a dat Iehova dovadă de îndelungă răbdare înainte de Potop, şi de ce a fost justificată distrugerea generaţiei antediluviene?

⁷ Îndelunga răbdare a lui Iehova s-a putut observa şi pe timpul lui Noe. Cu mai bine de un secol înainte de Potop, „Dumnezeu S-a uitat spre pământ, şi iată că pământul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ“ (Geneza 6:12). Totuşi, pentru un anumit timp, Iehova a manifestat îndelungă răbdare faţă de omenire. El a spus: „Duhul Meu nu va rămâne pururea în om, căci el nu este decât carne; totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani“ (Geneza 6:3). În acei 120 de ani, fidelul Noe a putut să-şi întemeieze o familie, iar, când a fost informat despre hotărârea lui Dumnezeu, a avut timp să construiască o arcă şi să-şi avertizeze contemporanii în legătură cu Potopul ce se apropia. Apostolul Petru a scris: „Răbdarea lui  Dumnezeu [o calitate care are legătură cu îndelunga răbdare] aştepta în zilele lui Noe, în timp ce se construia arca, în care puţine persoane, adică opt suflete, au fost transportate în siguranţă prin apă“ (1 Petru 3:20). Este adevărat, în afară de membrii apropiaţi ai familiei lui Noe, ceilalţi oameni „nu au acordat atenţie“ predicării sale (Matei 24:38, 39). Însă, poruncindu-i lui Noe să construiască arca şi să slujească în calitate de „predicator al dreptăţii“, lucru pe care Noe l-a făcut probabil timp de câteva decenii, Iehova le-a oferit contemporanilor lui Noe nenumărate ocazii de a se căi de acţiunile lor violente şi de a se întoarce la El ca să-i slujească (2 Petru 2:5; Evrei 11:7). Distrugerea adusă în cele din urmă asupra acelei generaţii nelegiuite a fost absolut justificată.

O exemplară îndelungă răbdare faţă de Israel

8. Cum a manifestat Iehova îndelungă răbdare faţă de naţiunea Israel?

⁸ Îndelunga răbdare a lui Iehova faţă de Israel a durat mult mai mult de 120 de ani. De-a lungul celor peste 1 500 de ani de istorie a Israelului ca popor ales al lui Dumnezeu au existat relativ puţine perioade în care israeliţii să nu pună la încercare până la limită îndelunga răbdare a lui Dumnezeu. La numai câteva săptămâni de la eliberarea lor miraculoasă din Egipt, ei au comis acte de idolatrie, dovedind astfel o crasă lipsă de respect faţă de Salvatorul lor (Exodul 32:4; Psalmul 106:21). Pe parcursul deceniilor care au urmat, israeliţii s-au plâns cu privire la hrana furnizată de Iehova în mod miraculos în deşert, au murmurat împotriva lui Moise şi a lui Aaron, au vorbit împotriva lui Iehova şi au comis fornicaţie cu păgâni, luând parte chiar şi la închinarea la Baal (Numeri 11:4–6; 14:2–4; 21:5; 25:1–3; 1 Corinteni 10:6–11). Deşi avea motive întemeiate să-l distrugă pe poporul său, Iehova a manifestat îndelungă răbdare. — Numeri 14:11–21.

9. Cum s-a dovedit Iehova un Dumnezeu îndelung răbdător în timpul judecătorilor şi în perioada regilor?

⁹ În timpul judecătorilor, israeliţii s-au implicat de nenumărate ori în idolatrie. Când au procedat astfel, Iehova a permis ca aceştia să cadă în mâna duşmanilor lor. Însă, când s-au căit şi i-au cerut ajutorul, el a manifestat îndelungă răbdare şi a ridicat judecători care să-i elibereze (Judecătorii 2:17, 18). Pe parcursul lungii perioade a regilor, puţini monarhi evrei au manifestat devoţiune exclusivă faţă de Iehova. Şi, chiar şi pe timpul unor regi buni, adesea poporul amesteca închinarea adevărată cu cea falsă. Când Iehova a ridicat profeţi care să avertizeze împotriva infidelităţii, poporul a preferat de cele mai multe ori să-i asculte pe preoţii corupţi şi pe profeţii falşi (Ieremia 5:31; 25:4–7). De fapt, israeliţii i-au persecutat pe profeţii fideli ai lui Iehova, ba chiar i-au ucis pe unii dintre ei (2 Cronici 24:20, 21; Faptele 7:51, 52). Cu toate acestea, Iehova a continuat să manifeste îndelungă răbdare. — 2 Cronici 36:15.

Îndelunga răbdare a lui Iehova nu s-a sfârşit

10. Care au fost unele momente când îndelunga răbdare a lui Iehova a ajuns la limită?

¹⁰ Totuşi istoria demonstrează că îndelunga răbdare a lui Dumnezeu are o limită. În 740 î.e.n., el a permis ca asirienii să cucerească regatul celor  zece triburi ale lui Israel şi să-i ducă pe locuitorii lui în exil (2 Împăraţi 17:5, 6). Iar, la sfârşitul secolului următor, el le-a permis babilonienilor să invadeze regatul lui Iuda, alcătuit din două triburi, şi să distrugă Ierusalimul şi templul de aici. — 2 Cronici 36:16–19.

11. Cum a demonstrat Iehova îndelungă răbdare chiar şi atunci când şi-a executat sentinţele?

¹¹ Însă, chiar şi atunci când şi-a executat sentinţele împotriva Israelului şi împotriva lui Iuda, Iehova nu a dat uitării îndelunga răbdare. Prin intermediul profetului său Ieremia, Iehova a prezis restabilirea poporului său ales. Iată ce a spus el: „Când vor trece şaptezeci de ani ai Babilonului, voi veni la voi şi voi împlini faţă de voi făgăduinţa Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi . . . şi voi aduce înapoi pe captivii voştri; vă voi strânge din toate neamurile şi din toate locurile în care v-am alungat“. — Ieremia 29:10, 14.

12. Cum s-a dovedit că întoarcerea unei rămăşiţe fidele în Iuda era o măsură divină în ce priveşte venirea lui Mesia?

¹² O rămăşiţă a evreilor exilaţi s-a întors într-adevăr în Iuda şi a pus din nou bazele închinării la Iehova la templul reconstruit din Ierusalim. În realizarea scopurilor lui Iehova, această rămăşiţă avea să fie ca „o rouă de la DOMNUL“, care aduce înviorare şi prosperitate. Totodată, membrii ei urmau să se dovedească curajoşi şi tari asemenea unui „leu între fiarele pădurii“ (Mica 5:7, 8). Probabil că această ultimă expresie şi-a avut împlinirea în timpul macabeilor, când evreii aflaţi sub conducerea familiei macabeilor i-au expulzat din Ţara Promisă pe duşmanii lor şi au rededicat templul, care fusese profanat. Astfel, ţara şi templul au fost păstrate şi, prin urmare, o altă rămăşiţă fidelă a putut să-l întâmpine pe Fiul lui Dumnezeu când acesta a venit ca Mesia. — Daniel 9:25; Luca 1:13–17, 67–79; 3:15, 21, 22.

13. Cum a continuat Iehova să arate îndelungă răbdare faţă de evrei chiar şi după ce aceştia l-au ucis pe Fiul său?

¹³ Chiar şi după ce evreii i-au ucis Fiul, Iehova a continuat să le arate îndelungă răbdare încă trei ani şi jumătate, acordându-le în mod exclusiv posibilitatea de a fi chemaţi să facă parte din sămânţa spirituală a lui Avraam (Daniel 9:27). * Atât înainte, cât şi după anul 36 e.n., unii evrei au acceptat această invitaţie şi, prin urmare, aşa cum s-a exprimat Pavel mai târziu, „a apărut o rămăşiţă potrivit unei alegeri datorită bunătăţii nemeritate“. — Romani 11:5.

14. a) Cui i-a fost acordat în anul 36 e.n. privilegiul de a face parte din sămânţa spirituală a lui Avraam? b) Cum şi-a exprimat Pavel sentimentele cu privire la modul în care îi alege Iehova pe membrii Israelului spiritual?

¹⁴ În anul 36 e.n., privilegiul de a face parte din sămânţa spirituală a lui Avraam le-a fost acordat pentru prima dată şi celor care nu erau nici evrei, nici prozeliţi. Toţi cei care au reacţionat favorabil au avut parte de bunătatea nemeritată şi de îndelunga răbdare a lui Iehova (Galateni 3:26–29; Efeseni 2:4–7). Exprimându-şi profunda apreciere pentru înţelepciunea de care dă dovadă Iehova prin îndelunga sa răbdare plină de compasiune, precum şi pentru scopul lui de a completa în acest fel numărul membrilor Israelului spiritual, Pavel a exclamat: „O, adâncimea  bogăţiei şi înţelepciunii şi cunoştinţei lui Dumnezeu! Cât de inexplorabile sunt judecăţile sale şi cât de impenetrabile sunt căile sale!“ — Romani 11:25, 26, 33; Galateni 6:15, 16.

Îndelungă răbdare de dragul numelui său

15. Care este principalul motiv ce stă la baza îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, şi soluţionarea cărei controverse necesita timp?

¹⁵ De ce manifestă Iehova îndelungă răbdare? În primul rând pentru a-şi preamări numele şi a-şi justifica suveranitatea (1 Samuel 12:20–22). Rezolvarea în mod corespunzător, înaintea întregii creaţii, a controversei de natură morală ridicate de Satan cu privire la modul în care îşi manifestă Iehova suveranitatea necesita timp (Iov 1:9–11; 42:2, 5, 6). Iată de ce, când poporul Său era persecutat în Egipt, Iehova i-a spus lui Faraon: „Te-am lăsat să rămâi în picioare, ca să se vadă în tine puterea Mea şi Numele Meu să fie vestit pe tot pământul“. — Exodul 9:16.

16. a) În ce mod a făcut îndelunga răbdare a lui Iehova posibilă pregătirea unui popor pentru numele său? b) Cum va avea loc sfinţirea numelui lui Dumnezeu şi justificarea suveranităţii sale?

¹⁶ Cuvintele adresate de Iehova lui Faraon au fost citate de apostolul Pavel când a explicat rolul pe care îl are îndelunga răbdare a lui Dumnezeu în glorificarea numelui Său sfânt. În continuare, Pavel a scris: „Dacă deci Dumnezeu, deşi voind să-şi demonstreze mânia şi să-şi facă cunoscută puterea, a tolerat cu multă îndelungă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute potrivite pentru distrugere, ca să-şi facă cunoscută bogăţia gloriei sale asupra unor vase ale îndurării, pe care le-a pregătit dinainte pentru glorie, adică pe noi, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre naţiuni, ce-i cu asta? Este aşa cum zice el şi în Osea: «Pe aceia care nu erau poporul meu îi voi numi „poporul meu“»“ (Romani 9:17, 22–25). Întrucât a manifestat îndelungă răbdare, Iehova a putut scoate dintre naţiuni „un popor pentru numele său“ (Faptele 15:14). Fiind supuşi Capului lor, Isus Cristos, aceşti „sfinţi“ sunt moştenitori ai Regatului pe care Iehova îl va folosi pentru a-şi sfinţi numele său măreţ şi pentru a-şi justifica suveranitatea. — Daniel 2:44; 7:13, 14, 27; Revelaţia 4:9–11; 5:9, 10.

 Îndelunga răbdare a lui Iehova duce la salvare

17, 18. a) Cum am putea, fără să ne dăm seama, să-l criticăm pe Iehova pentru îndelunga sa răbdare? b) Cum suntem îndemnaţi să privim îndelunga răbdare a lui Iehova?

¹⁷ De la dezastruoasa cădere în păcat a primilor oameni, Iehova a demonstrat că este un Dumnezeu îndelung răbdător. Înainte de Potop, datorită îndelungii răbdări a lui Dumnezeu s-a putut proclama un avertisment corespunzător şi s-a putut construi un mijloc de salvare. Potopul a venit când răbdarea lui Dumnezeu a ajuns la limită. În mod similar, azi, Iehova manifestă o extraordinară îndelungă răbdare, ea fiind probabil chiar mai mare decât s-au aşteptat unii. Totuşi, nu trebuie să disperăm, deoarece, dacă am face aşa, ar fi ca şi cum l-am critica pe Dumnezeu pentru îndelunga sa răbdare. Pavel a întrebat: „Dispreţuieşti bogăţia bunătăţii şi a îngăduinţei şi a îndelungii sale răbdări, pentru că nu ştii că bunătatea lui Dumnezeu caută să te conducă la căinţă?“ — Romani 2:4.

¹⁸ Nici unul dintre noi nu poate şti cu exactitate cât vom mai avea nevoie de îndelunga răbdare a lui Dumnezeu pentru a ne asigura că suntem aprobaţi de el în vederea salvării. Pavel ne sfătuieşte să ne ‘ducem la bun sfârşit propria salvare, cu teamă şi tremur’ (Filipeni 2:12). Iată ce le-a scris apostolul Petru colaboratorilor săi creştini: „Iehova nu este încet cu privire la promisiunea sa, cum consideră unii încetineala, ci este răbdător cu voi, deoarece nu doreşte ca vreunul să fie distrus, ci doreşte ca toţi să ajungă la căinţă“. — 2 Petru 3:9.

19. Cum putem beneficia de îndelunga răbdare a lui Iehova?

¹⁹ Aşadar, să nu fim nerăbdători cu privire la modul lui Iehova de a rezolva lucrurile. Dimpotrivă, să dăm ascultare sfatului pe care ni-l dă Petru în continuare, ‘considerând răbdarea Domnului nostru drept salvare’. A cui salvare? A noastră, precum şi a numeroaselor persoane care mai trebuie să audă ‘vestea bună a regatului’ (2 Petru 3:15; Matei 24:14). Acest lucru ne va ajuta să apreciem generozitatea de care dă dovadă Iehova manifestând îndelungă răbdare şi ne va îndemna să fim şi noi îndelung răbdători în relaţiile cu alţii.

[Note de subsol]

Puteţi să explicaţi?

• Ce semnificaţie are în Biblie expresia „îndelungă răbdare“?

• Cum şi-a manifestat Iehova îndelunga răbdare înainte de Potop, după captivitatea babiloniană şi în secolul I e.n.?

• Care sunt câteva motive importante pentru care Iehova a manifestat îndelungă răbdare?

• Cum ar trebui să privim îndelunga răbdare a lui Iehova?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Îndelunga răbdare manifestată de Iehova înainte de Potop le-a dat oamenilor nenumărate ocazii de a se căi

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

După căderea Babilonului, evreii au beneficiat de îndelunga răbdare a lui Iehova

[Legenda ilustraţiei de la pagina 11]

În secolul I, atât evreii, cât şi neevreii au beneficiat de îndelunga răbdare a lui Iehova

[Legenda fotografiilor de la pagina 12]

Creştinii de azi trag foloase de pe urma îndelungii răbdări a lui Iehova