„În lumina Ta vom vedea lumina“
„În lumina Ta vom vedea lumina“
DESEORI considerăm lumina ca pe ceva de la sine înţeles, până când are loc o pană de curent şi, dintr-o dată, în jurul nostru se face întuneric. Din fericire, centrala noastră electrică, soarele, este cu totul fiabilă şi, graţie luminii solare, putem vedea, mânca, respira şi trăi.
Întrucât lumina este esenţială pentru existenţa vieţii, nu ar trebui să fim surprinşi când citim în Geneza că lumina a apărut în prima zi de creare. „Dumnezeu a zis: «Să fie lumină». Şi a fost lumină“ (Geneza 1:3). Oamenii temători de Dumnezeu, cum a fost regele David, au recunoscut întotdeauna că Iehova este sursa vieţii şi a luminii. „La Tine este izvorul vieţii“, a scris David. „În lumina Ta vom vedea lumina.“ — Psalmul 36:9.
Cuvintele lui David se aplică atât la propriu, cât şi la figurat. În Encyclopædia Britannica se arată că „lumina este, fără îndoială, cea care face posibilă vederea“. Apoi se adaugă: „Dintre informaţiile care ajung la creier de la organele de simţ, informaţiile care vin de la ochi sunt cele mai numeroase“. Întrucât o mare parte din ceea ce învăţăm depinde de darul vederii — care are nevoie de lumină pentru a funcţiona corespunzător —, lumina este folosită în Scripturi şi cu sens figurat.
Astfel, Isus le-a spus discipolilor săi: „Eu sunt lumina lumii. Cel care mă urmează nu va umbla nicidecum în întuneric, ci va poseda lumina vieţii“ (Ioan 8:12). Lumina figurativă la care a făcut referire Isus era mesajul adevărului predicat de el, mesaj care putea lumina mintea şi inima ascultătorilor săi. După ani de întuneric spiritual, discipolii lui Isus au putut în sfârşit să înţeleagă scopul lui Dumnezeu cu privire la omenire şi speranţa referitoare la Regat. Această cunoştinţă era într-adevăr „lumina vieţii“, deoarece ea putea să ducă la viaţă veşnică. „Aceasta înseamnă viaţă veşnică“, a spus Isus în rugăciunea adresată tatălui său ceresc, „ca ei să asimileze cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi despre acela pe care l-ai trimis tu, Isus Cristos“ (Ioan 17:3). Fie ca să nu luăm niciodată ca pe ceva de la sine înţeles această lumină spirituală!