Întrebări de la cititori

Cum a putut şarpele să-i transmită Evei, în grădina Edenului, ideea de a încălca legea lui Dumnezeu privitoare la pomul cunoştinţei binelui şi răului?

În Geneza 3:1 se spune: „Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse DOMNUL Dumnezeu. El a zis femeii: «Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?“»“. S-au emis numeroase ipoteze referitoare la modul în care ar fi putut comunica şarpele cu Eva. Una dintre acestea este că şarpele s-a folosit de limbajul trupului sau de gesturi. De exemplu, clericul englez Joseph Benson a afirmat: „După cât se pare, este foarte probabil că a fost vorba de anumite gesturi. E adevărat, unii au presupus că pe atunci şarpele era dotat cu raţiune şi cu capacitatea de a vorbi . . . însă nu există nici o dovadă în acest sens“.

Dar cum ar fi putut şarpele, folosindu-se numai de limbajul trupului, să-i comunice Evei ideea că, mâncând din fructul interzis, ea va deveni ca Dumnezeu, capabilă să decidă ce este bine şi ce este rău? Mai mult decât atât, Eva a participat la conversaţie răspunzând la întrebarea pusă de şarpe (Geneza 3:2–5). Ideea că şarpele a comunicat numai prin gesturi sau prin limbajul trupului ar duce la concluzia că Eva a răspuns folosindu-se tot de gesturi. Însă Biblia spune că ea a vorbit.

În legătură cu această întâmplare, apostolul Pavel şi-a avertizat colaboratorii creştini: „Dar mă tem ca nu cumva, după cum şarpele a sedus-o pe Eva prin viclenia lui, minţile voastre să se corupă“. Pericolul despre care vorbea Pavel venea din partea ‘apostolilor falşi, a lucrătorilor înşelători’. Ameninţarea pe care o reprezentau aceşti ‘superapostoli’ nu se limita la limbajul trupului şi la gesturi. Ea includea vorbirea lor — cuvintele viclene pe care le spuneau pentru a-i înşela pe alţii. — 2 Corinteni 11:3–5, 13.

Deşi Eva a fost indusă în eroare în grădina Edenului prin intermediul vorbirii, nimic nu sugerează că şarpele literal avea corzi vocale. De fapt, nici nu avea nevoie de ele. Când îngerul lui Dumnezeu i-a vorbit lui Balaam prin intermediul unei măgăriţe, animalul nu a avut nevoie de un laringe complex, asemănător celui uman (Numeri 22:26–31). Evident, când ‘animalul de povară fără glas s-a exprimat cu glas de om’, puterea necesară acestei acţiuni a provenit din domeniul spiritual. — 2 Petru 2:16.

Creatura spirituală din spatele şarpelui care i-a vorbit Evei este numită în Biblie „şarpele originar, cel numit Diavol şi Satan“ (Revelaţia 12:9). Cuvintele pe care le-a auzit Eva şi la care a răspuns au servit intenţiei lui Satan de a incita la răzvrătire, el fiind cel care „se transformă mereu într-un înger de lumină“. — 2 Corinteni 11:14.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 27]

„Veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul“