Cum reacţionaţi la ipocrizie?

ÎN GRĂDINA Ghetsimani, Iuda Iscariot s-a apropiat de Isus şi „l-a sărutat cu multă tandreţe“. Aceasta era o expresie obişnuită de afecţiune. Însă în cazul lui Iuda a fost doar un gest pentru a-l identifica pe Isus în faţa celor ce veniseră noaptea să-l aresteze (Matei 26:48, 49). Iuda a fost un ipocrit — o persoană care se pretinde a fi ceea ce nu este, un om care îşi ascunde motivele rele în spatele unei măşti a sincerităţii. Cuvântul grecesc redat prin „ipocrit“ înseamnă „cineva care răspunde“, dar înseamnă şi actor de teatru. Cu timpul, cuvântul a ajuns să se refere la oricine încearcă să-i înşele pe alţii.

Cum reacţionaţi la ipocrizie? De exemplu, vă deranjează faptul că producătorii de ţigări încurajează fumatul în ciuda dovezilor medicale ce arată că produsele lor sunt dăunătoare? Sunteţi indignaţi de ipocrizia tutorilor care abuzează de cei ce le-au fost daţi în grijă? Vă simţiţi răniţi când un prieten pe care-l credeaţi sincer se dovedeşte a fi neloial? Cum vă afectează ipocrizia religioasă?

„Vai de voi . . . ipocriţilor!“

Să ne gândim la climatul religios care exista în timpul când Isus era pe pământ. Scribii şi fariseii se pretindeau învăţători loiali ai Legii lui Dumnezeu, dar în realitate le predau oamenilor învăţături omeneşti care-i îndepărtau de Dumnezeu. Scribii şi fariseii insistau cu scrupulozitate asupra literei legii, însă ignorau principiile fundamentale ce reflectau iubirea şi compasiunea. În public ei pretindeau că erau devotaţi lui Dumnezeu, dar în particular erau plini de răutate. Faptele lor nu erau niciodată în armonie cu vorbele lor. Tot ceea ce făceau era „pentru a fi văzuţi de oameni“. Ei erau ca „nişte morminte văruite, care pe dinafară, într-adevăr, par frumoase, dar în interior sunt pline de oasele morţilor şi de tot felul de necurăţii“. Demascând plin de curaj ipocrizia lor, Isus le-a spus de repetate ori: „Vai de voi, scribi şi farisei, ipocriţilor!“ — Matei 23:5, 13–31.

Dacă aţi fi trăit în acele zile, aţi fi fost cu adevărat dezgustaţi de această ipocrizie religioasă, aşa cum de fapt au fost şi alţi oameni cu inima sinceră (Romani 2:21–24; 2 Petru 2:1–3). Însă aţi fi permis ipocriziei scribilor şi a fariseilor să vă amărască atât de mult încât să ajungeţi să respingeţi orice religie, chiar şi pe cea predată şi practicată de Isus Cristos şi de discipolii săi? Nu ar fi fost această atitudine în detrimentul vostru?

Conduita ipocrită a oamenilor religioşi ne poate îndepărta de religie, lăsându-ne un gust amar. Însă această reacţie ne poate împiedica să observăm sinceritatea adevăraţilor închinători. Zidul pe care îl ridicăm ca protecţie împotriva ipocriziei poate, de fapt, să ne îndepărteze de prietenii adevăraţi. De aceea, reacţia noastră la ipocrizie trebuie să fie rezonabilă şi echilibrată.

„Ţineţi-vă ochii deschişi“

Mai întâi trebuie să învăţăm să-i identificăm pe ipocriţi, ceea ce nu este întotdeauna uşor. O familie a învăţat acest lucru în urma unei experienţe dureroase. Mama intrase în comă.  Familia a dat în judecată spitalul pentru neglijenţă şi a angajat un avocat care era şi predicator la biserica locală. Deşi spitalul a plătit despăgubiri în valoare de 3,4 milioane de dolari, tragedia acestei familii a fost şi mai mare. Mama a murit în sărăcie lucie, negăsindu-se bani nici măcar pentru a o înmormânta. De ce? Deoarece avocatul îşi însuşise cea mai mare parte a banilor. O revistă de drept a afirmat despre acest avocat următoarele: „Dacă ar fi să predice modul lui de conduită . . ., mesajul lui ar trebui să fie «Hai să jefuim» în loc de «Hai să ne rugăm»“. Cum ne putem proteja de astfel de oameni?

„Ţineţi-vă ochii deschişi“, i-a sfătuit Isus pe cei din timpul său care se confruntau cu ipocrizie religioasă (Matei 16:6; Luca 12:1). Într-adevăr, trebuie să fim precauţi. Oamenii pot pretinde că au cele mai nobile scopuri şi pot afişa o sinceritate ieşită din comun, însă trebuie să fim prevăzători, în limite rezonabile, şi să nu acceptăm imediat pe oricine judecând după aparenţe. Nu ar trebui să ne verificăm cu atenţie bancnotele dacă ştim că au fost puşi în circulaţie bani falşi?

Chiar şi în adevărata congregaţie creştină au apărut ipocriţi. Discipolul Iuda a avertizat cu privire la ei, spunând: „Aceştia sunt stâncile ascunse sub apă la mesele voastre de iubire, în timp ce se ospătează cu voi, păstori care se pasc pe ei înşişi fără teamă; nori fără apă purtaţi de vânturi încoace şi încolo; pomi la sfârşitul toamnei, dar fără rod“. — Iuda 12.

‘A ne ţine ochii deschişi’ înseamnă a evita să ne lăsăm înşelaţi de cineva care se pretinde a fi iubitor, dar care, în realitate, este egoist şi promovează idei ce nu au la bază Cuvântul lui Dumnezeu. Asemenea unor stânci ascuţite aflate sub ape liniştite, aceşti oameni pot să-i facă să naufragieze din punct de vedere spiritual pe cei care nu sunt atenţi (1 Timotei 1:19). Ipocriţii pot promite o mulţime de lucruri care să aducă înviorare spirituală, dar se dovedesc a fi nişte „nori fără apă“ — care nu aduc ploaie. Asemenea unui pom neroditor, un înşelător nu produce roade creştine autentice (Matei 7:15–20; Galateni 5:19–21). Într-adevăr, trebuie să fim în gardă cu privire la aceşti înşelători, fără a fi însă suspicioşi în ce priveşte motivaţiile tuturor oamenilor.

„Încetaţi să mai judecaţi“

Cât de uşor le este oamenilor imperfecţi să arate cu degetul greşelile altora, ignorându-le total pe ale lor! Această tendinţă însă ne face vulnerabili la ipocrizie. „Ipocritule!“, a spus Isus, „Scoate mai întâi bârna din propriul tău ochi, şi atunci vei vedea clar să scoţi paiul din ochiul fratelui tău“. Este bine să acordăm atenţie sfatului său: „Încetaţi să mai judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi; căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi . . . De ce priveşti deci la paiul din ochiul fratelui tău, dar nu iei în considerare bârna din propriul tău ochi?“ — Matei 7:1–5.

Când alţii fac uneori lucruri care par a fi ipocrite, trebuie să fim atenţi să nu-i categorisim în mod pripit drept ipocriţi. Apostolul Petru, de exemplu, „a început să se retragă şi să se separe“ de colaboratorii în credinţă neevrei din Antiohia pentru a fi pe placul vizitatorilor din Ierusalim care proveneau dintre iudei. ‘Şi Barnaba  a fost atras cu Petru şi cu alţii în prefăcătoria lor.’ Petru a făcut aceasta în ciuda faptului că avusese privilegiul să deschidă calea neevreilor pentru ca aceştia să fie admişi în congregaţia creştină (Galateni 2:11–14; Faptele 10:24–28, 34, 35). Însă această scăpare a lui Petru şi a lui Barnaba cu siguranţă că nu a însemnat că făceau parte din aceeaşi categorie cu scribii şi fariseii sau cu Iuda Iscariot.

„Iubirea voastră să fie fără ipocrizie“

„Când faci bine altuia“, a îndemnat Isus, „nu angaja un trompetist care să meargă înaintea ta — cum fac acei actori în sinagogi şi pe străzi care se asigură că oamenii îi admiră“ (Matei 6:2, Phillips). „Iubirea voastră să fie fără ipocrizie“, a scris apostolul Pavel (Romani 12:9). El l-a încurajat pe tânărul Timotei să manifeste ‘iubire dintr-o inimă curată şi dintr-o credinţă fără ipocrizie’ (1 Timotei 1:5). Dacă iubirea şi credinţa ne sunt sincere — nepătate de egoism şi înşelăciune —, ceilalţi vor avea încredere în noi. Vom fi o sursă reală de putere şi de încurajare pentru cei din jur (Filipeni 2:4; 1 Ioan 3:17, 18; 4:20, 21). Şi, mai presus de toate, vom avea aprobarea lui Iehova.

Cât despre ipocrizie, se va dovedi că ea îi duce în cele din urmă la moarte pe cei ce o practică. Mai devreme sau mai târziu ea va fi demascată. „Nu este nimic acoperit care să nu ajungă să fie descoperit“, a spus Isus Cristos, „şi nimic secret care să nu ajungă să fie cunoscut“ (Matei 10:26; Luca 12:2). Înţeleptul rege Solomon a declarat: „Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, împreună cu orice lucru ascuns, fie bun, fie rău“. — Eclesiastul 12:14.

Până atunci însă, de ce să permitem ipocriziei altora să ne afecteze atât de mult, încât să ne priveze de iubirea sinceră a prietenilor adevăraţi? Putem fi precauţi fără a deveni peste măsură de suspicioşi. Şi, mai presus de toate, să ne străduim să ne păstrăm propria iubire şi credinţă necontaminate de ipocrizie. — Iacov 3:17; 1 Petru 1:22.

[Legenda ilustraţiilor de la paginile 22, 23]

Aţi fi permis ipocriziei scribilor şi a fariseilor să vă îndepărteze de Isus Cristos şi de discipolii săi?